Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 271/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2249/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 271
Ședința publică de la 05 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 3: Eugenia
GREFIER
**********************************
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurentul creditor, împotriva sentinței comerciale nr.3982/10.07.2009 și recurenta debitoare SC -, împotriva sentinței comerciale nr.3982/10.07.2009 și a încheierii premergătoare din 03.07.2009, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII - a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul creditor prin avocat - cu împuternicire avocațială depusă la fila 23 dosar și intimata debitoare prin avocat cu împuternicire avocațială supliment la împuternicirea avocațială colectivă depusă la fila 21 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150.pr.civ. și acordă cuvântul pe recursuri.
Recurentul creditor prin apărător solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurată și admiterea cererii în sensul deschiderii procedurii insolvenței împotriva debitoarei. Totodată solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active invocată de recurenta debitoare în motivele de recurs. Susține că mandatul nu există iar ei au prestat servicii.
La interpelarea instanței recurentul creditor prin apărător arată că contractul este în vigoare din 17.03.2008.
Având cuvântul pe recursul formulat de recurenta debitoare recurentul creditor prin apărător solicită respingerea recursului și arată că nu s-a dovedit existența unui mandat. Fără cheltuieli de judecată.
Recurenta debitoare prin apărător solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii insolvenței. Totodată solicită respingerea recursului formulat de recurentul creditor ca nefondat. Arată că, contestă modul în care s-a respins deschiderea procedurii insolvenței. Susține că avea calitate de prestator al SC -, iar toate plățile care au fost făcute, au fost făcute de către. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului comercial d e față.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII a Comercială sub nr- creditorul a solicitat deschiderea procedurii prevăzută de Legea 85/2006 împotriva debitorului SC SRL, care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în valoare de 291 666 euro, echivalentul sumei de 1 248 330 lei,la cursul BNR din ziua depunerii actiunii 19.03.2009.
In motivarea cererii s-a aratat ca intre parti a fost perfectat un contract de colaborare,prestari servicii de consultanta,in data de 17.03.2008.S-a precizat ca dovada existentei contractului este reprezentat de inscrisul datat din 17.03.2008 semnat din partea SC SRL de catre si de catre creditorul ce a formulat cererea introductiva.
In temeiul contractului,creditorul a sustinut ca societatea debitoare datora urmatoarele sume de bani:13 750 euro reprezentand salariul aferent lunii decembrie 2008,13 750 euro reprezentand al 13-lea salariu pentru anul 2008, 9.166 euro reprezentand concediul de odihna de 14 zile din anul 2008 care nu a fost platit,55 000 euro reprezentand salariile aferente lunilor ianuarie,februarie,martie si aprilie din anul 2009 si 200 000 euro reprezentand contravaloarea celor 10 parti sociale,care se cuvin creditorului dupa trecerea a 6 luni conform contractului si "sumarului de compensatie"anexat contractului.
A mai aratat creditorul ca,in vederea recuperarii creantei a notificat in repetate randuri reprezentantii societatii debitoare insa s-a refuzat semnarea procesului-verbal incheiat ca urmare a participarii la convocarea la conciliere.
In sedinta publica din data de 3.07.2009 au fost solutionare exectiile invocate privind lipsa calității procesuale pasive a societății debitoare și prematuritatea cererii in sensul repingerii ca neintemeiate pentru considerentele mentionate in cuprinsul incheierii de sedinta de la acea dată.
