Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 344/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.344R
Ședința publică de la 20 martie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean GREFIER
.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.238/15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele SC GHIMPAȚI SA prin lichidator judiciar MANAGEMENT, G și SC SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul, personal, lipsind recurenta și ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Intimatul, personal, solicită acordarea unui termen pentru angajarea unui avocat.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de intimatul, având în vedere disp.art.8 din Legea nr.85/2006 si limitele contencioare ale recursului de fata.
Având în vedere că recurenta, prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.238 din 15.11.2007, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, judecătorul sindic a dispus aprobarea raportului final cu privire la starea patrimoniului debitoarei Agro, respingând obiecțiunile formulate de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la acest raport și, în conformitate cu dispozițiile art.129 și art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006, a închis procedura insolvenței desfășurată împotriva debitoarei, a luat măsura radierii persoanei juridice din evidențele Registrului Comerțului și toate celelalte măsuri subsecvente.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, la 18.10.2007, lichidatorul desemnat în cauză a depus raportul final al lichidării prin care a învederat că au fost valorificate și lichidate toate activele disponibile ale debitoarei Agro, raport care a fost notificat creditorilor și pentru aprobarea căruia a fost organizată și desfășurată la 09.11.2007 Adunarea Generală a Creditorilor.
S-a arătat că obiecțiunile formulate cu acest prilej de către creditoarea AVAS referitoare la faptul că lichidatorul nu a identificat care au fost cauzele determinante ale insolvenței și persoanele responsabile pentru acesta sunt total nefondate, în măsura în care raportul final nu are astfel de obiective, ce a fost întocmit potrivit art.129 din Legea nr.85/2006, după lichidarea tuturor bunurilor din averea debitoarei.
S-a mai subliniat că indicarea în mod generic de către AVAS a culpei administratorilor statutari care a avut ca rezultat neacoperirea integrală a creanțelor valorificate în această procedură nu poate reprezenta o concluzie de temeinicie asupra obiecțiunilor formulate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând admiterea sa, admiterea obiecțiunilor la raportul final, modificarea hotărârii atacate și continuarea procedurii de insolvență, atât pentru completarea raportului final, cât și pentru soluționarea cererii de angajare a răspunderii personale patrimoniale a celor vinovați de provocarea insolvenței.
S-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fără ca judecătorul sindic să cerceteze cauza sub toate aspectele.
S-a arătat că judecătorul sindic a încălcat principiul rolului activ și nu a încercat evitarea oricărei greșeli pentru aflarea adevărului în cauză.
În cadrul motivelor recursului, recurenta a reconsiderat criticile sale aduse raportului final, arătând că datele prezentate de lichidator nu se constituie într-un raport amănunțit, așa cum impun art. 25 alin.1 lit. a și art. 59 din Legea nr. 85/2006.
Cu referire la dispozițiile art.138 din Legea nr. 85/2006, art. 72 din Legea nr. 31/1990, art. 1540 cod civil și art. 374 Cod comercial, recurenta a arătat că răspunderea administratorilor pentru provocarea stării de insolvență este absolut necesară în cauză, cu atât mai mult cu cât în urma lichidării bunurilor debitoarei creanța recurentei, preluată de la CAS G, a rămas neacoperită până la concurența sumei de 5.861,46 lei.
Apreciind și asupra faptelor și a legăturii cauzale, recurenta a arătat că este evident că fostul administrator al debitoarei a realizat un management neperformant, lipsit de eficiență, care a dus în mod vădit la încetarea de plăți și instalarea falimentului.
Recurenta a arătat că toate aceste elemente, de natură a susține temeinicia cererii de angajare a răspunderii persoanelor vinovate de provocarea insolvenței Agro au făcut obiectul unei cereri de chemare în judecată, cerere regăsită la dosarul instanței de fond și înregistrată în registratura recurentei cu nr.EM/1742/22.06.2004, petiție asupra căreia instanța nu s-a pronunțat.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9, 3041Cod procedură civilă și Legea nr.85/2006.
