Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 371/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ Operator 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 371
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Leasing B (fostă Leasing ) împotriva sentinței comerciale nr. 899/ din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Reșița.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că la data de 19 martie 2009 debitoarea intimată a depus, prin registratura Curții, o cerere de amânare în vederea angajării unui apărător.
Văzând dispozițiile alin. 1 al art. 156 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, Curtea apreciază că solicitarea intimatei nu este întemeiată, cererea sa de amânare pentru a-și angaja un apărător nefiind "temeinic motivată" așa cum pretinde textul menționat, cu atât mai mult cu cât citația pentru data de azi i-a fost înmânată încă din 16 februarie 2009, fiind astfel pe deplin respectată norma cuprinsă în alin. 3 al art. 1141din același cod și, constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2, considerând pricina lămurită, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 899/ din 20 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C-S a respins cererile formulate de creditorii Leasing B și Consiliul Local al municipiului Reșița - Serviciul Public Direcția Impozite și Taxe pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei Reșița.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub dosar nr- creditoarea Leasing Bas olicitat judecătorului-sindic ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că debitoarea Reșița se află în stare de insolvență și, în consecință, să dispună deschiderea procedurii instituite prin Legea nr. 85/2006, în susținerea acțiunii introductive reclamanta arătând că pârâta îi datorează suma de 32.057,07 lei, care se compune din 29.911,11 lei rate de leasing și costuri accesorii neachitate la termenul de scadență și 2.145,96 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada 15.04.2007-09.11.2007 la contractul de leasing financiar nr. 2227/03.09.2004, solicitând și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.539,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat. Creditoarea a învederat faptul că are împotriva societății debitoare o creanță certă, lichidă și exigibilă, contractul de leasing financiar constituind titlu executoriu, în probațiune anexând facturile fiscale neachitate.
La data de 9 aprilie 2008 reclamanta a depus note de ședință prin care a precizat că nu a primit propunerea pârâtei de a i se achita suma de 32.057,07 lei în 15 rate lunare și a propus achitarea în 15 zile a sumei de 16.798,05 lei, urmând ca diferența să fie plătită în 5 tranșe egale, cel mai târziu până la 30 septembrie 2008, în caz contrar menționând că susține cererea introductivă astfel cum a fost ea formulată.
Considerând că față de debitoarea Reșița a fost declanșată procedura insolvenței, la 15 aprilie 2008 Consiliul Local al municipiului Reșița - Serviciul Public Direcția Impozite și Taxe a depus o cerere de admitere a creanței și a solicitat înscrierea sa la masa credală cu suma de 500 lei reprezentând amenda contravențională aplicată societății prin procesul-verbal nr. 16707/ 16.12.2005, dar întrucât procedura colectivă nu a fost deschisă cererea instituției a fost conexată la dosarul de față.
Din materialul probator administrat în cauză judecătorul-sindic a reținut, privitor la creanța Consiliului Local al municipiului Reșița, că reprezentantul debitoarei a depus sentința civilă nr. 2954/C din 23 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel Timișoara nr. 203 din 15 martie 2007, prin care s-a dispus anularea Raportului de inspecție fiscală nr. 16707/16.12.2008, societatea fiind exonerată de la plata debitelor constate prin acest raport. Referitor la creanța creditorului declanșator tribunalul a constatat că în data de 22 octombrie 2008 debitoarea a achitat suma de 22.107 lei. Prin adresa din 19 noiembrie 2008 creditoarea a confirmat efectuarea plății parțiale de 22.107 lei din debitul total de 32.057,07 lei și a precizat că diferența rămasă de achitat este de 170.049,93 lei, la care se adaugă cheltuielile de judecată în cuantum de 1.539,3 lei. Judecătorul-sindic a apreciat că prin achitarea sumei de 22.107 lei, creanța rămasă este de 9.950,07 lei, deci sub valoarea-prag prevăzută pentru deschiderea procedurii insolvenței, "micșorarea" câtimii cererii de la 32.057,07 lei la 170.049,93 lei precizată de reclamanta creditoare nefiind justificată și dovedită în vreun fel. Ca atare, nefiind îndeplinită condiția cuantumului minim al creanței de 10.000 lei (valoarea-prag prevăzută de pct. 12 al art. 3 din Legea nr. 85/2006), nefiind dovedit caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de 170.049,93 lei indicată de creditoarea Leasing B, reținând că actului de impunere al Consiliul Local al municipiului Reșița a fost anulat prin hotărâre judecătorească irevocabilă, creanța reclamată de acesta în sumă de 500 lei fiind tot sub valoarea-prag cerută de lege, prima instanță a respins cererile creditorilor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Leasing B (fostă Leasing ), solicitând casarea în întregime a hotărârii atacate și deschiderea procedurii insolvenței, trimiterea cauzei la instanța de fond pentru continuarea procedurii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare recurenta a arătat că în speță este incident cazul prevăzut de pct. 