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială prin sentința comercială nr. 3982 din 10.07.2009 a respins ca neintemeiate cererea creditorului și cererea debitorului privind plata unei amenzi judiciare și a admis contestatia debitorului SC A VR-.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a avut în vedere că potrivit art. 3 alin 1 pct 1 din Legea 85/2006: 1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;
b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadenței;
Potrivit art. 31 în ref. la art 3 alin. 1 pct. 1 lit a), pct. 6 și pct. 12 din Legea 85/2006 orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență, a cărui creanță, de cel puțin 10.000 lei, este certă, lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere introductivă, la care va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
Creditorul a reclamat o creanță în valoare de 291 666 euro, care a fost contestată de către debitor atât în ceea ce privește existența ei, cât și în ceea ce privește întinderea acesteia, iar susținerile și apărările părților nu pot fi valorificate în cadrul acestei proceduri, ci pe calea dreptului comun. De altfel, chiar părțile au aratăt că pe rolul Sectiei a VI-a a Tribunalului B se afla inregistrat dosarul cu nr-,prin care creditorul tinde la stabilirea si obligarea societatii debitoare la plata creantei,cerer care a constituti și formularea prezentei cereri de insolvență. Astfel, creanța de 291 666 euro,echivalentul sumei de 1 248 330 lei nu are un caracter cert,lichid si exigibil, întrucât potrivit disp.art.379 alin.3 pr.civ,creanta este certă atunci cand existenta ei rezultă din chiar inscrisul constatator, deci când existenta creantei este neindoielnică. Creanta este lichidă atunci cand cuantumul acesteia este determinat prin inscrisul care o constată sau, cel putin, este determinabil prin inscrisul respectiv sau prin alte inscrisuri ce emană, sunt recunoscute sau, dupa caz, sunt opozabile debitorului, conform art.379 alin.4 pr.civ. Creanta este exigibilă (scadentă) dacă termenul prevazut in favoarea debitorului s-a implinit ori, in conditiile legii art.263 si art.382 pr.civ. - debitorul este decăzut din beneficiul termenului.
Analizând prezenta cerere privind deschiderea procedurii insolventei impotriva debitorului in raport de aceste cerințe speciale, instanta de fond a considerat ca acestea nu sunt intrunite in speta.
In cauza, debitoarea a constestat existenta creantei sustinad faptul ca,refuzul de plata a sumelor pretinse de creditor nu se datoreaza starii de insolventa.
S-a apreciat asadar ca, apararile formulate sunt de natura a aduce atingere caracterului cert, lichid si exigibil al creantei invocate de creditor, ce nu poate fi analizate in cadrul procedurii speciale a insolventei, presupunand administrarea de probe ce exced acestui cadru procesual.
Retinand ca nu sunt intrunite cerintele prevăzute de art.3 alin. 1 pct. 6 din Legea 85/2006, și că reclamantul nu este un creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolventei impotriva societatii debitoare, instanta de fond a admis contestatia și a respinge, ca neintemeiata, cererea creditorului.
In privinta capatului de cerere prin care s-a solicitat de catre debitoare, obligarea reclamantului la plata unei amenzi judiciare conform articolului 1081Cod procedură civilă, instanța a reținut ca simplul fapt al respingerii cererii de insolventa,nu poate duce in mod necesar la concluzia ca partea a introdus cu rea-credinta cererea intemeiata pe disp. Legii nr.85/2006.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât debitoarea SC - cât și creditorul.
În motivarea recursului său, debitoarea a criticat și încheierea premergătoare din 3.07.2009.
Astfel, s-a arătat că, la data de 18 ianuarie 2006, între Central European Real ("") și s-a încheiat un contract de prestare de servicii de consultanță de către, în calitate de prestator de servicii, în beneficiul SRL, în calitate de beneficiar.
Din cuprinsul contractului încheiat între aceste instituții a rezultat că remunerare experților urma să se realizeze de către, din comisionul încasat de aceasta, în schimbul serviciilor de consultanță prestate, iar; potrivit art. 4 din contract, plata comisionului aferent serviciilor prestate de către, direct sau prin intermediul experților, se făcea de către exclusiv către. Nu existau deci niciun fel de raporturi juridice contractuale între și experți.
Așadar, în temeiul contractului de prestări servicii, era mandatată de să, selecteze persoanele care urmau să îi presteze recurentei servicii de consultanță, în baza unor raporturi de subcontractare cu.
