Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 336/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 336/
Ședința publică de la 09 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 2: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
JUDECĂTOR 3: Rodica Dorin
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 90/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare FARM. prin lichidator judiciar, cu sediul în B,-, - 22,. 19, județul B, intimata creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, intimați administratori, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită potrivit disp. și ale dreptului comun.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. prin Serviciul registratură, la data de 09.05.2008, lichidatorul intimatei debitoare a transmis, prin fax, concluzii scrise, prin care solicită judecata și în lipsă, după care:
Curtea constată procedura completă și lipsa părților, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 90/12.02.2008, pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, s-au respins obiecțiunile la raportul final al activității de lichidare formulate de creditoarea
S-a aprobat raportul final al lichidatorului judiciar Cabinet Individual de Insolvență și s-a închis procedura de faliment a debitoarei Farm cu consecința radierii debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Brăila.
S-a aprobat plata retribuției lichidatorului judiciar în sumă de 3000 lei din fondul de lichidare.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul-sindic a reținut, pe baza rapoartelor de activitate și a raportului final, că debitoarea s-a confruntat cu dificultăți financiare începând cu anul 2001 deoarece plățile pentru rețetele compensate și gratuite la medicamente s-au făcut cu întârziere, ceea ce a atras plăți cu întârziere și pierderi financiare.
Din analiza documentelor contabile, lichidatorul a arătat că nu sunt indicii privind vinovăția fostului administrator.
S-a precizat că în patrimoniul debitoarei nu s-au găsit bunuri în vederea valorificării și nici creanțe pentru a fi recuperate.
În ceea ce privește obiecțiunile formulate de creditoarea, a reținut că acestea sunt neîntemeiate deoarece debitoarea nu a avut bunuri în patrimoniu iar procedura de insolvență a fost desfășurată pe sumele de bani avansate de către lichidatorul judiciar.
În ceea ce privește atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, s-a reținut că, în ședința adunării creditorilor, creditorul majoritar B s-a opus formulării unei asemenea acțiuni, iar lichidatorul judiciar a arătat că nu sunt elemente de vinovăție pentru a fi imputate fostului administrator al debitoarei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs creditoarea, înregistrat sub nr- la Curtea de Apel Galați.
A criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând următoarele:
Instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, dispunând respingerea cererii fără a se lua în considerare aspectele menționate în cuprinsul cererii pe care a formulat-
A învederat că Raportul final de activitate, întocmit de lichidatorul judiciar, nu a analizat modul în care a fost administrată societatea și o eventuală legătură de cauzalitate între această administrare și starea de insolvență în care a intrat societatea, referindu-se doar la cauzele de ordin general.
În cauză se impune completarea raportului final cu precizări exacte privind cauzele și împrejurările ajungerii societății în stare de insolvență, obligație impusă prin disp. art. 20 alin. 1 lit. b și respectiv ale art. 25 lit. a din Legea nr. 85/2006, conform cărora administratorul judiciar, respectiv lichidatorul judiciar, trebuie să întocmească un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus societatea în stare de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.
A susținut că aprecierea temeiniciei unor obiecțiuni la raportul final nu poate fi făcută prin raportare la situația patrimonială a unei societăți în lichidare sau la modul de recuperare a cheltuielilor de lichidare. Faptul că societatea nu a avut bunuri în patrimoniu sau că sumele necesare desfășurării procedurii au fost avansate de către lichidatorul judiciar nu exonerează această persoană de obligația întocmirii raportului privind cauzele insolvenței, obligație impusă de disp. art. 20 alin. 1 lit. b, respectiv ale art. 25 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Precizează că a solicitat analizarea acestor cauze pentru a se putea dovedi culpa administratorilor în ajungerea societății în stare de insolvență.
înregistrează față de falită o creanță reprezentând datoria acesteia față de Fondul Național Unic de Sănătate. Acest lucru înseamnă, în opinia recurentei, că administratorii nu au virat contribuțiile legale ale salariaților la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, deturnând aceste sume în alte scopuri, ceea ce este suficient pentru a se dispune atragerea răspunderii acestora.
culpei administratorilor, în ceea ce privește creanța, atrage răspunderea acestora pentru întreg pasivul societății, ceea ce denotă faptul că solicitarea de analizare, de către lichidatorul judiciar, a motivelor neplății creanței sale profită tuturor creditorilor.
Instanța trebuia să aibă în vedere disp. art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată, cât și pe cele ale art. 1540 Cod civil.
