Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 468/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.468
Ședința publică din 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței comerciale nr.959/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar IT management T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.959/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- s-a aprobat Raportul de închidere întocmit de lichidatorul judiciar, iar în baza art.131 din Legea nr.85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea - SRL și radierea acestei debitoare din Registrul comerțului; în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, precum și notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul C-S, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.766/JS/03.05.2007, Tribunalul C-S - Judecător sindic a admis cererea introductivă formulată de creditoarea - SRL și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței - procedura simplificată, față de această debitoare, fiind numit în calitate de lichidator judiciar IT management T; că s-a depus la dosarul cauzei raportul final, care a fost afișat conform prevederilor art.129 alin.1 din Legea nr.85/2006 la data de 14.11.2008, și care cuprinde date privind situația debitoarei în sensul că nu s-au putut identifica bunuri în averea acesteia, sau elemente de activ bilanțier care să formeze obiectul inventarierii, evaluării și valorificării în vederea stingerii pasivului.
Astfel, având în vedere împrejurarea că debitoarea societate comercială nu mai desfășoară nici un fel de activitate comercială, că în averea sa nu mai are nici un bun care ar putea să facă obiectul valorificării și, că nu are nici o lichiditate pentru îndestularea creditoarei - SRL, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței față de societatea debitoare - SRL.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea AVAS B solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor sale și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care acesta le are de achitat.
În motivarea recursului, creditoarea arată că instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză întrucât ideea principală care se desprinde din contextul supus judecății este că, dacă ar fi existat sumele necesare continuarea procedurii s-ar impune.
Față de lipsa fondurilor necesare continuării procedurii de lichidare, recurenta arată că acestea puteau fi obținute făcându-se aplicarea dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 modificată, care prevăd în mod explicit că "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic".
Totodată, recurenta arată că în condițiile în care ar fi avansat sumele pentru continuarea procedurii, astfel cum s-a solicitat, creanța AVAS s-ar fi mărit devenind și mai greu de recuperat.
Referitor la posibilitatea continuării procedurii de lichidare judiciară declanșată împotriva debitoarei, creditoarea recurentă arată că modalitatea continuării procedurii la care se referă este formularea cererii de chemare în judecată, având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
Creditoarea susține că o aplicare a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art.94 din OUG nr.150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art.3021Cod penal (în prezent art.454 Cod penal) și art.280 din Codul muncii.
Statul R, reprezentat in cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existenta certa se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului ca societatea a ajuns in încetare de plați ci si a împrejurării ca obligațiile fata de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Față de prevederile menționate mai sus, recurenta arată că, în opinia sa, lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art.138 și următoarele din Legea nr.85/2006.
Creditoarea recurentă mai susține că debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanța de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Se mai arată că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe și astfel în art.25 din Legea nr.85/2006 se prevede că prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă".
Creditoarea recurentă arată că principalul considerent pentru care instanța de fond a respins obiecțiunile sale a fost că singura persoană care are capacitatea procesuală activă de a aprecia asupra oportunității declanșării procedurii insolvenței este lichidatorul judiciar, opinie care este contrară dispozițiilor art.38 alin.3 din Legea nr.85/2006 conform cărora "comitetul creditorilor poate cere judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin.1 (1)".
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de creditoarea recurentă, conform dispozițiilor art. 304 și art. 304/1 Cod procedură civilă, raportat la probele dosarului și susținerile părților, Curtea îl va respinge ca nefondat.
Examinând recursul formulat de creditoare prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea va constata că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și nici de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Pe de altă parte, este de menționat că o asemenea acțiune a fost formulată în cauză de lichidatorul judiciar al debitoarei, însă această acțiune a fost respinsă prin sentința civilă nr. 388/17.04.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-, irevocabilă prin decizia civilă nr. 600/08.09.2008 a Curții de Apel Timișoara, astfel că nu mai poate fi repusă în discuție, operând autoritatea de lucru judecat.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței comerciale nr.959/11.12.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./31.03.09
tehn./ 2 ex./31.03.09
Primă instanță:Tribunalul C S,
judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
