Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 310/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 310/
Ședința publică din data de 31 martie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 98/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar SP, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 28.03.2008, întâmpinare formulată de către lichidatorul debitoarei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 98/23.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arad, în baza art. 131 din Legea 85/2006 a închis procedura insolvenței față de debitoarea - SRL; a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice A și ORC de pe lângă Tribunalul Arad; a descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați și a dispus radierea debitoarei - SRL din comerțului de sub nr. J-.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 07.11.2007 lichidatorul judiciar A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei - SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului sau a creanțelor de recuperat de la debitor și pentru că nu există o altă sursă de acoperire a cheltuielilor de procedură. A constatat că procedura falimentului a fost deschisă prin încheierea nr. 1811/20.06.2007, fiind desemnat lichidator judiciar A.
Judecătorul sindic a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, constatând că prin adresa nr. 38403/04.12.2007 această creditoare a formulat a solicitat formularea unei plângeri penale față de fostul administrator al debitoarei, cetățeanul italian, în temeiul art. 147 din lege și a unei cereri de angajare a răspunderii acestuia bazată pe art. 138 din Legea 85/2006, pe motiv că nu a predat evidența contabilă a societății, de aici rezultând că acesta nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale.
Văzând rapoartele anterioare întocmite de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a constatat că fostul administrator al debitoarei, cetățeanul italian, a părăsit teritoriul României în data de 12.10.2003, motiv pentru care a apreciat că formularea unei plângeri penale împotriva acestuia pentru nedepunerea actelor prevăzute de Legea 85/2006, ar fi lipsită de orice finalitate.
Din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei rezultă că lichidatorul judiciar nu a putut indica persoanele culpabile de starea de insolvență a acesteia, fiind menționat că va sesiza judecătorul sindic în situația în care în cursul derulării procedurii vor apare elemente noi legate de acest aspect, însă lichidatorul nu a determinat motive care să atragă răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății în temeiul art. 138 din Legea 85/2006.
Astfel, tribunalul a considerat că susținerile creditoarei conform cărora din nedepunerea evidenței contabile a societății de către fostul administrator rezultă neținerea contabilității în conformitate cu legea, sunt greșite, cele două fapte neavând nici o legătură una cu cealaltă.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că nici unul dintre cei doi creditori, nici DGFP A și nici Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale nu au dorit să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței față de societatea debitoare, fapt pentru care raportat la stadiul procedurii și la prevederile art. 131 din lege, solicitările creditoarei DGFP sunt lipsite de obiect.
Așa fiind, pentru că nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței, luând în considerare faptul că debitoarea nu deține bunuri mobile sau imobile de valorificat, nu au fost identificate de către lichidator drepturi de creanță de încasat și disponibilități bănești în conturile debitoarei și nu există nici o altă sursă de acoperire a cheltuielilor cu procedura, judecătorul sindic a apreciat incidența dispozițiilor art. 131 din legea 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în sensul continuării procedurii falimentului.
În motivare recurenta arată că Tribunalul Arada pronunțat o hotărâre nelegală și neîntemeiată. Arată că în conformitate cu art. 131 coroborat cu art. 132 alin. 2 din Legea 85/2006 "procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând și radierea acestora."
Având în vedere dispozițiile exprese arătate mai sus, recurenta consideră că nu este în situația prevăzută de lege, care ar justifica închiderea procedurii de lichidare, că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul - Europe SRL, deși recurenta arată că a solicitat expres lichidatorului formularea unei plângeri penale împotriva administratorului pentru nedepunerea documentelor contabile, lichidatorul refuzând formularea unei asemenea plângeri invocând motive neîntemeiate. Recurenta consideră că acest demers era necesar pentru a determina fostul administrator să depună actele contabile, pentru a se verifica oportunitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii îndreptate împotriva fostului administrator. Având în vedere că instanța a dispus închiderea procedurii falimentului conform art. 131 din Legea nr. 85/2006, consideră că nu sunt incidente dispozițiile acestui articol, deoarece lichidatorul nu a întreprins toate demersurile legale pentru a recupera creanțele creditorilor.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o sentință temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 86/2006, care prevede că "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, iar nu prevederile art. 132 al. 2 din Legea nr. 86/2005, invocate de recurentă, care nu au avut incidență în cauză.
Pe de altă parte, este de observat că la baza pronunțării acestei sentințe a stat raportul lichidatorului judiciar, care nu a identificat bunuri aparținând debitoarei, iar creditoarea recurentă nu a fost de acord să avanseze sumele corespunzătoare acoperirii cheltuielilor administrative aferente procedurii.
Mai mult, creditoarea recurentă nu a indicat care ar fi probele din care rezultă că debitoarea ar avea bunuri în patrimoniu și nu s-a oferit nici în recurs să avanseze cheltuielile aferente procedurii.
În ceea ce privește cererea creditoarei de obligare a lichidatorului judiciar al debitoarei la formularea unei plângeri penale față de fostul administrator al debitoarei, cetățeanul italian, în temeiul art. 147 din lege, și a unei cereri de angajare a răspunderii acestuia bazată pe art. 138 din Legea 85/2006, pe motiv că acesta nu a predat evidența contabilă a societății, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat că această cerere este nefondată, plângerea penală putând fi formulată și de creditoare, dacă ar fi considerat că este cazul, iar lichidatorul neputând fi obligat să formuleze cererea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Pentru aceste motive, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 98/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./07.04.2008
Dact./08.04.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