Recurenta arată că, în această situație, interesul personal al administratorilor de a continua activitatea în cadrul unei societăți comerciale este prezumat, deoarece mandatul comercial este prezumat a fi oneros.
A concluzionat că art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 trebuie interpretat ca o sancțiune care trebuie aplicată administratorilor care au încălcat dispozițiile imperative ale legii care le impun obligația de a solicita stabilirea stării de insolvență cu mențiunea că interesul este prezumat datorită faptului că mandatul, în baza căruia au condus societatea comercială, este unul comercial, prezumat a fi oneros.
Toate aspectele prezentate se impuneau a fi analizate de către administratorul judiciar în cadrul raportului final sau în cadrul raportului privind cauzele insolvenței, care trebuia comunicat tuturor creditorilor conform dispozițiilor legale în vigoare.
Instanța a respins obiecțiunile, fără a analiza modul în care lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile legale.
A mai arătat că, potrivit art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, dreptul de a formula cerere de atragere a răspunderii patrimoniale aparține și Comitetului Creditorilor. Dar pentru a decide dacă era necesară introducerea unei cereri de autorizare în acest sens era necesară convocarea comitetului creditorilor.
Consideră că este irelevant faptul că în adunarea creditorilor creditorul majoritar B s-a opus formulării cererii de atragere a răspunderii de vreme ce Legea nr. 85/2006 stipulează în mod clar în art. 138 că hotărârea privind formularea unei cereri de atragere a răspunderii nu o poate lua decât Comitetul creditorilor, iar decizia acestuia se ia în mod diferit față de adunarea creditorilor, respectiv cu majoritatea simplă din numărul total de membri ai acestuia (art. 17 alin. 4) și nu cu o majoritate prin valoare a creanțelor prezentate.
Precizează că era absolut necesar ca judecătorul sindic să-i pună în vedere lichidatorului judiciar să-și completeze raportul final cu acele mențiuni care privesc săvârșirea de către persoanele prev. de art. 138 vreuneia din faptele prevăzute de acest articol, în vederea formulării unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator, respectiv să convoace Comitetul Creditorilor pentru a analiza oportunitatea formulării unei cereri de atragere a răspunderii și formularea cererii de autorizare în acest sens.
În drept, a invocat disp. art. 304 pct. 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
S-au citat legal părțile implicate în procedură.
Debitoarea, prin lichidator judiciar, nu a formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
acțiunii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 se află în raportul administratorului judiciar sau lichidatorului judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți, raport care conține și informații privind eventuala răspundere a oricărui administrator, director, cenzor, asociat, salariat sau a altei persoane.
Conform disp. art. 138 alin. 1 și 3 din Lege, pe baza acestui raport sau pe baza altor informații și documente din dosarul cauzei, judecătorul-sindic poate fi sesizat de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar și, în subsidiar, de comitetul creditorilor.
Judecătorul-sindic nu se poate autoinvesti nici cu privire la fapte și nici cu privire la persoanele vinovate. Conform art. 149 din Legea nr. 85/2006, dispozițiile acestei legi se completează în măsura compatibilității lor cu cele ale codului d e procedură. Principiul rolului activ al judecătorului prev. de art. 129.pr.civ. nu conferă judecătorului-sindic posibilitatea de a pune în discuția părților necesitatea atragerii răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei în absența investirii sale cu o cerere formulată de administratorul judiciar sau lichidator ori de către comitetul creditorilor.
Din reglementarea prev. de art. 138 din Lege, rezultă că sfera persoanelor abilitate să investească judecătorul-sindic cu o cerere în antrenare răspundere este limitată la administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar și la comitetul creditorilor, în cazul în care sunt îndeplinite și condițiile prev. la alin. 3 al art. 138 din Lege.
Astfel, nu orice creditor poate formula o atare cerere față de limitarea impusă de textul art. 138 alin. 1 și 3 din Lege.
În situația în care numărul creditorilor înscriși la masa credală este mai mic de 3 (trei) și nu s-a putut constitui comitetul creditorilor (în cauză fiind doar doi creditori: B cu o pondere a creanței de 97,63% din totalul creanțelor și cu o pondere a creanței de 2,37% din totalul creanțelor), considerăm că o atare cerere, pentru a cărei promovare s-a recunoscut legitimare procesuală activă doar comitetului creditorilor, poate fi promovată de către toți creditorii debitoarei.
