Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 426/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 426
Ședința publică din data de 25 martie 2008
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de, cu sediul în P, str. -.-, nr. 18, jud. P, în calitate de lichidator al debitoarei SC & SRL, cu sediul în, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, împotriva sentinței nr. 402 din data de 19 septembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta (fost administrator al societății debitoare), domiciliată în com., nr.340A, jud. P și intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -, nr. 7, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-lichidator judiciar, intimata-debitoare SC & SRL, intimata-pârâtă și intimatul Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită, potrivit Codului d e procedură civilă pentru intimata-pârâtă, iar pentru celelalte părți prin publicare în Buletinul Procedurilor de Insolvență, editat de Oficiul Național al Registrului Comerțului.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care,
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată în dosarul de faliment nr-, la data de 25.06.2007 lichidatorul judiciar a solicitat instanței să stabilească răspunderea admnistratorului societății debitoare SC & SRL - -, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, întrucât acesta a fost notificat să depună actele prevăzute de art. 28 alin.1 din Legea nr. 85/2006, nu s-a conformat acestei obligații legale, fiind incidente dispozițiile art. 138 din același act normativ, nedepunderea de către debitor a actelor contabile creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de încetare de plăți.
Reclamanta a înțeles să se folosească în dovedirea acțiunii de probele cu înscrisuri aflate la dosarul de insolvență, iar pârâta nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula eventuale apărări.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr. 402/19.09.2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de lichidatorul judiciar, reținându-se că pentru instituirea răspunderii este necesar ca fapta administratorului să fie săvârșită cu vinovăție, să aibă ca urmare apariția stării de insolvență, să fi creat un prejudiciu în patrimoniul creditorului și să existe raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu, fiind imperios necesară existența raportului de cauzalitate între vreuna dintre faptele enumerate de legiuitor și starea de insolvență. A concluzionat instanța că în cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că pârâta a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 lit.d din Legea insolvenței și că această faptă a cauzat starea de insolvență a societății, neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor în conformitate cu documentele contabile, ascunderea unor documente, respectiv ținerea unei contabilități fictive, simpla nedepunere a bilanțurilor atrage sancțiuni de altă natură, iar nedepunerea documentelor la administrația financiară nu poate angaja răspunderea administratorului.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs lichidatorul SC, criticând sentința 402 din 19 septembrie 2007 pentru nelegalitate și neteminicie, solicitându-se admiterea recursului modificarea în tot a acestei hotărâri, iar pe fond admiterea acțiunii și stabilirea răspunderii administratorului.
În motivarea recursului, s-a arătat că în cauză sunt întrunite dispozițiile art. 138 lit.d din Legea nr. 85/2006, din relațiile obținute de pe site-ul rezultă că debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, nu a depus bilanțul și raportări contabile, acte ce sunt obligatorii, reținerea judecătorului-sindic potrivit căreia nu se poate angaja răspunderea administratorului întrucât nedepunerea documentelor cerute de lege nu a condus la starea de insolvență fiind eronată.
De asemenea, s-a mai susținut că administratorul debitoarei nu a dat curs notificării comunicate de către lichidator, situație în care acesta a solicitat sesizare a organelor de cercetare penală pentru săvârșirea infracțiunii prevezute de art. 147, însă nici în urma acestor demersuri nu a depus actele contabile, fiind clar că debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Intimata-debitoare nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare față de cererea de recurs.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, a art. 304 și 3041Cod pr.civilă, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 138 din Legea insolvenței, JUDECĂTOR 2: Nițu Teodor Tănăsică Elena l-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului ajuns în stare de insolvență să fie suportată de memebrii organelor de supraveghere sau de conducere sau de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, la cererea lichidatorului sau administratorului judiciar, fiind enumerate limitativ faptele ce atrag această răspundere, iar litera d) prevede că "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile, sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea", aceasta fiind pretinsa faptă comisă de administratorul SC & SRL, care a atras starea de insolvență a societății debitoare.
Este adevărat că recurenta-lichidatoare a notificat pe administratorul, solicitându-i acesteia să depună documentele contabile ale SC & SRL, iar acesta nu s-a conformat acestei obligații legale, însă omisiunea administratorului de a pune la dispoziția lichidatorului documentele contabile nu dovedește că acesta a comis fapta descrisă de art. 138 lit.d din Legea insolvenței și că există raport de cauzalitate între faptă și starea de insolvență a societății, astfel că în mod corect a concluzionat judecătorul-sindic că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se stabili răspunderea administratorului.
În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia societatea debitoare nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, întrucât nu a depus bilanțuri și raportări contabile, acte ce sunt obligatorii, cum rezultă din relațiile existente pe site-ul, Curtea constată că nu este întemeiat, întrucât nedepunerea acestor evidențe contabile la administrația financiară nu angajează răspunderea administratorului și nu dovedește neconformitatea cu legea a contabilității SC & SRL, neîncadrându-se în dispozițiile art. 138 lit.d din Legea insolvenței, nici împrejurarea că această omisiune a generat starea de insolvență a debitoarei.
Nici critica potrivit căreia administratorul societății nu a răspuns notificării lichidatorului, fiind sesizate organele de cercetare penală în conformitate cu art. 147 din Legea nr. 85/2006, nu este întemeiată întrucât acest text de lege reglementează răspunderea penală a administratorului și nu răspunderea patrimonială, în condițiile art. 138 din același act normativ. Chiar dacă în sarcina administratorului s-ar stabili răspunderea penală în conformitate cu art. 147 din Legea nr. 85/2006, răspunderea în condițiile art. 138 lit.d din Legea insolvenței rămâne supusă îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii patrimoniale, respectiv existența faptei administratorului ce a creat starea de insolvență, vinovăția acestuia, prejudiciul cauzat în patrimoniul creditorului, raportul direct de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod corect Tribunalul Prahovaa concluzionat că nu se poate institui răspunderea personală a administratorului societății debitoare, nefiind dovedită îndeplinirea cumulativă a condițiilor acestei răspunderi, sentința nr. 402/19.09.2007 nu este afectată de nelegalitate și neteminicie, recursul nu este fondat, urmând ca în conformitate cu art. 312 (1) Cod pr.civilă să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de, cu sediul în P, str. -.-, nr. 18, jud. P, în calitate de lichidator al debitoarei SC & SRL, cu sediul în, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, împotriva sentinței nr. 402 din data de 19 septembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta (fost administrator al societății debitoare), domiciliată în com., nr.340A, jud. P și intimatul Oficiul
Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -, nr. 7, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2008.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2ex./31.03.2008
Dosar fond nr, - - Tribunalul Prahova
Jud. fond -
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Nițu Teodor Tănăsică Elena
