Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 22
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-au luat în examinare, la a doua strigare, recursurile declarate de creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 3218 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată A, reprezentată prin lichidator judiciar ACTIV GRUP
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursurile sunt scutite de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 3218 din 10 noiembrie 2009 pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arada conexat dosarul nr- la dosarul nr- ambele dosare de fond ale Tribunalului Arad.
Instanța a dispus închiderea procedurii insolvenței declanșată la cererea debitoarei A, prin lichidator ACTIV GRUP A, pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006, precum și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
De asemenea, judecătorul sindic a dispus descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de lege, precum și plata retribuției administratorului în sumă de 3.500 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, respectiv 7 iulie 2009 - 10 noiembrie 2009 și cheltuielilor de procedură în cuantum de 91,7 lei, plăți ce se vor efectua din fondul de lichidare prevăzut la art.4 alin.4 și 5 din Legea nr. 85/2006.
Totodată, instanța a notificat sentința de închidere către Direcția Generală a Finanțelor Publice A și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin sentința nr. 1874 din 7 iulie 2009 s-a admis cererea formulată de debitoarea prin lichidator ACTIV GRUP fiind deschisă procedura simplificată de insolvență, prin intrarea debitoarei direct în procedura falimentului prevăzută de Legea nr.85/2006, desemnat ca lichidator provizoriu al debitoarei ACTIV GRUP A, stabilindu-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr.85/2006.
S-a menționat că din adresa nr. -/26.08.2009 emisă de Primăria Municipiului A - Direcția Venituri a rezultat că debitoarea nu figurează cu bunuri mobile ori imobile în evidențele fiscale.
S-a menționat că prin raportul depus în ședința publică din 10 noiembrie 2009, reprezentanta lichidatorului judiciar, întrucât în averea debitorului, nu au fost identificate bunuri a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.
Judecătorul sindic văzând că din probele dosarului a rezultat imposibilitatea acoperirii creanțelor creditoarei în valoare totală de 73.667,64 lei și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că, debitoarea nu deține bunuri, în baza art.131 din Legea nr.85/2006, a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei, precum și radierea acesteia din evidențele de pe lângă Tribunalul Arad.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal, creditoarele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -
Prin recursul formulat creditoarea recurentă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Aas olicitat în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, continuarea procedurii deschise și implicit obligarea lichidatorului de a proceda la convocarea în mod legal a Comitetului/Adunării creditorilor falitei, în vederea supunerii la vot a oportunității formulării unei cereri de atragere la răspundere a fostului administrator al societății care se face culpabil de starea de insolvență, precum și oportunitatea formulării unei plângeri penale.
În subsidiar, instituția recurentă solicită desființarea sentinței comerciale nr. 3218 din 10 noiembrie 2009, avându-se în vedere următoarele:
Astfel, se arată că potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii. Dacă în pofida acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006.
Se consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajunându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii nr. 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății, se consideră că nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incubă responsabilitate pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la. privind eventualele bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventualele conturi bancare.
Se mai arată că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, astfel că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, și de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 85/2006 "Organele care aplică procedura sunt: judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni".
Potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006 " În lipsa disponibilităților în contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic".
În derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală a acționarilor, care să poată primi raportul final și susținerile financiare finale ale procedurii. Același raport final și bilanțul de închidere, trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, (art. 129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii, așa cum rezultă și din doctrină. Recurenta susține că dacă ar fi fost convocată adunarea generală a creditorilor societății, în cadrul acestei adunării, avea posibilitatea invocării motivelor care stau la baza opunerii sale la închiderea procedurii. Mai mult, nici comitetul creditorilor nu a fost desemnat, acesta neavând posibilitatea studierii raportului final, cu eventualele propuneri de continuare a procedurii.
Față de cele arătate, instituția recurentă solicită instanței, în principal, admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea cu trimitere, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei plângeri penale în temeiul art. 147 din Legea nr. 85/2006, precum și formularea unei acțiunii pentru atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată.
În drept, recurenta a invocat art. 2, 5, 18,131, 138 și 147 din Legea nr. 85/2006, precum și art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Prin recursul formulat, creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care le are de achitat creditorilor.
Creditoarea recurentă consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, pentru următoarele considerente:
Instituția recurentă apreciind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, învederează instanței de recurs faptul că, ar fi trebuit să se formuleze o cerere de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Din punctul de vedere al instituției sale, pornind de la însăși izvorul solicitat de, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005, reprezintă de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002, modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau virarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021 din Codul penal (în prezent art. 454 Cod penal) și art. 280 din Codul Muncii.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, s-a susținut că Statul Român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Având în vedere contextul prezentat, recurenta consideră în opinia sa că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, recurentă arată că aceste fapte trebuiau privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsita de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
S-a susținut că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Un alt aspect pe care instituția recurentă îl critică la hotărârea atacată, este faptul că lichidatorul judiciar a pus în vedere creditorilor, anterior formulării raportului, faptul că nu va formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei, pentru a da posibilitatea creditorilor să facă acest demers.