În temeiul acestui mandat, la data de 17 martie 2008, a transmis intimatului o scrisoare prin care îi era oferită posibilitatea de a presta anumite servicii în beneficiul societății. Prin urmare, cu ocazia discuțiilor purtate cu intimatul, la momentul redactării ofertei, precum și în acela al acceptării acesteia de către intimat, domnii, și, împreună cu au acționat în calitate de mandatari ai.
Oferta a fost acceptată de intimat, care a semnat înscrisul la 7.04.2008.
La data de 26 noiembrie 2008, ca urmare a înrăutățirii climatului economic național, intimatul a fost notificat cu privire la suspendarea contractului de prestări servicii pe o perioadă de trei luni (decembrie 2008 - februarie 2009). Concomitent, i s-a solicitat să restituie bunurile primite, la momentul încheierii contractului, în scopul prestării serviciilor (un autoturism, un laptop și un telefon mobil).
a refuzului intimatului de a restitui bunurile și documentele companiei, oferta acestuia intitulată "Acord de încetare și renunțare la pretenții" (" Agreement and of "), datată 2 decembrie 2008 și adresată atât recurentei, cât și societății, stipula posibilitatea reclamantului de a păstra bunurile companiei până la 10 decembrie 2008. Această ofertă nu a fost acceptată de recurentă ori de. În plus, oferta conține recunoașterea expresă, din partea reclamantului, a existenței raporturilor contractuale dintre acesta și.
Ca urmare a refuzului intimatului de a restitui bunurile proprietatea, la data de 19 decembrie 2008, acesta a fost notificat cu privire la revocarea ofertei de suspendare a contractului de prestări servicii și încetarea definitivă a raporturilor contractuale însă acesta a continuat să le folosească până în luna februarie 2009.
Recurenta a criticat sentința pronunțată considerând că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile invocate, respectiv a lipsei calității procesuale pasive a A3 5 și a prematurității cererii.
Astfel, la termenul din 3 iulie 2009, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a, apreciind că, din actele de la dosar, ar rezulta existența unor raporturi contractuale între recurentă și intimatul.
Așa cum s-a arătat la data de 18 ianuarie 2006, între și SC s-a încheiat un contract de prestări de servicii de consultanță, prestatorul fiind, iar recurenta beneficiar. De asemenea, s-a aratat că avea posibilitatea ca, acționând în calitate de mandatară a, să selecteze experții care urmau să presteze serviciile de consultanță. experți erau angajați în raporturi contractuale cu, care urma să le plătească remunerația.
Așadar, în calitate de prestator de servicii în cadrul contractului de prestări de servicii, realiza obiectul acestui contract prin intermediul experților selectați (printre care și intimatul, d1. ). Remunerarea serviciilor experților s-a făcut de către, în baza unor raporturi de subcontractare a serviciilor de, consultanță pe care această societate s-a angajat să le presteze în beneficiul recurentei.
Astfel, reclamantul a fost selectat de către reprezentanții, pentru a presta servicii în beneficiul recurentei. În tot acest timp însă, recurenta a actionat în calitate de mandatară a, obligată contractual să îi presteze servicii de consultanță.
Prin urmare, numai a intrat în raporturi contractuale directe cu reclamantul. În temeiul acestor raporturi, reclamantul era obligat, față de, să presteze servicii de consultanță în beneficiul. În schimbul acestei prestații, se obliga să achite remunerația intimatului.
Așa fiind, recurenta a considerat că reclamantul și intimatul cunoștea faptul că nu era legat prin raporturi juridice contractuale față de. Astfel, încă de la momentul purtării negocierilor în vederea încheierii contractului, intimatul a luat cunoștință de calitatea recurentei de mandatară a.
În plus, faptul cunoașterii, de către intimat, a calității de cocontractant al său, este confirmat și de dovezile de efectuare a plății remunerației cuvenite dlui, dat fiind că toate sumele cuvenite acestuia, aferente lunilor aprilie noiembrie 2008 au fost achitate de către.