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă (când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii). Astfel, în mod greșit tribunalul a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenței câtă vreme debitoarea nu a contestat starea vădită de insolvență, nu a formulat contestație și nici nu a făcut dovada achitării întregului debit în sumă de 32.057,07 lei. Judecătorul-sindic a fost foarte îngăduitor cu societatea debitoare acordându-i șase termene de judecată, iar după o achitare parțială a luat act că aceasta nu se află în stare vădită de solvență, respingând în mod nejustificat cererea reclamantei. Este adevărat că intimata a achitat suma de 22.107 lei, rămânând o diferența de 9.950,07 lei, și nu de 170.049,93 lei, cum din eroare s-a comunicat de către creditoare. În baza aceleiași reguli de până la pronunțare (amânarea cauzei până când s-a făcut plata parțială) prima instanță avea obligația să impună debitoarei să achite și diferența rămasă de plată, respectiv 9.950,07 lei, iar după achitare să constate că cererea introductivă a rămas fără obiect și să oblige debitoarea la cheltuieli de judecată. Reținerea de către tribunal a faptului că prin achitarea parțială creanța rămasă de 9.950,07 lei este sub valoarea-prag prevăzută pentru declanșarea procedurii este nelegală întrucât data la care cererea se analizează sub aspectul pragului de 10.000 lei este cea a introducerii acțiunii, și nu ulterior, acesta neputând constitui un motiv care să justifice respingerea cererii de chemare în judecată.
În drept a invocat dispozițiile art. 299-316 din Codul d e procedură civilă și cele ale Legii nr. 85/2006.
Intimata debitoare, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nici nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat de creditoarea Leasing B (fostă Leasing ), prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta nu este fondat, urmând să fie respins ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Este fără putință de tăgadă că societatea intimată, la momentul înregistrării cererii introductive având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, datora recurentei suma totală de 32.057,07 lei, care se compunea din 29.911,11 lei rate de leasing și costuri accesorii neachitate la scadență și 2.145,96 lei penalități de întârziere calculate pentru perioada 15.04.2007 - 09.11.2007 la contractul de leasing financiar nr. 2227/03.09.2004. De asemenea, este de necontestat faptul că la data de 22 octombrie 2008 debitoarea a făcut o plată parțială în cuantum de 22.107 lei către creditoare, aspect recunoscut de altfel și de către reprezentanții societății recurente atât prin notele transmise tribunalului la 19 noiembrie 2008 (fila 98 dosar de fond), cât și prin cererea de recurs, rămânând un rest de plată de 9.950,07 lei.
Potrivit dispozițiilor Legii privind procedura insolvenței, printre condițiile cerute a fi întrunite pentru a se putea deschide această procedura specială față de debitorii aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă se numără și aceea ca creanța datorată să atingă valoarea-prag cerută de respectivul act normativ.
În conformitate cu art. 3 pct. 12 din lege, valoarea-prag reprezintă cuantumul minim al creanței pentru a putea fi introdusă cererea creditorului, acesta fiind de 10.000 lei, iar pentru salariați de 6 salarii medii pe economie.
Articolul 31 statuează că "orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvență poate introduce o cerere introductivă -", prin creditor îndreptățit înțelegându-se "creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile" (art. 3 pct. 6). Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile, ea fiind prezumată ca vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori (art. 3 pct. 1 lit. a).
Dispozițiile legale privind procedura insolvenței se aplică dacă sunt îndeplinite cele două condiții de fond prevăzut de art. 1 din actul normativ amintit, respectiv debitorul să aibă calitatea de comerciant, să fie o societate cooperatistă, o organizație cooperatistă, o societate agricolă, un grup de interes economic sau orice altă persoană juridică de drept privat care desfășoară și activități economice, și debitorul să se afle în insolvență. Debitoarea intimată este o societate comercială pe acțiuni având stabilită o durată de funcționare nelimitată, și este știut faptul că societățile constituite cu respectarea formalităților prevăzute de Legea nr. 31/1990, republicată, au calitate de comerciant de la data înmatriculării în registrul comerțului. Insolvența debitorului, fiind o condiție a aplicării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, cel care solicită declanșarea acestei proceduri trebuie să administreze dovezi din care să rezulte: neplata la scadență a datoriilor și lipsa lichidităților.
