Spete contestatie la executare comercial. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 95/R/COM
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de împotriva sentinței comerciale 464/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL și creditorii intimați - SRL A, - L & M Grup SRL, - România SRL O, - SRL D, SA - Sucursala Județeană T, T, - SRL B, - Internațional SRL A, - SRL T și - Cost SRL, având ca obiect contestație.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 21 ianuarie 2010.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 464/12.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timișs -a respins cererea formulată și precizată de petentul împotriva tabelului preliminar de creanțe întocmit de administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență în dosarul nr- privind administrarea procedurii insolvenței generale prevăzută de Legea 85/2006 față de debitoarea - SRL, în contradictoriu cu intimații creditori - SRL A, - K & M GRUP SRL, - ROMÂNIA SRL, - SRL, BCR SA SUCURSALA JUDEȚEANĂ T, T, - SRL, - INTERNATIONAL SRL, SRL, - SRL.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a reținut că deschiderea procedurii insolvenței s-a pronunțat prin sentința comercială 338/27.06.2007, deci ulterior datelor când au fost emise ordinele de plată sau chitanțele respective și, cu toate acestea, petentul nu a declarat recurs împotriva sentinței respective, care a intrat în puterea lucrului judecat cu privire la caracterul cert lichid și exigibil al creanței creditorului declanșator, în cuantum de 38.330,39 lei, astfel cum apare trecut în cererea introductivă.
De altfel, se observă că, cele două chitanțe, cu nr. 361/23.05.2007 și 280 din aceeași dată, sunt întocmite de BEJ, deci prin executare silită, reprezentând: prima contravaloare factură 368/2007, diferență onorariu dosar execuțional, iar cea de-a Il-a diferență debit parțial de asemenea pe anul 2007, spre deosebire de creanța creditorului declanșator care privește facturi emise numai în cursul anului 2006.
De asemenea, cele două, 914 și 915 din 16.05.2007 respectiv 19.06.2007 nu precizează ce reprezintă plata către creditorul declanșator.
Cu privire la excepția decăderii din drepturile lor a celorlalți creditori înscriși în tabelul de creanță de către administratorul judiciar, judecătorul sindic a constatat că petentul tinde să-și valorifice propria culpă pentru admiterea excepției, inadmisibil potrivit principiului statuat încă din dreptul R (nemo auditur propriam turpitudine allegans), deoarece:
Prin raportul de activitate depus la termenul din 15.11.2007 administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență solicită acordarea unui termen pentru depunerea declarațiilor de creanță și întocmirea tabelului preliminar și definitiv, punctele 2 și 3 din raport neinteresând judecarea cauzei.
Prin încheierea de ședință din aceeași dată este acordat un termen pentru depunerea planului de reorganizare cerut de administratorul judiciar în același raport.
Cu toate că administratorul judiciar nu a cerut în mod expres în raport, prelungirea termenului prev. de art. 62 alin. 1 lit. b din Legea insolvenței - pentru depunerea declarațiilor de creanță și respectiv lit. c și d pentru întocmirea tabelului preliminar și definitiv, din modul cum este formulată cererea ce se referă la acordarea unui termen în acest scop se deduce în mod neîndoielnic că s-a prevalat de acest articol.
Raportul de activitate nu a fost contestat de administratorul social, fiind aprobat de judecătorul sindic.
Sub acest aspect, nu prezintă relevanță că în cuprinsul încheierii de ședință se face trimitere numai la un plan de reorganizare a activității economice a societății.
Cu privire la incidența art. 7 alin. 3 teza a Il-a din Legea insolvenței, având în vedere data depunerii de către contestator a listei cu creditorii debitoarei, 15.10.2007, s-a constatat că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
Astfel, deși prin cererea introductivă petentul susține că a predat actele contabile administratorului judiciar în cursul lunii august 2007, în această ipoteză nu mai era necesară trimiterea de către administratorul judiciar a adresei nr. 142/30.09.2007 prin care petentul este pus în întârziere pentru nepredarea documentelor și i se pune în vedere consecința sesizării organelor de urmărire penală conform art. 147 din Legea insolvenței.
