Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 465/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.465
Ședința publică din 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea recurentă AVAS B împotriva sentinței comerciale nr.44/19.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar Consult-AR Management A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoarea intimată, avocat, lipsă fiind creditoarea recurentă.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că lichidatorul judiciar al debitoarei Consult-AR Management a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, copia planului de distribuire propus de lichidatorul judiciar la raportul din 24.11.2008, copia adresei nr.33703/03.12.2008 comunicată de recurenta AVAS și raportul final de închidere procedură din 19.01.2009.
Reprezentanta debitoarei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială nr.54/23.03.2009 și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta debitoarei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, conform întâmpinării depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată, arătând că lichidatorul a parcurs toate etapele prevăzute de Legea insolvenței, iar creditorii nu au putut fi îndestulați în totalitate, acesta neconstituind un motiv de recurs așa cum a susținut recurenta. Se mai arată că împotriva raportului final și a planului de distribuție întocmit de lichidator nu s-au formulat obiecțiuni, iar cu privire la motivul de recurs privind neformularea unei acțiuni în atragerea la răspundere a fostului administrator al debitoarei, se arată că acesta este nefondat întrucât lichidatorul judiciar a formulat o astfel de acțiune care a fost admisă prin sentința civilă nr.129/31.01.2005, dar nu a fost pusă în executare din lipsa bunurilor mobile și/sau imobile ale fostului administrator. Totodată, reprezentanta intimatei arată că lichidatorul judiciar a formulat o plângere penală împotriva administratorului social al debitoarei, pentru gestiune frauduloasă.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.44/19.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Consult AR Management, iar în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului - SRL și radierea acestei debitoare din registrul comerțului; în temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri și responsabilități, iar în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței s-a dispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice A, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 19.01.2009 lichidatorul Consult Ar Management, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului - SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a neformulării de obiecții la raportul final de lichidare și planul de distribuire finală.
Constatând că s-a întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, care nu au fost contestate, deși prin încheierea din 24.11.2008 s-a acordat un termen pentru a da creditorilor posibilitatea să își exprime poziția față de aceste înscrisuri, aceștia fiind citați pentru termenul de continuare a procedurii din 19.01.2009, conform art. 129 din Legea privind procedura insolvenței, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a Tabelului de distribuire final, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AVAS B solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor formulate de AVAS și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care acesta le are de achitat.
În motivarea recursului, creditoarea recurentă arată că, deși creanța sa, cu care a solicitat înscrierea în tabelul creditorilor debitoarei nu a fost îndestulată, lichidatorul judiciar nu a abordat toate căile prevăzute de prevederile Legii nr.85/2006, pentru acoperirea pasivului datorat de debitoare.
Pornind de la însăși izvorul creanței AVAS, respectiv, creanța pe care debitoarea o datora CAS A, creditoarea consideră că o aplicare a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, astfel lichidatorul judiciar avea datoria de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate de debitoare.
Recurenta susține că, în opinia sa, lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 și următoarele din Legea nr.85/2006, deoarece aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți.
Creditoarea recurentă mai susține că debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanța de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Se mai arată că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe și astfel în art.25 din Legea nr.85/2006 se prevede că prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă".
Statul R, reprezentat in cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in încetare de plați ci si a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Recurenta arată și faptul că raportul final nu i-a fost comunicat, lichidatorul judiciar având această obligație conform art.129 din Legea insolvenței, și, astfel nu a avut posibilitatea de a formula obiecțiuni la raport.
Consult Ar - Management, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței recurate, arătând că instanța de fond în mod corect a admis propunerea sa de închidere a procedurii, în baza art.132 alin.2 din Legea nr.85/2006. Astfel, lichidatorul arată că a parcurs toate etapele prevăzute de Legea insolvenței și că, deși activul debitoarei nu a putut acoperi în totalitate suma creanțelor, acesta fapt nu poate constitui motiv de nelegalitate. Mai mult, lichidatorul arată că a solicitat închiderea procedurii și datorită faptului că nu s-au formulat obiecțiuni la raportul final de lichidare și la planul de distribuire finală, deși în 24.11.2008 s-a dat termen în cauză pentru a da posibilitatea creditorilor să își exprime punctul de vedere față de raportul de lichidare.
Referitor la motivul de recurs privind neformularea unei acțiuni în atragerea la răspundere a fostului administrator al debitoarei, se arată că acesta este nefondat întrucât lichidatorul judiciar a formulat o astfel de acțiune care a fost admisă prin sentința civilă nr.129/31.01.2005, dar nu a fost pusă în executare din lipsa bunurilor mobile și/sau imobile ale fostului administrator. De asemenea, lichidatorul judiciar arată că a formulat o plângere penală împotriva administratorului social al debitoarei, pentru gestiune frauduloasă, care face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Arad, cu termen la 24.03.2009.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de creditoarea recurentă, conform dispozițiilor art. 304 și art. 304/1 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea îl va respinge ca nefondat.
Astfel, din înscrisurile de la dosarul cauzei rezultă că lichidatorul judiciar al debitoarei a întocmit raportul final de lichidare și bilanțul general, care nu au fost contestate, deși prin încheierea din 24.11.2008 s-a acordat un termen pentru a da creditorilor posibilitatea să își exprime poziția față de aceste înscrisuri, aceștia fiind citați în acest sens pentru termenul din 19.01.2009, conform art. 129 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate și toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor și recuperarea de creanțe și a Tabelului de distribuire final, dovada plăților fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, astfel încât în mod corect instanța de fond, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenței, a dispus închiderea procedurii falimentului și radierea debitorului din registrul comerțului.
Faptul că creditoarea recurentă nu și-a recuperat în întregime creanța față de debitoare nu poate constitui motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, în condițiile în care toate condițiile pentru a se dispune închiderea procedurii în baza art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006 erau îndeplinite în cauză.
În ceea ce privește motivul de recurs privind neformularea unei acțiuni în atragerea la răspundere a fostului administrator al debitoarei, Curtea reține că acesta este nefondat întrucât lichidatorul judiciar a formulat o astfel de acțiune care a fost admisă prin sentința civilă nr.129/31.01.2005, dar ea nu a fost pusă în executare din lipsa bunurilor mobile și/sau imobile ale fostului administrator.
În orice caz, închiderea procedurii nu este condiționată de punerea în executare a unei asemenea hotărâri, întrucât potrivit prevederilor art. 142 din Legea nr. 85/2006, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului d e procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.
Ca atare, având în vedere norma cuprinsă în alin. 2 al art. 142 din Legea nr. 85/2006, creditorii, deci și creditoarea recurentă, au posibilitatea ca după închiderea procedurii falimentului să-și recupereze creanțele împotriva persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitorului în urma repartizării sumelor de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe, pus la dispoziția sa de către lichidator.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței comerciale nr.44/19.01.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./31.03.2009
tehn./ 2 ex./31.03.2009
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