În final s-a arătat că oferta "Acord de încetare și renunțare la pretenții" conține recunoașterea intimatului cu privire la calitatea de cocontractant. Astfel, în măsura în care intimatul ar fi apreciat că nu este legat contractual față de, nu ar fi existat nicio rațiune care să justifice adresarea ofertei și societății olandeze. În realitate, adresându-se și, prin oferta formulată, intimatul a recunoscut calitatea de cocontractant al său în ceea ce privește prestarea serviciilor de consultantă în beneficiul.
În ceea ce privește respingerea excepției prenaturității recurenta a arătat că instanța de fond a pronunțat o soluție eronată întrucât această excepție se justifica prin lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței pretinse de reclamantă.
În motivarea recursului său, creditorul, a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât a solicitat instantei de judecata sa admita cererea formulata, in sensul deschiderii procedurii insolventei impotriva debitoarei motivat de faptul că deține o creanta ce depaseste cu mult cuantumul minim de 10.000 Ron prevazut de lege pentru admisibilitatea cererii, mai exact in cuantum de 291.666 Euro, echivalentul a sumei de 1.248.330 Ron.
A precizat ca insolventa debitoarei este vadita avand in vedere trecerea unui termen mult mai indelungat decat cel de 30 de zile prevazut de lege, calculat de la data scadentei datoriei fata de acesta, iar debitoarea se afla intr-o reala imposibilitate de plata a datoriilor exigibile.
In conformitate cu dispozitiile art. 11 din Legea nr.85/2006 a solicitat ca prin hotararea de deschidere a procedurii sa fie ridicat in tot dreptul de administrare al administratorului si sa fie desemnat un practician in insolvență care sa administreze societatea pe parcursul procedurii, stabilind si atributiile sale pentru aceasta perioada.
Domnul este singurul administrator al A 35, asa cum rezulta din furnizarea de informatii emisa de ONRC la data de 24.02.2009. Prin urmare, toate actele semnate de dl. in numele societatii parate angajeaza in mod legal societatea, deci sunt perfect valabile.
Nu se poate invoca exceptia lipsei calității procesuale pasive atat timp cat toate actele dintre părți au fost emise si semnate de administratorul SC -, pe antetul SC -, pentru ca apoi sa se sustina faptul ca, de fapt, societatea cu care a contractat ar fi "Grupul A 35" sau că reprezentanții - au actionat in calitate de mandatari ai Central European Real (), persoana juridica olandeza- ", atat timp cat nu i s-a prezentat vreun mandat sau o procura din partea firmei olandeze către A 35 cu privire la incheierea unui contract de colaborare cu el.
In sedinta publica din 03.07.2009 parata a depus la dosar un set de inscrisuri printre care si un contract de prestari servicii incheiat bilingv in si in engleza intre si SC -, datat 18.04.2006, dar care nu poarta o data certa, astfel incat nu se poate afirma ca in mod sigur acest contract a fost incheiat exact la aceasta data.
A mai susținut recurentul că în mod gresit s-a invocat prematuritatea cererii avand in vedere sustinerile paratei din intampinare prin care recunoaste, cel putin, o parte a sumelor datorate.
Aceste sume au fost recunoscute de parata și însumează un total de 84.645,26 Ron, deci cu mult peste pragul legal de 10.000 Ron necesar pentru a putea formula o cerere de deschidere a procedurii insolventei impotriva unei societati comerciale.
Așa fiind consideră că în mod gresit, instanta de fond a respins ca neintemeiata cererea acestuia retinand ca nu sunt indeplinite cerintele speciale prevazute de lege pentru deschiderea procedurii insolventei, creanta nefiind certa, lichida si exigibila si ca acest lucru presupune adminitrarea de probe ce exced cadrului procesual.
Creanta este certa intrucat rezulta din raporturile juridice stabilite cu parata, din faptul executarii de catre reclamant intocmai a obligatiilor asumate prin contractul incheiat in data de 17.03.2008, modificat la data de 07.04.2008.