Art. 7 alin. 3 teza a II-a statuează că procedura notificării prev. la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul Procedurilor de Insolvență "Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prev. la art. 28 alin. 1 lit. c".
Această situație nu se identifică în dosarul dedus judecății întrucât creditorii au fost identificați prin lista depusă cu întârziere de administratorul social, după cum s-a menționat anterior.
Astfel se explică notificarea creditorilor înscriși pe listă ulterior datei de 15.10.2007.
Că este așa, rezultă din adresa nr. 142/30.09.2007, aflată la fila 71 dosar -, comunicată de administratorul judiciar contestatorului, potrivit căreia, după prima notificare, de comun acord au stabilit trei întâlniri pentru a de deplasa la sediul societății în scopul preluării actelor contabile și inventarierii activelor, dar nefinalizate în vreun fel.
Prin urmare, nu se poate reține că nu au fost identificați creditorii pentru a fi suficientă efectuarea notificării prin Buletinul Procedurilor de Insolvență, conform art. 7 alin. 3, teza a III-a.
Contestatorul solicită prin cererea formulată și precizată a se constata pe cale de excepție decăderea creditorilor din drepturile lor, în baza art. 76 și 74 din Legea insolvenței.
Art. 74 cuprinde un alt domeniu de aplicație, respectiv înregistrarea tabelului definitiv de către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar - după soluționarea contestațiilor la creanțe, și consecințele acestui act.
Art. 76 alin. 1 din Legea insolvenței statuează că titularul de creanțe anterior deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prev. de art. 62 alin. 1 lit. b este decăzut din drepturile prev. la pct. 1, 2 și 3 cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea disp. art. 7.
Textul nu prevede aprobarea prelungirii termenului prev. la art. 62 alin. 1 de către judecătorul sindic, conform art. 62 alin. 2, nefăcând raportare la acest articol.
Excepția decăderii, prev. de art. 76 alin. 1, lasă la aprecierea instanței incidența sau nu a tardivității declarației de creanță, în funcție de fiecare speță în parte.
Din litera și spiritul textului invocat, rezultă că excepția tardivității va fi analizată de judecătorul sindic în funcție exclusiv de încălcarea prev. art. 7 cu privire la notificare, fără vreo referire la aprobarea de către judecătorul sindic a prelungirii termenelor pentru depunerea declarațiilor de creanță, respectiv a tabelelor preliminar și definitiv.
Este adevărat că notificările comunicate creditorilor înscriși pe lista predată cu întârziere de către administratorul social nu au fost emise în timp util, după desemnarea practicianului în insolvență prin sentința de deschidere a procedurii, dar această întârziere s-a datorat contestatorului, care a predat lista cu creditorii debitoarei după expirarea acestor termene și numai în urma unei notificări prin care era atenționat că împotriva sa va fi depusă o plângere penală în baza art. 147 din Legea insolvenței.
Pentru creditorii cunoscuți anterior predării acestei liste, astfel cum se observă în dosar, au fost trimise notificări în termen, inclusiv o notificare colectivă publicată în presă.
In atare situație, judecătorul sindic a constatat că este aplicabil art. 76 alin. 1 teza I din Legea insolvenței, în sensul că notificarea procedurii s-a făcut cu încălcarea disp. art. 7, deci cu întârziere, dar din vina exclusivă a contestatorului, care a promis, dar nu a predat lista în timp util, cu toate că a avut stabilite mai multe întâlniri cu administratorul judiciar.
In concluzie, excepția prev. de art. 76 alin. 1 teza I înlătură sancțiunea decăderii statuată la art. 76 alin. 2 invocată prin cerere de către administratorul social.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs în calitate de administratorul social și special al debitoarei - SRL solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate și constatării tardive a declarațiilor de creanțe depuse de către creditori, conform tabelului preliminar, precum și trimiterea cauzei la judecătorul sindic în vederea refacerii acestui tabel de creanțe.
