Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.234/COM
Ședința publică din 12 februarie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Cătălin
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.1743 din 02.10.2008 pronunțată de Judecătorul sindic al Tribunalului Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată prin lichidator judiciar T, având ca obiect procedura enței.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în substituirea av. care reprezintă pe debitoarea intimată prin lichidator judiciar T, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, fără cheltuieli de judecată și depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1743 din 02.10.2008 pronunțată de Judecătorul sindic al Tribunalului Timiș în dosarul nr- s-a dispus închiderea procedurii enței debitorului, a dispus radierea deitorului din registrul comerțului, în temeiul art.136 din Legea privind procedura enței, descarcă lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități; în temeiul art.135 din Legea privind procedura enței a dispus notificarea prezentei sentinței părților interesate.
În considerentele acestei hotărârii s-a reținut că procedura enței a fost deschisă în ședința publică din 06.03.2008 și s-au întocmit, comunicat și publicat notificările conform art.61 din Legea nr. 85/2006 și ca urmare s-a constatat lipsa bunurilor din averea debitorului și propunerea lichidatorului de închiderea procedurii pentru acest debitor.
Împotriva sentinței civile nr.1743 din 02.10.2008 pronunțată de Judecătorul sindic al Tribunalului Timiș în dosarul nr- a formulat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin care a solicitat admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea sentinței urmând a se dispune continuarea procedurii, cu motivare că:
Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041 Cod procedură civilă;
Când prin hotărârea dată instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă);
Judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă);
Se critică nerespectarea art.129 din lege ca urmare a neconvocării adunării creditorilor pentru a formula obiecțiuni la Raportul final, față de care ar trebui casată hotărârea și trimisă cauza spre rejudecare, cu mențiunea că lichidatorul era obligat să comunice raportul final împreună cu bilanțul general și apoi convocată Adunarea creditorilor, aceste operațiuni fiind obligatorii și nu opțiuni.
Potrivit art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile atrage răspunderea acestuia deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat, respectarea dispozițiilor legale privind inventarierea, dacă s au făcut transferuri patrimoniale și în ce condiții precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute;
Răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului este integrală;
Indiferent dacă administratorul a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii contabilității, situație care a determinat prejudicierea creditorilor;
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților desemnați de instanță reiese din dispozițiile art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2 și art. 181 din Legea nr. 31/1990, republicată, precum și art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, republicată;
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540 cod civil potrivit cărora mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului și de asemenea, că potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate;
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie;
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite;
AVAS a suferit un prejudiciu a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului;
Dispozițiile art. 35 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor și că faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui de le a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel de al treilea;
Fiind pe tărâmul răspunderii contractuale, culpa administratorului falitei este prezumată, potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art. 138 din Legea 85/2006, republicată;
În cauză, răspunderea trebuie apreciată in abstracto, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial;
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborate cu art. 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială;
Prejudiciul produs există, constând din însăși creanța, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată;
Art. 138 din Legea nr. 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
Societatea debitoare prin lichidator judiciar a depus concluzii scrise prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Examinând recursul creditoarei, prin prisma motivelor invocate în scris și conform art.299 și următoarele proc.civ. Curtea reține că această cale de atac este nefondată pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs la care creditoarea se referă este cel de încălcare a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 proc.civ. fără ca să se specifice în concret în ce a constat această încălcare și care a fost vătămarea suferită de către parte și fără ca instanța de control judiciar să rețină acest motiv de ordine publică în lipsa unor argumente în acest sens.
În al doilea rând, recurenta se referă la nerespectarea art.129 din legea enței, însă argumentele acesteia sunt neîntemeiate în condițiile în care, acest articol se aplică altei ipoteze decât cea reținută de către judecătorul sindic reținută cu ocazia închiderii procedurii, mai concret în condițiile art.131 din lege nu se impune întocmirea unui Raport final și comunicarea lui cu creditorii așa cum cert art.129, care face referire la situația acestui raport în condițiile existenței unor bunuri ce au fost lichidate din averea debitoarei, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Al treilea motiv de recurs se referă în esență la reținerea și aplicarea instituției răspunderii materiale a organelor de conducere, în concret a administratorului debitoarei, conform art.138 din lege, însă argumentele creditoarei nu pot fi reținute în calea de atac a recursului în condițiile în care potrivit art.138 alin.1 din lege titularul principal al unei cereri este administratorului sau lichidatorul judiciar și nu creditorii.
Aceștia din urmă au în subsidiar posibilitatea conform art.138 alin.3 de a cerere autorizarea introducerii acțiunii prevăzute la alin.1 doar în două ipoteze, respectiv, "dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor enței, persoanele culpabile de starea de ență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie", ori acestea nu sunt îndeplinite în speță în condițiile în care în Raportul lunar al lichidatorului de la fila 47 dosar, acesta a arătat că nu solicită atragerea răspunderii materiale a administratorului/asociat unic, ceea ce nu echivalează cu o omisiune.
Pe cale de consecință, văzând art.312 proc.civ. și art.8 din Legea nr.85/2006 se va respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.1743 din 02.10.2008 pronunțată de Judecătorul sindic al Tribunalului Timiș în dosarul nr-, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței civile nr.1743 din 02.10.2008 pronunțată de Judecătorul sindic al Tribunalului Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - DR. - - - -
GREFIER,
Red.23.02.2009
Tehnored 2 ex.23.02.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș, Cătălin
