Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 38/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 38/R/COM
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 1658/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL, prin lichidator judiciar Expert A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă de către creditoarea recurentă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 1658/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Expert A și în temeiul art. 132 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului - SRL A, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că la data de 01 iunie 2009, lichidatorul judiciar Expert A, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului - " " SRL A, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de lichidare și a distribuirii tuturor sumelor obținute;
Judecătorul sindic a mai constatat că s-a întocmit raportul final de lichidare, care nu a fost contestat, conform art. 129 din Legea privind procedura insolvenței, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite, conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a Tabelului de distribuire final aprobat, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 132, alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând casarea sentinței, cu trimitere spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea sentinței recurate, în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară.
În motivare, arată că solicită continuarea procedurii deschise și implicit obligarea lichidatorului de a proceda la continuarea măsurilor prevăzute de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Potrivit art. 5 din Legea 85/2006, "Organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul.
Organele prevăzute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte si operațiuni."
Potrivit art. 4 din Legea nr. 85/2006, "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic."
De asemenea, trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale fostului administrator ori a succesorilor acestuia în vederea promovării acțiunii prevăzute de art. 138 din lege.
Recurenta consideră că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment, cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii 85/2006.
Faptul că nu s-au primit actele societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri si că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment. Nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare, la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății, este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a societății, cu conținutul arătat mai sus, este o cerință imperativă a legii, nu una facultativă.
De asemenea, în aplicarea art. 147 din lege, consideră că o plângere penală împotriva fostului administrator al societății se impunea, întrucât acesta nu a depus documentele financiare ale societății, acest fapt fiind o dovadă a relei credințe, o modalitate de împiedicare a organelor abilitate de a verifica situația contabilă a societății în insolvență, de fapt prin lipsa documentelor contabile nu se poate afirma cu certitudine că nu sunt bunuri sau alte resurse și, ca atare, este inoportună propunerea de închidere a procedurii întemeiată pe lipsa de bunuri. Evidențele contabile sunt documente de natură să fundamenteze orice argumentație a lichidatorului, lipsa lor nu poate motiva cererea de închidere a procedurii, această solicitare pe motivul lipsei de documente are doar o valoare declarativă și nicidecum una probantă.
În derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special de către adunarea generală a asociaților, care să poată primi raportul final și situațiile financiare finale ale procedurii. Același raport final și bilanțul de închidere trebuiau să fie comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării în mod legal a adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final, (art.129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii, așa cum rezultă și din doctrină. Dacă ar fi fost convocată adunarea generală a creditorilor societății, în cadrul acestei adunări, creditoarea recurentă avea posibilitatea invocării motivelor care stau la baza opunerii la închiderea procedurii, în situația dată, face aceste precizări în calea de atac legală.
În concluzie, solicită instanței, în principal, admiterea recursului așa cum a fost formulat și casarea cu trimitere, iar, în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei plângeri penale în condițiile art. 147 din Legea nr. 85/2006, și acțiunii în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea 85/2006, republicată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs, dar și din oficiu, în limitele conferite de art. 306, alin. 2.proc.civ. Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca vădit nefondat, pentru considerentele ce succed:
Curtea reține că lichidatorul judiciar Expert Aai nventariat toate bunurile debitoarei - SRL și le-a valorificat (a se vedea rapoartele de la filele 337-338 și 357-358 din dosarul de fond), iar sumele obținute le-a distribuit, conform planului de distribuție, plan necontestat de creditori (raportul de la filele 364-365 din dosarul de fond).
Trebuie remarcat faptul că masa credală este de 221.412,30 RON, iar din lichidarea averii debitoarei s-a obținut suma de 45.701 RON, din care suma de 44.769,89 RON a fost distribuită creditoarei
Ca urmare a valorificării tuturor elementelor de activ și a distribuirii sumelor rezultate, lichidatorul judiciar a procedat conform art. 129 și art. 132, alin. 2 din Legea 85/2008, în sensul că a comunicat un exemplar al raportului final creditorilor, printre care și creditoarei recurente A (a se vedea confirmarea de primire de la fila 372 din dosarul de fond), care nu a avut niciun fel de obiecțiune.
Criticile vizând faptul că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile pentru identificarea tuturor bunurilor debitoarei sunt generale și nu arată în niciun fel care ar fi acele măsuri și, mai ales, care ar fi bunurile la care se referă.
În principiu, se poate accepta continuarea procedurii insolvenței, atâta timp cât există indicii rezonabile că ar mai exista și alte elemente active și că acestea ar putea fi identificate și valorificate, dar atâta timp cât nu există niciun astfel de indiciu, continuarea procedurii, doar pentru că ar exista posibilitatea ipotetică a identificării unor active, ar fi doar o sursă de cheltuieli nejustificate.
Curtea reține că lichidatorul judiciar a intrat în posesia actelor financiar contabile ale debitoarei, fiindu-i predate toate actele prevăzute de art. 28, alin. 1 din Legea 85/2006, pe baza cărora a întocmit și Raportul asupra cauzelor care au generat insolvența, (filele 299-305 din dosarul de fond-vol. II). În consecință, nu se justifică formularea unei plângeri penale împotriva celor doi administratori pentru nepredarea actelor contabile (art. 147 din Legea 85/2006), astfel cum susține creditoarea în recursul său.
Având acces la toate documentele contabile ale debitoarei, lichidatorul judiciar a putut identifica toate elementele sale de patrimoniu, pe care le-a valorificat, astfel că nu se mai justifică în niciun fel continuarea procedurii, în ideea identificării unor alte bunuri,
fondului de lichidare prevăzut de art. 4, alin. 4 din Legea 85/2006 este să asigure lichidități în vederea desfășurării activităților specifice insolvenței (preluarea actelor societății, determinarea cauzelor insolvenței, identificarea și lichidarea elementelor de patrimoniu), ori asemenea activități nu mai pot fi desfășurate în speță.
Având acces la toate documentele contabile, lichidatorul judiciar a constatat fără niciun echivoc că nu se impune antrenarea răspunderii foștilor administratori sociali. În aceste condiții, nu i se poate impune lichidatorului judiciar să formuleze o acțiune în atragerea răspunderii foștilor administratori sociali.
Deși nedesemnarea unui administrator special nu este de natură să facă inaplicabile dispozițiile art. 132, alin. 2 din Legea 85/2006, totuși Curtea observă că, în opoziție cu cele afirmate de creditoarea A în recursul său, în cauză a fost, totuși, desemnat un administrator social, prin Hotărârea nr. 1/25.02.2008 a Adunării Generale a Asociaților - SRL, în persoana d-lui (fila 297 din dosarul de fond-vol. II).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței comerciale nr. 1658/29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din, 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -
GREFIER,
Red. /12.02.2010
Dact. /12.02.2010
Prima instanță - Trib.
Judecător sindic -
4 ex./2 com.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