În motivare a arătat că judecătorul sindic a pronunțat o sentință ce contravine art. 304 pct. 7, 8 și 9. după cum urmează: judecătorul sindic a motivat în mod contradictoriu hotărârea sa și a aplicat greșit legea, în sensul că deși reține incidența art. 76 alin. 1 teza I din Legea nr. 85/2006, deci notificarea creditorilor cu încălcarea prev. art. 7 din aceeași lege, în continuare se arată că încălcarea nu este imputabilă administratorului judiciar ci contestatorului care a promis că va preda lista cu creditorii debitoarei însă nu a făcut-o în timp util. Recurentul arată că judecătorul sindic nu avea elemente pentru a aprecia culpa administratorului social și drept urmare termenul de depunere a declarațiilor nu depinde de atitudinea culpabilă sau pasivă a acestui administrator; judecătorul sindic a interpretat greșit actul dedus judecății și anume caracterul achitat sau dat în debit al creanței invocată de creditorul declanșator, în sensul că nu a observat că între documentele referitoare la creanță ce însoțesc cererea de deschidere a procedurii și dovezile eliberate de executorul judecătoresc (procesul verbal din 22.06.2007 emis de - și în dosar nr. 17 EX/2007) nu există nici o diferență nici ca și documentație nici ca și sumă achitată față de creanța datorată, iar ceea ce s-a plătit în plus reprezintă speze de executare a creanței. Prin urmare judecătorul sindic trebuia să constate că creanța creditorului declanșator a fost achitată integral la data de 22.06.2007, iar procedura s-a deschis la 26.06.2007.
În cauză a formulat întâmpinare administratorul judiciar al debitoarei Cabinet Individual de Insolvență solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, arătând că tabelul creditorilor nu a putut fi întocmit și notificarea acestora nu a putut fi efectuată în termenul de 60 de zile de la deschiderea procedurii împotriva debitoarei datorită lipsei situațiilor financiare, care să releve date exacte privind creditorii debitoarei. La această stare de lucruri se mai adaugă atitudinea recurentului în calitate de administrator social al debitoarei, care a transmis administratorului judiciar abia la data de 15.10.2007 o listă a creditorilor debitoarei și aceasta incompletă în privința datelor de identificare a creditorilor. Cu toate acestea administratorul judiciar a înregistrat declarațiile de creanță depuse de către creditori, iar pentru cele tardive a făcut mențiunea corespunzătoare, așa cum este declarația de creanță formulată de - Internațional SRL. În ceea ce privește achitarea integrală creanței creditorului declanșator, administratorul judiciar arată că din documentele avute la dispoziție, înfățișate unele chiar de către debitoare nu rezultă achitarea creanței specificată în cererea de deschidere a procedurii, ci alte plăți. În administratorul judiciar mai arată că aceleași motive formulate în prezentul recurs au mai fost evocate și judecate într-un alt ciclu procesual.
De asemenea în cauză au mai formulat întâmpinare și concluzii scrise,creditorii - România SRL, - SRL și - SRL toți solicitând respingerea recursului, iar ultima creditoare a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a recurentului pe temeiul ridicării dreptului său de administrare a debitoarei și deci a lipsei calității de administrator social, precum și admiterea excepției lipsei calității procesuale speciale a recurentului, pe temeiul neinvestirii sale cu funcția de administrator special al debitoarei în cursul procedurii.
Examinând recursul astfel declarat prin prisma motivelor invocate, a excepțiilor și apărărilor ridicate, precum și potrivit disp. art. 304 pct. 7- 9. art. 3041și 306 alin. 2. Curtea de apel urmează a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor ridicate în cauză, din oficiu de către instanță, precum și de către părți.