Creanta este lichida intrucat se refera la o obligatie de plata pe care debitoarea nu o poate efectua cu sumele de bani disponibile in prezent.
Creanta este exigibila intrucat a avut loc o depasire a termenului de plata mai mare de 30 de zile.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu urmează a respinge recursurile ca nefondate.
În mod corect instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârâtă prin încheierea din 3.07.2009 și ca atare Curtea va respinge recursul formulat de pârâta SC -.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a debitoarei, Curtea reține că întreaga corespondență dintre părți s-a produs pe antetul SC -. Actele au fost semnate de reprezentanții acestei societăți, iar reclamantului nu i s-a adus la cunoștință că pârâta a acționat ca mandatar al cu ocazia discuțiilor purtate cu reclamantul la momentul redactării ofertei, precum și la semnarea acestuia.
În cauză nu s-a făcut dovada că reclamantului i s-a adus la cunoștință că SC - a acționat ca mandatar al - Societate olandeză.
Astfel, contractul încheiat la 18 ianuarie 2006 de prestări de servicii de consultanță încheiat între și SC A nu face dovada că reclamantul a cunoscut că pârâta s-a comportat ca mandatară a societății olandeze întrucât din nici o probă aflată la dosar nu rezultă că reclamantul este un terț beneficiar al serviciilor, aceasta întrucât actele depuse la dosar sunt încheiate între reclamant și societatea A ce poartă antentul acestei societăți.
În ceea ce privește excepția prematurității, în mod corect instanța de fond a respins-o întrucât apărările vizau însăși fondul cauzei și respectiv contestația formulată.
Față de aceste împrejurări recursul împotriva sentinței atacate precum și a încheierii premergătoare din 3.07.2009 formulate de SC A SRL în sensul de a se modifica hotărârea și a se respinge cererea pe excepțiile lipsei calității procesuale pasive sau ca prematură, urmează a fi respins ca nefondat.
În ceea ce privește recursul formulat de domnul împotriva sentinței atacate Curtea îl va respinge ca nefondat întrucât așa cum s-a arătat la fondul cauzei prin contestația depusă,creanța nu este certă, lichidă și exigibilă.
O creanță este certă dacă întrunește condițiile prevăzute de articolul 379 alineat 3 Cod procedură civilă.
Creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul.
În cauză creanța pretinsă de reclamant nu este certă pentru următoarele motive:
Inscrisul care ar trebui, în concepția recurentului-reclamant, să.învedereze existența creanței sale este scrisoarea din data de 17 martie 2008, prin care i s-a oferit posibilitatea de prestare a unor servicii în beneficiul contestatoarei. Însă această scrisoare nu este de natură să dovedească existența vreunui drept de creanță al reclamantului împotriva societății, pentru că ea nu dovedește și durata raporturilor dintre părți respectiv a serviciilor prestate în beneficiul contestatoarei.
In consecință, scrisoarea de care se prevalează reclamantul nu poate releva existența dreptului său de a pretinde remunerația pentru perioada avută în vedere în cadrul prezentei cauze (decembrie 2008-aprilie 2009). Totodată, scrisoarea nu poate releva nici îndeplinirea criteriilor de performanță necesare pentru nașterea vreunui drept al reclamantului la vreun beneficiu suplimentar, după cum ea nu precizează nici natura exactă a unor asemenea beneficii suplimentare.
Așa fiind, corect a reținut instanța de fond că raporturile juridice dintre părți urmează să fie stabilit în dosarul nr-, aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a VI -a comercială, în care se administrează probatoriul.
Față de aceste împrejurări Curtea urmează a respinge și recursul formulat de reclamant ca nefondat, conform articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarat de recurentul creditor, împotriva sentinței comerciale nr.3982/10.07.2009 și recurenta debitoare SC -, împotriva sentinței comerciale nr.3982/10.07.2009 și a încheierii premergătoare din 03.07.2009, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII - a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 5.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./23.03.2010
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Gabriela Sorina Prepeliță, Eugenia
