Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 41/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 41
Ședința publică din 22.01.2008
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga Președinte secție comercială
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 2439/30.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- (număr format vechi 2296/2005), în contradictoriu cu debitoarea intimată A prin LICHIDATOR A, creditoarele intimate A, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, DE CREDIT A, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI A și intimatul având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată că:
Prin sentința comercială nr. 2439 din 30 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-(număr format vechi 2296/2005) în temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței, Tribunalul Arad judecător sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului A și radierea acestuia din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței, s-a descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În baza art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus plata sumei de 500 lei lunar, pentru perioada 01.11.2005 - 03.07.2006 reprezentând remunerație și a sumei de 237,20 lei reprezentând cheltuieli cu procedura, din fondul de lichidare, către lichidatorul, având nr. - 0073.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a dispus notificarea hotărârii debitorului, creditorilor, administratorului special, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, judecător - sindic a reținut că la data de 30 octombrie 2007, lichidatorul judiciar A, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului Aas olicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului.
Instanța a constatat că procedura concursuală a fost deschisă prin sentința nr. 1388/1.11.2005 și că s-a întocmit tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
Tribunalul Arad judecător - sindic a reținut că că prin sentința comercială nr. 3135/4 decembrie 2006 din dosar nr. 5291/2006 al Tribunalului Arad Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă o cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului, fiind admisă în parte cererea de acordare a remunerației formulată de lichidator.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună casarea sentinței atacate, continuarea procedurii falimentului și declanșarea în cadrul procedurii a executării silite împotriva persoanelor responsabile de insolvența falitei după cum s-au identificat prin sentința comercială nr. 3135/4 decembrie 2006 din dosar nr. 5291/2006.
Creditoarea recurentă a considerat prematur emisă, contrară spiritului Legii nr. 85/2006 criticând sentința recurată sub aspectul neconcordanței dispozitivului hotărârii cu prevederile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 cu mențiunea că acestea devin inaplicabile în condițiile descărcării lichidatorului judiciar, de orice indatoriri și responsabilități.
S-a apreciat de către recurent că prin închiderea procedurii anterior desemnării unui executor judecătoresc care să execute silit patrimoniul persoanelor culpabile de insolvența societății, creditorii sunt puși în imposibilitate de a-și valorifica drepturile obținute împotriva acestor persoane creditorii (cu precădere cei bugetari) neavând posibilitatea legală să execute silit individual bunurile persoanelor respective.
Creditorul recurent Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bas usținut că nu subzistă nici un motiv legal de a se da curs propunerii lichidatorului de închidere a procedurii, întrucât executarea silită a membrilor organelor de conducere ale debitoarei aflați sub incidența Legii nr. 85/2006 pentru care s-a instituit răspunderea patrimonială conform dispozițiilor art. 138 se efectuează de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de lichidare judiciară prin intermediul executorului judecătoresc.
S-a motivat că sentința recurată nu precizează cum va fi pusă în executare sentința de atragere a răspunderii, stabilind de asemenea și procedura exactă de executare a acesteia, și nu precizează de asemenea destinația sumelor recuperate, de care Legea nr. 85/2006 dispune potrivit art. 140 că "vor intra în averea debitorului și vor fi destinate.în caz de faliment, acoperirii pasivului".
Referitor la modificarea art. 142 alin. 1 în care se dispune că " Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă", s-a apreciat că legiuitorul nu a făcut decât să precizeze limitarea de competență pe care lichidatorul judiciar o are în valorificarea și recuperarea creanțelor (indiferent titlul din care rezultă și de natura obligației, inclusiv al creanțelor rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) de la debitorii falitului și anume faptul că executarea silită a acestor creanțe nu se face de către lichidatorul judiciar ( care de altfel nu are această competență) ci de către executorul judecătoresc, singurul îndrituit de lege să facă o astfel de procedură.
S-a susținut de către recurentă că aceasta nu înseamnă că, judecătorul sindic nu are obligația de a pune în vedere lichidatorului judiciar să execute titlurile de creanță ( inclusiv cele rezultate din hotărârile pronunțate de judecătorul sindic prin care se instituie răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale falitului) și nu înseamnă că lichidatorul judiciar nu are obligația (rezultată din Legea nr. 85/2006) și dreptul procesual (în calitatea sa de reprezentant al falitei) să pună în executare silită titlurile de creanță pe care debitorul le are față de debitorii săi.