Astfel referitor la excepția autorității de lucru judecat ridicată de către administratorul judiciar prin întâmpinare și precizare la aceasta, Curtea urmează aor espinge având în vedere că nu sunt îndeplinite în nici un mod disp. art. 163 alin. 1. în sensul că motivele de recurs prezentate în acest dosar au făcut obiectul unei alte judecăți, și anume a judecății conținute de decizia civilă nr. 939/R/3.11.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care nu s-a statuat în fond asupra pretenției deduse judecății de către recurentul, conform contestației sale introductive la prima instanță, ci s-a admis recursul formulat de acesta, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Prezentul recurs este îndreptat împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Timiș în rejudecare, după pronunțarea deciziei de casare mai sus arătate, prin urmare lipsește autoritatea de lucru judecat cu privire la fondul contestației formulată de petentul.
Relativ la lipsa calității procesuale active a contestatorului recurent în calitate de administrator social al debitoarei, și această excepție urmează a fi respinsă întrucât contestatorul păstrează această calitate din moment ce prin sentința civilă nr. 338/27.06.2007 a Tribunalului Timiș de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL, judecătorul sindic nu a ridicat în totul sau în parte dreptul de administrare a administratorului social, neexistând o dispoziție în acest sens.
De asemenea va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului recurent în calitate de administrator special conform art. 18 din Legea nr. 85/2006, având în vedere că la ultimul termen de judecată recurentul a depus la dosar hotărârea asociatului unic nr. 3/30.06.2007 al - SRL, prin care desemnează în procedură pe contestatorul recurent în calitate de administrator special. Această probă nu a fost administrată până în prezent ceea ce a prilejuit ridicarea excepției în discuție.
În ceea ce privește aspectele de fond ale recursului promovat de contestatorul recurent, Curtea de apel constată că acestea sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței nr. 338/27.06.2007 administratorul judiciar numit în procedură Cabinet Individual de Insolvență, i s-a dispus de către judecătorul sindic să notifice creditorii debitoarei - SRL ( fila 24 vol. 1 dosar Trib. T).
Publicarea sentinței mai sus arătate în Buletinul Oficial al Procedurilor de Insolvență a avut loc la data de 21.08.2007.
Tot la această dată administratorul judiciar notifică toți creditorii cunoscuți și necunoscuți ai debitoarei - SRL asupra deschiderii procedurii împotriva acesteia și a depunerii declarațiilor de creanță în procedură ( fila 73 vol. 1 Dosar Trib. T).
La data de 02.11.2007 administratorul social al debitoarei remite administratorului judiciar o listă a creditorilor, ceea ce îl determină pe acesta din urmă să efectueze o nouă notificare a creditorilor.
Pentru rezolvarea problemei principale a contestației formulate de către recurent, și anume regularitatea sau, dimpotrivă, tardivitatea declarațiilor de creanță este necesar a se stabili termenul în cadrul căruia creditorii aveau posibilitatea efectivă de a cunoaște atât deschiderea procedurii cât și exercitarea dreptului de înregistrare a eventualelor creanțe împotriva debitoarei.
Potrivit art. 62 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006, termenul pentru înregistrarea cererii de admitere a creanțelor asupra averii debitorului este de maximum 60 de zile de la deschiderea procedurii.
Acest termen poate fi prelungit de către judecătorul sindic cu maximum 30 de zile, în funcție de circumstanțele cauzei și pentru motive temeinice, ( art. 62 alin. 2).
Termenul la care s-a făcut referire este cel pe care trebuie să îl prevadă în notificarea sa administratorul judiciar.
În circumstanțele prezentei cauze termenul de 60 de zile trebuie să fie calculat nu de la data deschiderii procedurii prin sentință, 27.06.2007, ci de la data publicării sentinței în, și a notificării creditorilor prin ziarul "Evenimentul Zilei", și anume de la data de 21.08.2007.
În considerarea acestui argument și calculând termenul de 60 de zile pentru depunerea declarațiilor de creanță conform regulilor de procedură civilă, pe zile libere, (art. 101 alin. 1.), rezultă că termenul debutează la data de 22.08.2007 și expira la data de 20.10.2007. Acesta este termenul pe durata căruia declarațiile de creanță ale creditorilor pot fi calificate ca fiind depuse în termenul prevăzut de lege.