Aceasta, deoarece principalul rol al comitetului creditorilor este acela de a reprezenta interesul concursual al adunării creditorilor, astfel cum rezultă din textul art. 17 lit. a-f din Lege.
În cauză, la ședința adunării creditorilor Farm B, convocată și prezidată de către lichidatorul judiciar, în data de 22.11.2007, orele 10,00s-au prezentat ambii creditori ai debitoarei: B prin consilier juridic și B, prin reprezentant, consilier juridic. Ordinea de zi a ședinței a cuprins prezentarea raportului prev. de art. 59 din Legea nr. 85/2006 și analiza oportunității promovării unei acțiuni de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator al societății debitoare. În cadrul acestei ședințe creditoarea, deținând creanța majoritară (în procent de 97,63 %) a fost de acord cu conținutul raportului întocmit de lichidatorul judiciar. Din conținutul raportului rezultă că societatea nu a mai funcționat din anul 2005, evidența contabilă a fost întocmită și organizată conform prevederilor legale și că nu sunt indicii care să permită formularea cererii pentru atragerea răspunderii patrimoniale conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Creditoarea, deși nu a formulat obiecții la raportul întocmit în condițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006, totuși a votat pentru promovarea unei astfel de cereri.
Potrivit art. 15 din Legea nr.85/2006, deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul titularilor unei majorități, prin valoare, a creanțelor prezente. Astfel, în ședința adunării creditorilor din 22.11.2007, s-a decis prin votul creditoarei B, creditor majoritar prin valoarea creanței deținute, că în cauză nu este necesar a se promova cererea prev. de art. 138 alin. 3 din Lege.
Greșit susține recurenta că sunt incidente disp. art. 17 alin. 4 din Lege în condițiile în care așa cum s-a reținut mai sus, în cauză nu s-a constituit comitetul creditorilor pentru că numărul creditorilor înscriși este mai mic de 3.
În cauză, cererea creditoarei din cuprinsul obiecțiunilor la raportul final referitoare la autorizarea în vederea promovării cererii întemeiate pe disp. art. 138 din Lege apare ca fiind făcută de o persoană căreia legea nu îi conferă legitimare procesuală activă, în condițiile în care celălalt creditor, B, din procedură nu a înțeles să se alăture în acest demers, așa cum corect a reținut și judecătorul-sindic.
Respingerea cererii creditoarei, în aceste condiții, nu constituie o limitare a dreptului creditorilor de a promova acțiunea întemeiată pe disp. art. 138 din Lege, ci respectă textul legii, instituit cu scopul de a asigura atât celeritatea procedurii, cât și creșterea transparenței acesteia, prin extinderea rolului și atribuțiilor ce revin adunării creditorilor, cât și comitetului creditorilor.
Cât privește criticile recurentei-creditoare referitoare la faptul că raportul final nu conține precizări exacte privind cauzele și împrejurările ajungerii societății în stare de insolvență și referiri la persoanele vinovate de această situație, instanța reține că textul legii privind procedura insolvenței nu conține în cuprinsul său prevederi exprese privind conținutul și structura raportului final.
Raportul final nu trebuie să conțină, în mod obligatoriu, menționarea cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvența debitoarei și nici a persoanelor responsabile, în condițiile art. 138 din Lege.
Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul judiciar este obligat să întocmească un astfel de raport în termenul stabilit de judecătoru-sindic, dar nu mai târziu de 60 de zile de la desemnarea sa (art. 20 lit. b din Legea nr. 85/2006).
Creditorii au posibilitatea să conteste rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Raportul final nu poate conține informații care au fost prezentate în rapoartele întocmite pe parcursul desfășurării procedurii.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs referitor la împrejurarea că judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile instituite de disp. art. 138 alin. 1 din Lege.
Aceasta, pentru că judecătorul-sindic nu a fost investit, în condițiile art. 138 alin. 1 și 3 din Lege, cu o cerere, situație în care criticile recurentei-creditoare referitoare la greșita aplicare a art. 138 din Lege și la existența condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere sunt străine de hotărârea ce face obiectul cererii de recurs.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. coroborat cu art. 3041.pr.civ, va respinge recursul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - B, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 90/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Mai 2008.
PREȘEDINTE, dr. | JUDECĂTOR, dr. | JUDECĂTOR, |
Grefier,
RD/11.06.2008
/2 ex/13.06.2008
Fond:
Președinte:Alexandrina ZahariaJudecători:Alexandrina Zaharia, Sarmisegetuza Tulbure, Rodica Dorin
