Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 232/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 232
Ședința publică de la 11.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cosmin Mihăianu
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 3: Liliana Crîngașu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G - Trezoreria Municipiului G, împotriva sentinței comerciale nr. 149/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele, reprezentată de lichidator și Direcția Impozite și Taxe Locale
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, iar recurenta a solicitat ca litigiul să fie soluționat și în eventualitatea lipsei sale de la dezbateri, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține, spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 149/19.05.2009, Tribunalul Giurgiua admis contestația formulată de debitoarea împotriva trecerii în tabelul definitiv a creanței creditoarei Administrația Finanțelor Publice G, în valoare de 94.338 lei și a creanței creditoarei Direcția Impozite și Taxe Locale G, în cuantum de 4.252 lei; în consecință, a dispus ca lichidatorul să refacă tabelul definitiv consolidat, să îl afișeze și să îl comunice.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că la data de 07.10.2008 Administrația Finanțelor Publice Gap recizat în mod expres că debitoarea a achitat încă din 07.08.2008 suma de 193.608 lei, pentru care formulase cererea de deschidere a procedurii.
A mai constatat că, în afara acestei sume deja achitate, creditoarea Administrația Finanțelor Publice G, dar și Direcția Impozite și Taxe Locale G au solicitat suplimentarea sumelor datorate, formulând noi declarații de creanță, după cum urmează: Administrația Finanțelor Publice Gas olicitat suplimentarea cu suma de 335.503 lei, ulterior micșorându-și câtimea obiectului cererii la valoarea de 94.338 lei, în urma recunoașterii existenței unor erori de calcul, iar Gas olicitat în plus suma de 4.252 lei.
Judecătorul-sindic a luat act de precizarea Administrației Finanțelor Publice G, potrivit căreia suma pretinsă reprezintă atât debite, cât și accesorii aferente.
Citând dispozițiile art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, instanța de fond a constatat, din verificarea titlurilor executorii depuse de creditoare, că în toate cazurile, debitul principal este născut anterior deschiderii procedurii insolvenței, 12.10.2004. În acest sens, a constatat că dreptul de creanță al Administrației Finanțelor Publice G s-a născut prin depunerea de către debitoare a declarațiilor de impozitare (declarația nr. 18030/26.07.2004 și valorificare proces-verbal nr. 13237/21.04.2003), din aceste momente creditoarea putând să-și exercite dreptul la acțiune.
În acest context, împrejurarea emiterii titlurilor executorii, la o dată mult mai târzie decât cea la care dreptul de creanță s-a născut, a fost apreciată ca fiind inaptă să determine înscrierea creanțelor în tabel.
Pe de altă parte, judecătorul-sindic a notat inadmisibilitatea cererii de includere a accesoriilor creanțelor născute anterior deschiderii procedurii, prin prisma art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
În esență, prima instanță a apreciat că suma de 94.338 lei este rezultatul unor verificări suplimentare făcute de Administrația Finanțelor Publice G asupra creanței de care s-a prevalat în cererea de deschidere a procedurii, creditoarea exercitându-și un drept de majorare a sumei, după împlinirea termenului stabilit, fără a avea legal o atare posibilitate, în condițiile în care nu s-a acordat o prelungire a termenului.
Astfel, judecătorul-sindic a înlăturat susținerile Administrației Finanțelor Publice G potrivit cărora creanța sa este născută între data deschiderii procedurii generale și cea a trecerii la faliment, luând act că nu creanța s-a născut după data deschiderii procedurii, ci doar titlurile executorii au fost emise după acest moment, însă titlul nu are relevanță asupra datei nașterii dreptului la creanță.
Examinând creanța pretinsă de către G, instanța de fond a constatat că aceasta se constituie într-o "completare" a declarației inițiale, care apare ca fiind formulată ulterior termenului stabilit pentru declararea creanțelor. A mai reținut că nici măcar G nu a precizat data nașterii dreptului său de creanță, ci a menționat doar că suma reprezintă "rămășită impozit teren" plus majorări, fără a se preciza de când datorează debitoarea această sumă.
În considerarea argumentelor expuse mai sus, judecătorul-sindic a apreciat ca fiind întemeiată contestația debitoarei împotriva trecerii celor două creanțe în tabel, motiv pentru care a admis-
Împotriva acestei sentințe, Administrația Finanțelor Publice Gad eclarat recurs, solicitând modificarea sa, în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a contestației formulate de către debitoare și înscrierii în tabel a creanței sale, în cuantum de 94.338 lei.
În motivare, recurenta a arătat că suma de 94.338 lei reprezintă o creanță născută după data deschiderii procedurii insolvenței, dovadă în acest sens fiind titlurile de creanță, respectiv deciziile de impunere nr. 1122 și 1123 din data de 11.06.2008, nr. 1125/12.06.2008, nr. 1130, 1131, 1132, 1133, 1134, 1135, 1136, 1137 și 1138 din data de 16.06.2008, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 1359 din data de 16.06.2008 și procesul-verbal privind cheltuielile de executare silită nr. 29177/01.08.2008.
Recurenta a subliniat că prin aceste titluri de creanță s-au născut datoriile societății față de bugetul general consolidat, ele devenind executorii la scadență.