Împotriva acestui recurs intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizand motivele recursului, Curtea le raspunde prin formularea urmatoarelor considerente:
In masura in care la 18.10.2007 la dosarul cauzei lichidatorul judiciar al debitoarei Agro a consemnat raportul final de activitate, Curtea subliniaza ca, potrivit dispozitiilor art. 129 din Legea nr. 85/2006, acest act se integreaza, in succesiunea actelor de lichidare ca act final, o dare de seama a lichidatorului cu privire la procedurile de lichidare a averii debitorului, evidentierea sumelor astfel obtinute si modalitatea distribuirii lor catre creditorii inscrisi in tabelul creantelor persoanei juridice supuse acestei proceduri.
In aceste limite, Curtea subliniaza ca, intre rapoartele lunare pe care lichidatorul este obligat sa le intocmeasca asupra activitatilor desfasurate potrivit art. 21 din Legea nr.85/2006, raportul final al lichidarii se distinge de raportul premergator, al carui continut legiuitorul il prefixeaza in art. 25 lit. a) si art. 59 din Legea nr. 85/2006 si care, la debutul procedurilor de lichidare trebuia sa refere tuturor participantilor la procedura analiza de detaliu a cauzelor care au determinat insolventa si a identificarilor persoanelor responsabile de acest lucru.
De aceea, in acest context, nu se poate retine ca lacuna a raportului final al lichidarii lipsa acestor date si elemente in masura in care raportul final are un obiect distinct si succede in mod necesar raportului preliminar care analizeaza contextul general al instalarii insolventei.
Or, astfel, solutia instantei de fond cu privire la respingerea ca nefondate a obiectiunilor formulate de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la raportul final al lichidarii, prin care au fost reclamate omisiunile actului procedural cu privire ca cauzele care au generat insolventa si persoanele responsabile, este legala si temeinica, de vreme ce, in contextul art. 129 din Legea nr.85/2006, continutul sau nu trebuia sa se raporteze la date factuale.
Insa, Curtea subliniaza ca, independent de modalitatea in care prima instanta a solutionat obiectiunile AVAS la raportul final, hotarare pe care o considera dincolo de criticile aduse in recurs cu privire la netemeinicia hotararii date asupra acestui aspect, este corecta critica recurentei care supune recursului imrejurarea ca in mod gresit JUDECĂTOR 3: Cosmin Horia l-sindic a dispus inchiderea procedurii falimentului impotriva Agro in conditiile in care, desi sesizat cu cererea de angajare a respunderii personale patrimoniale a persoanelor care au determinat insolventa debitorului, judecatorul-sindic nu a solutionat-
Cercetand elementele dosarului, Curtea constata ca la 23.06.2004 (fila 212 dosarul Tribunalului ) AVAS a consemnat cererea numarul EM 1742/22.06.2004, prin care, in temeiul art. 124 din Legea nr. 64/1995, in vigoare la acea data, a solicitat judecatorului-sindic obligarea paratilor, si la plata pasivului debitoarei falite pana la concurenta sumei de 1.807,80 USD.
Potrivit reguliitempus regit actum, aceasta cerere judiciara a fost adresata instantei competente in conditiile de procedibilitate pe care legea le impunea la momentul formularii sale, astfel incat prima instanta avea legala sesizare spre solutionarea sa, independent de modificarile de substanta aduse procedurii acestei institutii prin adoptarea Legii nr. 85/2006.
Or, desi legal sesizat cu cererea avand acest obiect, prin nici un act de procedura judecatorul-sindic nu a dat dezlegare acestei petitii, context in care la 15.11.2007 a pronuntat sentinta comerciala nr. 238 prin care a dipus inchiderea procedurii falimentului Agro, urmata, ca masura subsecventa, de radierea debitorului din registrul comertului, de descarcarea de insarcinari a tuturor participantilor la procedura, insclusiv de desesizarea instantei de judecarea vreunei sesizari judiciare.