Curtea mai arată că din nicio dispoziție a judecătorului sindic, și care să facă obiectul unei încheieri pronunțate în procedură, nu rezultă că a existat o valorificarea a dispozițiilor art. 62 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în sensul prelungirii termenului inițial de 60 de zile cu încă 30 de zile.
Din tabelele de creanțe înregistrate în procedură ( filele 66, 175 și 131. 1 dosar Tribunalul Timiș ), rezultă că sunt tardiv depuse toate declarațiile creditorilor, și anume: - SRL (9.11.2007); - K & M Grup SRL (13.11.2007); - SRL (12.11.2007); - Internațional SRL (06.12.2007); T (15.11.2007); - SRL (05.02.2008); și - -Cost SRL (17.04.2008).
În privința creditorilor - Internațional SRL, - SRL și - -Cost SRL însăși administratorul judiciar a făcut mențiune în tabelul încheiat la 20.04.2008 că declarațiile acestor creditori sunt tardiv depuse.
Potrivit art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 titularii de creanțe anterioare deschiderii procedurii care nu depun cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prev. de art. 62 alin. 1 lit. b din aceeași lege sunt decăzuți în ceea ce privește creanțele respective din următoarele drepturi: - dreptul de a participa la distribuirile de sume în cadrul falimentului, dreptul de a participa în cadrul adunărilor generale ale creditorilor, dreptul de ași realiza creanțele împotriva debitorului sau membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare. Decăderea va putea fi invocată oricând de către oricare parte interesată pe cale de acțiune sau excepție ( alin. 2).
În ceea ce privește a doua critică și anume neobservarea de către judecătorul sindic că debitoarea ar fi achitat înainte de deschiderea procedurii creanța invocată de către creditorul declanșator - SRL, prin cererea de deschidere a procedurii, existența acestei creanțe, caracterul cert, lichid și exigibil al acesteia fac obiectul constatării pe cale judecătorească conform sentinței comerciale nr. 338/27.06.2007 de deschidere a procedurii insolvenței, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, astfel că o eventuală achitare a acestei creanțe înainte sau după deschiderea procedurii nu are relevanță juridică sub aspectul constatării insolvenței debitoarei, acest aspect intrând în puterea lucrului judecat. Totuși acest aspect nu a fost lămurit de judecătorul sindic prin sentința recurată, prin raportare la contestația formulată de recurent împotriva tabelului preliminar în care creditorul declanșator figurează și în prezent cu creanța neachitată.
Drept urmare pentru motivele mai sus expuse urmează a fi admis recursul contestatorului, se va modifica sentința atacată în sensul admiterii contestației petentului la tabelul preliminar de creanțe întocmit la data de 12.08.2008 de către administratorul judiciar, se va constata tardive declarațiile de creanță a creditorilor - SRL, - K & M Grup SRL, - SRL și
În vederea refacerii tabelului preliminar al creanțelor, precum și a lămuririi în acest cadru judiciar a existenței sau inexistenței creanței creditorului declanșator - SRL se va trimite cauza la judecătorul sindic pentru continuarea procedurii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile lipsei calității procesuale active a petentului recurent și a autorității de lucru judecat.
Admite recursul petentului împotriva sentinței civile nr. 464/12.03.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința atacată în sensul că admite contestația petentului la tabelul preliminar de creanțe întocmit la data de 12.02.2008 de administratorul judiciar Cabinet Individual de Insolvență.
Constată tardivitatea declarațiilor de creanță depuse de creditoarele - SRL, - K & M Grup SRL, - România SRL și SA - Sucursala Județeană
Dispune refacerea tabelului preliminar al creanțelor debitoarei - SRL
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din, 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR- - - - - - Dr. - -
GREFIER,
Red../16.02.2010
Dact. /19.02.2010
Prima instanță - Trib.
Judecător sindic -
12 ex./10 com.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