Față de cele arătate, recurenta solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care le are de achitat creditorilor.
În drept, creditoarea recurentă a invocat prevederile art. 304 pct. 9, coroborat cu dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă cu privire la recurs, precum și pe dispozițiile art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138, art. 140, precum și art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Intimata debitoare, deși legal citată prin lichidator judiciar ACTIV GRUP A, nu s-a prezentat la dezbateri, și nici nu a depus întâmpinare.
Examinând recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 din același cod, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Prin Raportul de activitate depus la dosar la termenul de judecată din data de 10 noiembrie 2009, lichidatorul judiciar ACTIV GRUP a propus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, întrucât societatea debitoare nu deține bunuri mobile și imobile de valorificat și nici drepturi de creanță de încasat și nici unul dintre creditori nu și-a exprimat disponibilitatea de a avansa sumele necesare continuării procedurii deși au fost notificați.
În ceea ce privește obligația lichidatorului judiciar de a întocmi raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, în temeiul art. 25 lit. a), se reține că lichidatorul judiciar a întocmit respectivul raport depus la fila 90 dosar, că în absența documentelor contabile ale societății lichidatorul judiciar se află în imposibilitatea efectivă de a indica persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei.
Referitor la faptul că lichidatorul judiciar nu a procedat la formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator în temeiul art. 147, nici un text de lege nu impune lichidatorului judiciar formularea unei astfel de plângeri. În aceeași ordine de idei, dispozițiile art. 131 statuează că judecătorul sindic poate dispune închiderea în orice stadiu al procedurii, ori de câte ori se constată că în averea debitoarei nu există bunuri și niciunul dintre creditori nu este dispus să avanseze sumele necesare continuării procedurii, fără a condiționa această închidere de formularea vreunei plângeri penale.
În ceea ce privește desemnarea administratorului special, aceasta este o prerogativă exclusivă a Adunării Generale a Asociațiilor potrivit art. 18 alin. (1), care prevede că "după deschiderea procedurii, adunarea generală a acționarilor/asociațiilor debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să reprezinte interesele societății și ale acestora și să participe la procedură, pe seama debitorului".
Odată cu publicarea notificării de deschidere a procedurii, a fost convocată și Adunarea Creditorilor la sediul lichidatorului ACTIV GRUP, în data de 24 septembrie 2009, ora 14, având ca ordine de zi: 1. Prezentarea situației debitorului; 2. Alegerea comitetului creditorilor; 3. Confirmarea lichidatorului judiciar și aprobarea onorariului; 4. Diverse. La adunarea creditorilor nu s-a prezentat nici un creditor.
Textul art. 131 din Legea nr. 85/2006 statuează fără echivoc că în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Având în vedere faptul că nici unul dintre creditori, deși legal notificați de către lichidatorul judiciar nu s-a oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență față de societatea debitoare, în mod legal prima instanță a făcut aplicarea textului art. 131 din Legea nr. 85/2006, susținerile creditoarei recurente fiind neîntemeiate.
Prin acest caz de închidere a procedurii de insolvență legiuitorul a avut în vedere faptul că dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare nu se mai justifică menținerea procedurii deschisă. Rațiunea închiderii procedurii într-o astfel de situație rezidă în aceea că scopul legii - acoperirea pasivului debitorului insolvent - nu mai poate fi realizat în ipoteza în care se constată că nu se vor putea achita nici măcar cheltuielile administrative generate de desfășurarea ei, prin asemenea cheltuieli înțelegându-se cele referitoare la administrarea procedurii de insolvență. Din dispozițiile legale mai sus redate rezultă fără dubiu că pentru a se putea dispune închiderea procedurii în temeiul art. 131 sunt necesare a fi îndeplinite cumulativ două condiții: inexistența bunurilor în averea debitorului sau insuficiența acestora pentru acoperirea cheltuielilor administrative și faptul că nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele necesare acoperirii acestor cheltuieli.
În speță ambele condiții pretinse de legiuitor sunt îndeplinite, lichidatorul judiciar neidentificând nici un bun în averea debitoarei falite în urma demersurilor efectuate, relevantă în acest sens fiind adresa nr. -/26.08.2009 emisă de Primăria Municipiului A din care rezultă că nu există bunuri supuse impozitării în proprietatea debitoarei.
Față de cele reținute, sentința atacată fiind temeinică și legală, iar recursul instituției creditoare nefondat, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. nr. 3218 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Examinând recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B - B, prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 și art. 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
În aceste condiții, așa cum corect a considerat prima instanță, închiderea procedurii în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate dispune oricând, nefiind condiționată de vreun act sau moment anume în cadrul procedurii insolvenței.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie). Lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă el consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea Pentru Valorificarea Activelor Statului - împotriva sentinței comerciale nr. 3218 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 3218 din 10 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva aceleiași sentințe comerciale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /01.02.2010
Dact. /02.02.2010 -5 ex.
Emis 3 com.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