Potrivit Legii insolvenței creditorul nu poate declanșa procedura decât pentru creanțe certe, lichide și exigibile. Articolul 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, modificată, definește noțiunea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței ca fiind creditorul a cărui creanță, împotriva patrimoniului debitorului, este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile. Textul acestui articol stabilește, așadar, condițiile pe care trebuie să le îndeplinească creanța deținută de creditor asupra averii debitorului pentru ca cererea privind deschiderea procedurii insolvenței să poată fi admisă. Creanța trebuie să fie certă, în sensul existenței sale neîndoielnice și a cuantumului cert, având expunere monetară, lichidă și exigibilă - asupra căreia se pot ridica pretenții - și să se încadreze în valoarea pragului stabilit de art. 3 pct. 12 din același act normativ.
În mod corect prima instanță a reținut că prin achitarea parțială creanța rămasă este sub valoarea-prag prevăzută pentru declanșarea procedurii colective întrucât data la care se analizează îndeplinirea cerințelor impuse de legiuitor, inclusiv a pragului de 10.000 lei, este cea a pronunțării hotărârii de către judecătorul-sindic și nu data introducerii acțiunii, cum fără niciun temei susține creditoarea, și instanța de recurs fiind ținută să verifice, în limitele motivelor invocate de partea recurentă, dacă la momentul pronunțării hotărârii atacate, în speță au fost sau nu îndeplinite condițiile cerute de lege pentru ca tribunalul să poată admite cererea creditorului și să dispună declanșarea procedurii concursuale.
Este adevărat că prin cererea introductivă creanța pretinsă de creditoare a fost în cuantum de 32.057,07 lei și că prin dovezile de plată depuse la dosar se atestă doar achitarea sumei de 22.107 lei, însă această împrejurare nu poate duce la modificarea sentinței recurate și deschiderea procedurii de insolvență față de intimată având în vedere că diferența rămasă de plată ( 9.950,07 lei), în mod incontestabil, se situează sub nivelul valorii-prag, pentru recuperarea acestei sume creditoarea având deschisă calea dreptului comun.
Chiar dacă debitorul nu formulează contestație la cererea creditorilor sau contestația sa este anulată fără ca tribunalul să o analizeze pe fond, judecătorul-sindic este obligat să verifice îndeplinirea condițiilor legale de admisibilitate ale acțiunii introductive, astfel cum sunt ele prevăzute de art. 31, coroborat cu art. 3 pct. 1 lit. a) și pct. 6, raportat la art. 3 pct. 12 din Legea nr. 85/2006, modificată, deoarece legiuitorul nu a înțeles să reglementeze condițiile declanșării procedurii insolvenței numai pentru a fi invocată nerespectarea lor în contestația debitorului. Cu alte cuvinte, normele care reglementează condițiile deschiderii procedurii concursuale sunt de ordine publică și ele nu ocrotesc doar interesele debitorului, astfel că se impune examinarea îndeplinirii lor chiar din oficiu de către instanța de judecată.
În acest sens este de reținut că legiuitorul român a instituit prezumția legală relativă de insolvență, care profită creditorului declanșator prin aceea că-l scutește pe acesta de a mai dovedi starea de încetare de plăți a debitorului pârât, numai în scopul de a-i ușura probațiunea sub acest aspect, instanța având obligația de a analiza existența tuturor cerințelor pretinse de lege pentru a se putea declanșa procedura colectivă, întrucât chiar art. 1 din lege statuează expres că procedura generală se aplică debitorilor "aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă", iar cea simplificată "debitorilor aflați în stare de insolvență".
Nu în ultimul rând, criticile recurentei referitoare la nepermisa "îngăduință a tribunalului", care în mod nejustificat ar fi acordat șase termene de judecată până când intimata a plătit o parte din datorie, precum și la presupusa obligație a judecătorului-sindic de a impune debitoarei să achite și diferența rămasă, respectiv 9.950,07 lei, iar după achitare să constate că cererea introductivă a rămas fără obiect sunt, de asemenea, neîntemeiate întrucât, pe de o parte, greșita acordare a mai multor termene de judecată nu poate să justifice prin ea însăși modificarea soluției primei instanțe, iar pe de altă parte, o asemenea obligație a primei instanțe nu rezultă din cuprinsul legii-cadru, nici creditoarea neprecizând care anume normă juridică ar fi fost încălcată de tribunal.
Față de cele arătate, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței judecătorului-sindic, conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Leasing B (fostă Leasing ) împotriva sentinței comerciale nr. 899/ din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Reșița.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 23.03.2009
Tehnored. - 25.03.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător-sindic:
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