Prin urmare, susținând că aceste creanțe au luat naștere între data deschiderii procedurii insolvenței și cea a trecerii la faliment, recurenta, invocând prevederile art. 1 pct. 18 din Legea nr. 85/2006, a solicitat admiterea recursului pe care l-a promovat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9.proc.civ.
Analizând actele dosarului, precum și sentința atacată, prin prisma motivului de recurs invocat, Curtea reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 371/12.10.2004, Tribunalul Giurgiua dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei, la cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice G, a cărei creanță, în cuantum de 1.936.072.047 ROL (193.608 RON) a fost achitată la data de 07.08.2008 - potrivit propriilor susțineri ale creditoarei (fila 250 din dosarul de fond).
Prin sentința comercială nr. 98/06.05.2008, judecătorul-sindic a dispus trecerea debitoarei la procedura de faliment.
La data de 17.06.2008, Administrația Finanțelor Publice Gad epus la dosar o cerere de înscriere în tabelul suplimentar a creanței în cuantum de 335.503 lei - ulterior rectificată, în sensul diminuării la suma de 94.338 lei.
Curtea reține că potrivit art. 1 pct. 18 din Legea nr. 85/2006, tabelul suplimentar cuprinde toate creanțele născute după data deschiderii procedurii generale și până la data începerii procedurii falimentului.
Prin urmare, pentru a putea fi înscrisă în tabelul suplimentar, creanța Administrației Finanțelor Publice G ar fi trebuit să fie născută în perioada 12.10.2004 - 06.05.2008.
Potrivit propriilor susțineri ale recurentei, creanța sa rezultă din deciziile de impunere nr. 1122 și 1123 din data de 11.06.2008, nr. 1125/12.06.2008, nr. 1130, 1131, 1132, 1133, 1134, 1135, 1136, 1137 și 1138 din data de 16.06.2008, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 1359 din data de 16.06.2008 și procesul-verbal privind cheltuielile de executare silită nr. 29177/01.08.2008.
Din examinarea procesului-verbal nr. 29177/01.08.2008, rezultă că suma pretinsă (416 lei) a fost achitată cu titlu de cheltuieli de executare silită prin patru ordine de plată, emise în perioada 12.03 - 23.06.2004.
Or, această perioadă nu se încadrează în cea cuprinsă între data deschiderii procedurii generale și cea a trecerii la faliment, ci este anterioară momentului deschiderii procedurii, 12.10.2004, astfel încât creanța de 416 lei nu poate fi înscrisă în tabelul suplimentar.
În ceea ce privește deciziile de impunere nr. 1122 și 1123 din data de 11.06.2008, nr. 1125/12.06.2008, nr. 1130, 1131, 1132, 1133, 1134, 1135, 1136, 1137 și 1138 din data de 16.06.2008, acestea reprezintă fie "valorificări ale procesului-verbal nr. 13237/21.04.2003", fie "corecții erori materiale", astfel încât Curtea apreciază, în deplin acord cu instanța de fond, că suma de 94.338 lei este rezultatul unor verificări suplimentare făcute de Administrația Finanțelor Publice G asupra creanței de care s-a prevalat în cererea de deschidere a procedurii, recurenta formulând practic o cerere de majorare a creanței inițial declarate, după împlinirea termenului stabilit prin hotărârea de deschidere a procedurii, fără a avea legal o atare posibilitate, în condițiile în care nu s-a acordat o prelungire a termenului.
Pe de altă parte, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. 1359/16.06.2008 nu poate justifica înscrierea în tabelul suplimentar a creanței pe care o constată, de vreme ce, potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, "nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numite genericaccesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii".
Nu poate determina înscrierea în tabelul suplimentar a creanței Administrației Finanțelor Publice G împrejurarea emiterii titlurilor de creanță ulterior deschiderii procedurii generale, întrucât ceea ce prezintă relevanță, din perspectiva art. 1 pct. 18 din Legea nr. 85/2006, invocat chiar de către recurentă, este data la care dreptul de creanță s-a născut, nu cea când, prin propria sa voință, recurenta a emis titlurile.
Cum probele relevă nu nașterea creanței recurentei în perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii și cea a trecerii la faliment a debitoarei, Curtea constată că în mod legal judecătorul-sindic a admis contestația formulată împotriva trecerii în tabelul suplimentar a creanței Administrației Finanțelor Publice G, astfel încât criticile recurentei apar ca fiind nefondate, ele nejustificând o modificare a sentinței în sensul urmărit prin promovarea căii de atac.
De asemenea, trebuie subliniat că în recurs nu s-a formulat nici o critică dispoziției de înlăturare din tabel a creanței Direcției Impozite și Taxe Locale
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1.proc.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G - TREZORERIA MUNICIPIULUI G, împotriva sentinței comerciale nr. 149/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele, reprezentată de lichidator și DIRECȚIA IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - I - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./18.02.2010
Judecător-sindic -
Tribunalul Giurgiu
Președinte:Cosmin MihăianuJudecători:Cosmin Mihăianu, Iulia Prelipcean, Liliana Crîngașu
