Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 238/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.238/C/2009 -
Ședința publică din 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- - -JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - -JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- -- judecător
- -- grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului comercial formulat de recurentaAUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIcu sediul în B,--11, sector 1, în contradictoriu cu intimații creditoriROMTELECOM Scu sediul în S M, str. -, nr.5, jud, S M, SC""SA cu sediul în S M,-, jud. S M,DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEcu sediul în O, str. -, nr.2-4, jud. B, intimata debitoareSC" ROMÂNĂ "SRL M, nr.11,.9, J -, CUI - - prin lichidator- O, 1, nr.15,.3 și intimatulOFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHORcu sediul în O,-, jud. B împotriva sentinței nr.1/F din 10 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr.80/F/2003, având ca obiect - procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată-.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă nici o parte a litigiului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Instanța,din oficiu invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:
Prin Sentința nr.1/F/2006, Tribunalul Bihora aprobat raportul final întocmit de lichidatorul și în temeiul art.130 coroborat cu art.131(2)din Legea nr.64/1995, republicată și modificată, a închis procedura de lichidare judiciară pornită împotriva debitoarei SC ROMÂNĂ SRL M și radierea din oficiu din evidențele OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI
S-a încuviințat plata onorariului lichidatorului în sumă de 4950 Ron, care se va face din contul aflat la dispoziția Tribunalului Bihor conform art.4 (4) din Legea nr.64/1995, republicată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin Sentința nr.462/F/2003 Tribunalul Bihora admis cererea introductivă formulată de creditoarea SC ROMÂNĂ SRL, fiind deschisă procedura prevăzută de Legea nr.64/1995, republicată, împotriva acesteia, numind administrator judiciar în cauză pe.
La data de 20.11.2003, s-a întocmit și depus la dosar de către administratorul judiciar un raport preliminar privitor la cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți a debitoarei, din care rezultă că societatea debitoare a fost înființată în anul 2000, având ca obiect de activitate fabricarea de articole de îmbrăcăminte și lenjerie din material textil. La 22.01.2004 raportul a fost completat, în noul raport arătându-se că situația netă a societății debitoare e negativă, încă din primul an de activitate, datorită faptului că debitoarea nu a avut surse pentru achitarea datoriilor; s-a arătat că la data intrării pe piață a societății debitoare cu produsele fabricate, pe internă și externă existau produse similare, dar calitativ superioare celor fabricate de debitoare și la prețuri mai mici, iar debitoare nu și-a fundamentat riguros costurile pentru ca acestea să poată fi recuperate din venituri.
Administratorul judiciar a arătat că debitoarea nu mai desfășoară nici o activitate datorită pierderilor mari înregistrate și nu deține resurse pentru continuarea sau redresarea activității, motiv pentru care a solicitat trecerea în faliment a societății.
Prin încheierea din 05.03.2004, judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC ROMÂNĂ SRL și a desemnat-o pe lichidator judiciar al debitoarei.
În ședința publică din 23.04.2004, lichidatorul judiciar a solicitat încuviințarea valorificării bunurilor din patrimoniul debitoarei la valoarea contabilă, întrucât bunurile se aflau într-o stare avansată de degradare, cererea fiind încuviințată de judecătorul sindic.
A fost întocmit tabelul preliminar de creanțe, care nu a fost contestat de către creditorii debitoarei, fiind definitivat și afișat la ușa instanței.
După ce bunurile din patrimoniul debitoarei au fost valorificate, lichidatorul judiciar a întocmit Raportul final de activitate în care a arătat că debitoarea are datorii neachitate în valoare de 1.830.314.505 lei, iar prin vânzarea utilajelor a fost încasată suma de 31.926.894 lei, iar bunurile care nu au putut fi valorificate, fiind descompletate, uzate fizic și moral, au fost casate.
În urma verificărilor efectuate în actele contabile puse la dispoziție, nu au fost depistate fapte prevăzute de art.60, 61, 137 din lege, de natură să determine insolvența societății și să atragă răspunderea administratorului societății. De altfel, nici unul din creditori nu a formulat cerere pentru atragerea răspunderii administratorului, iar raportul final a fost afișat la ușa instanței, nici unul dintre creditori neformulând obiecțiuni cu privire la acesta.
Față de împrejurarea că toate bunurile din averea debitoarei au fost lichidate și nici unul din creditori nu au mai avansat sumele de bani necesare pentru continuarea procedurii, judecătorul sindic, în baza art.130 raportat la art. 131(2) din Legea nr. 64/1995, republicată, a închis procedura de lichidare judiciară pornită împotriva debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de și pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care SC ROMÂNĂ SRL le are de achitat creditorilor.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța a apreciat în mod eronat asupra pricinii, pornind de la însăși izvorul creanței, respectiv de la creanța pe care debitoarea o datora CAS B, constatând ca o aplicare a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006, reprezentând de fapt găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS.
Apreciază că lichidatorul judiciar avea datoria de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are la creditori, opinând că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 și următoarele din Legea nr.85/2006, aceste fapte trebuind privite prin contextul stării de insolvență al debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Debitoarea a fost lipsită de lichidități, tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul dispoziției legale fiind tocmai aceea de a pune la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Susține că era necesar să se cerceteze întregul context pentru a se stabili întregul complex de manometre folosite de fostul administrator și, în final, acesta să fie obligat să suporte întregul pasiv al debitoarei din averea personală.
Apreciază că lichidatorul judiciar nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, atribuțiile sale fiind mult mai complexe, astfel că nu întâmplător în cadrul art.25 din Legea nr.85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă".
Se mai arată că Statul Român, reprezentat în cauză de, a suferit un prejudiciu " a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului ".
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 coroborat cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod Procedură Civilă, art.2, art.5 alin.1, art.136, art.138, art.140 și art.142 al.1 din Legea nr.85/2006.
Deși legal citați, intimații ROMTELECOM S M, SC SA S M, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, SC ROMÂNĂ SRL M - prin lichidator și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Bihor, nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinări.
La termenul din 18.06.2009, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a recurentei AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Examinând excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantă și titularul dreptului afirmat.
În materie civilă, hotărârile judecătorești își produc efectelenumai între părțile care au luat parte la judecarea priciniiși în consecință, cadrul procesual din punct de vedere al părților, stabilit la judecată înaintea instanței de fond nu poate fi nici mărit, dar nici micșorat, cu ocazia judecării recursului. Nici uneia dintre părți nu i se poate răpi dreptul de a recura hotărârile pronunțate în defavoarea sa, după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să se judece direct în fața instanței de recurs, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanței de fond. Rezultă astfel cănumai părțile de la judecata de fond au dreptul de a exercita calea de atac a recursului.
În speță, sentința atacată de AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B cu recurs a fost pronunțată în contradictoriu cu alte persoane decât intimata recurentă și cum AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B nu a fost parte în cadrul procesului de la fond, instanța constată că aceasta nu are calitate procesuală activă de a declara recurs împotriva unei hotărâri pronunțate între alte părți și care nu își produce efectele cu privire la recurentă.
În consecință, în baza considerentelor expuse, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, invocată din oficiu și va respinge recursul declarat de AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE excepția lipsei calității procesuale active a recurentei AUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, invocată din oficiu.
RESPINGE recursul declarat de recurentaAUTORITATEA pentru VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUIîmpotriva Sentinței nr.1/F/10 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVO CA BILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 29.06.2009
Jud. fond.
Tehnoredact. - /
30.06.2009 / 3 ex.
1 com.___
OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHORcu sediul în O,-, jud. B
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Tătar Ioana, Sotoc Daniela