Masura instantei de fond avand ca obiect inchiderea procedurii falimentului debitorului insotita de efectele sale subsecvente este, in conditiile nesolutionarii cererii intemeiate pe dispozitiile art. 124 din Legea nr. 64/1995 (in prezent abrogata, ale carei dispozitii corespondente se regasesc in reglementarea actuala in art. 138 din Legea nr. 85/2006), nelegala.
Curtea, plecand de la interpretarea dispozitiilor legale corespondente in cele doua acte mormative succesive in materie si raportandu-se la actuala numerotare a textelor legii, arata in dezvoltarea acestei concluzii urmatoarele argumente:
Principalul efect al închiderii procedurii insolvenței, indiferent de cauza juridică generatoare, este radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Articolul 136 din legea insolvenței arată ca prin închiderea procedurii sunt descărcați de îndatoririle sau responsabilitățile privitoare la procedură judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul, precum și persoanele care i-au asistat. În consecință, chiar dacă s-ar considera că judecătorul-sindic rămâne învestit cu cererea de angajare a răspunderii persoanelor prevăzute de art. 138 alin. 1 din lege, potrivit art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, încetarea mandatului judiciar al administratorului sau lichidatorului este produsă ope legis, astfel că acesta nu mai are nicio legitimare de a sta în judecată pentru debitor, deși în această fază a procedurii, acesta este singurul său reprezentant.
Articolul 141 din lege vorbește despre cererea de luare a măsurilor asiguratorii făcută în cursul soluționării cererii întemeiate pe art. 138. Aceasta cerere nu poate fi făcută decât de către titularul cererii principale, administrator, lichidator, comitetul creditorilor sau creditor, in situatii cu caracter exceptional. Daca s-ar accepta că premergător formulării solicitării de sechestru sau poprire asiguratorie, procedura este închisă, nicio justificare nu există pentru autorul cererii de a mai acționa.
Se observă că după închiderea procedurii, incontestabil, administratorul judiciar sau lichidatorul nu mai are legitimarea de a acționa în numele sau pentru debitor. Faza execuțională a titlului presupune simetria procesuala subiectivă între părțile care au stat în litigiul în care s-a pronunțat hotărârea judecătoreasca devenită titlul executoriu și cele din executare. Cu alte cuvinte, creditorul din titlu este în mod necesar cel care demarează în nume și interes propriu procedurile de executare silită. Dacă legea ar fi avut o altă concepție și ar fi acceptat că soluționarea litigiului, proces privit în accepțiunea sa largă implicând ambele faze, jurisdictio siexecutio, ar fi înțeles să deroge expres de la regula generală, ceea ce totuși nu a făcut.
Cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 este, fără îndoială o cerere care intervine înăuntrul procedurii insolvenței. Dacă cererea nu poate fi introdusă decât înăuntrul procedurii insolvenței înseamnă că situația premisă considerată este legătura indisolubilă între procedura propriu-zisă și judecarea cererii întemeiate pe art. 138 din lege, context in care masura inchiderii procedurii anterior solutionarii acestei actiuni apare lipsita de justificare legala.
In acest context, apreciind nelegala masura inchiderii procedurii insolventei pana la solutionarea cererii de angajare a raspunderii personale a celor considerati vinovati de instalarea insolventei debitorului, Curtea va admite recursul si, potrivit dispozitiilor art. 312 alin. 1 si 2 Cod procedură civilă, va modifica in parte hotararea recurata, inlaturand din dispozitivu sentintei masura inchiderii procedurii si a efectelor subsecvente acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului,împotriva sentinței comerciale nr.238 din 15.11.2007 pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Agro prin lichidator judiciar Management Consult, Direcția Generală a Finanțelor Publice G,
Modifică în parte sentința atacată în sensul că:
Înlătură din dispozitivul sentinței măsura închiderii procedurii falimentului debitoarei Agro și măsurile subsecvente acesteia.
Trimite dosarul primei instanțe pentru soluționarea cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a persoanelor care au provocat insolvența, cerere formulată de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului la 23.06.2004.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
I
Grefier,
Red.Jud.
2 ex.
21.03.2008
Fond: Tribunalul Giurgiu
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean, Cosmin Horia