În acest context, din analiza gramaticală a dispozițiilor art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 în care se arată că " După închiderea procedurii falimentului sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate, de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", s-a arătat că acest text de lege poate fi interpretat în sensul că executarea silită trebuie începută de către lichidatorul judiciar în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006 republicată și ar putea fi continuată după închiderea procedurii de faliment de creditori în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.
Creditoarea recurentă Bas usținut că potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 2 " După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile acestei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat, pus la dispoziția sa de către lichidator", cerință legală a cărei îndeplinire este imposibilă după închiderea procedurii de faliment întrucât potrivit dispozițiilor art. 136 Legea nr. 85/2006" Prin închiderea procedurii judecătorul sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat, sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați".
S-a motivat că în acest context, este evident faptul că, dacă tabelul definitiv consolidat nu a fost pus la dispoziția executorului judecătoresc în timpul procedurii, odată cu începerea executării silite de către lichidator, după închiderea procedurii de faliment acest fapt nu este posibil ( deoarece nu se cunoaște la ce executor judecătoresc se va executa hotărârea, data la care se executa - putând fi executată în termenul de prescripție și de către cine).
S-a specificat că este evident faptul că prin închiderea procedurii, creditorii sunt în imposibilitatea de a-și îndestula creanțele rămase neacoperite în cadrul procedurii insolvenței.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 ind. 1 Cod procedură civilă și art. 12 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, prin prisma motivelor invocate a dispozițiilor art. 304, 3041Cod procedură civilă și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă se reține că este neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță, judecător sindic a dispus în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii insolvenței debitoarei.
Astfel, potrivit mențiunilor din Raportul privind activitatea desfășurată de în calitate de lichidator judiciar al în perioada 3.07.2006 - 30.10.2007, nu au fost identificate bunuri aflate în proprietatea debitoarei și nici unul dintre creditorii înscriși în tabelul definitiv al creanțelor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare desfășurării procedurii insolvenței debitoarei.
Referitor la criticile aduse de creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B hotărârii recurate sub aspectul neconcordanței dispoziției privind descărcarea administratorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, cu prevederile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, se constată că sunt neîntemeiate.
Din formularea textului art. 142 alin. 2 din Legea nr.85/2006 rezultă că punerea la dispoziția executorului judecătoresc a tabelului definitiv de creanțe după închiderea procedurii falimentului este o obligație a lichidatorului și nu o facultate.
Se reține că Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței nu instituie obligația, dar nici posibilitatea judecătorului sindic de a desemna executorul judecătoresc care să execute silit persoanele prevăzute la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 " Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură silită", iar alin. 2 al aceluiași articol invocat de către creditoarea recurentă precizează că " După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator".
executării silite împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 este recunoscută executorului judecătoresc și se realizează potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă fiind reglementată de art. 373 și următoarele Cod procedură civilă.
Judecătorul sindic nu are posibilitatea legală de a stabili prin hotărârea de închidere a procedurii modalitatea de punere în executare a sentinței de atragere a răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, iar motivele invocate de către creditoarea recurentă nu au nici un fundament juridic.
Dreptul de a porni executarea silită a unui debitor este necunoscut oricărui creditor care deține un titlu executoriu împotriva debitorului său conform dispozițiilor Codului d e procedură civilă fără ca instanța, în speță, judecătorul sindic să indice prin hotărâre procedura de executare a acesteia.
Având în vedere reglementările prevăzute de art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, creditorii au posibilitatea ca după închiderea procedurii falimentului să-și recupereze creanțele împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 în baza repartizării sumelor de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator.
În mod neîntemeiat creditoarea recurentă susține că prin aceasta s-ar ajunge în situația de a se transforma executorul judecătoresc în lichidator judiciar.
Se reține prin art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 s-a prevăzut clar competența executorului judecătoresc în ceea ce privește repartizarea sumelor rezultate din executarea silită după închiderea procedurii falimentului cât și obligația lichidatorului judiciar de a pune la dispoziția executorului judecătoresc tabelul definitiv consolidat al creanțelor.
Față de cele reținute hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, iar recursul creditoarei este neîntemeiat.
În baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanța urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței comerciale nr. 2439/30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-(număr vechi 2296/2005).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței comerciale nr. 2439/30 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-(număr vechi 2296/2005).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 18.02.2008
Tehnored. - 20.02.2008 / 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Maria Ofelia Gavrilescu
