Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 476/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.476
Ședința publică din 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea recurentă - SRL împotriva sentinței civile nr.115/29.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu creditoarea intimată prin mandatar - Finance SRL și administratorul judiciar al debitoarei Profesional Insolvency Management, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru debitoarea recurentă, avocat, iar pentru administratorul judiciar al debitoarei, consilier juridic, lipsă fiind creditoarea intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul debitoarei recurente depune la dosar împuternicirea avocațială nr.6/12.02.2009 și copia contractului de prestări servicii nr.23/14.09.2007, care se comunică și cu reprezentanta lichidatorului judiciar.
Reprezentanta administratorului judiciar depune la dosar delegația și întâmpinare care se comunică și cu reprezentantul recurentei.
Nemaifiind formulate alte cereri instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul debitoarei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii contestației sale și respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, arătând că instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, respingând în mod greșit contestația ca fiind tardivă întrucât aceasta a fost înregistrată la data de 13.08.2008, în termenul de 10 zile prevăzut de lege și se află depusă în dosarul de fond la fila 28. Se mai arată că instanța de fond a apreciat admisibilitatea analizei nulității societății mandatare a creditoarei, fără ca debitoarea să fi ridicat o asemenea excepție. De asemenea, se arată că, creditoarea nu are un titlu executoriu prin care să îi fie constatată o creanță, certă, lichidă și exigibilă, în speță fiind vorba de un contract comercial încheiat între părți la data de 17.09.2007, contract care nu este reziliat până în prezent și, având în vedere că creditoarea și-a îndeplinit parțial obligațiile ce îi reveneau prin contract, debitoarea a efectuat, la rândul său, plăți parțiale.
Reprezentanta administratorului judiciar solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată constând în onorariu și taxele de timbru, depunând la dosar dovada acestor cheltuieli. În motivare, se arată că instanța de fond a admis în mod corect excepția de tardivitate a formulării contestației la deschiderea procedurii de insolvență față de debitoare și că prin faptul că debitoarea a efectuat o plată parțială și-a asumat creanța pe care o are față de creditoare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.115/29.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arads -a respins excepția lipsei calității de reprezentant al creditoarei a mandatarului - Finance SRL și s-a calificat excepția de inadmisibilitate ca o simplă apărare de fond; s-a admis excepția de tardivitate a formulării contestației la insolvență și în consecință s-a respins contestația la cererea de deschiderea a procedurii falimentului, contestație formulată de către debitoarea - - SRL, s-a admis cererea formulată de către creditoarea - SRL, prin mandatar - Finance SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - - SRL; s-a dispus, în baza disp. art. 33, alin.4 din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoare; în baza disp. art. 34 din Legea nr. 85/2006 a fost numit ca administrator judiciar pe Profesional Insolvency Management, căruia i s-au stabilit atribuțiile prevăzute de art. 20 și 54 din aceeași lege, cu preluarea în tot a activității debitoarei, precum și efectuarea notificărilor prevăzute de art. 61 din Legea nr. 85/2006; în baza disp. art. 3, pct.15 și 24 și art. 20.lit.b din Legea nr. 85/2006, s-a stabilit la 60 zile termenul maxim al perioadei de observație și un termen de 15 zile de la data comunicării notificării pentru formularea eventualelor obiecțiuni; s-a stabilit termen pentru formularea declarațiilor de creanță la 01 aprilie 2009 și termen limită pentru verificarea creanțelor, întocmirea și afișarea tabelului preliminar al creanțelor la 06 aprilie 2009; în baza disp. art. 7 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus publicarea prezentei și a actelor de procedură ulterioare în Buletinul insolvenței, în baza disp. art.37 din aceeași lege s-a dispus comunicarea prezentei sentințe la Judecătoria Arad, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, băncilor la care debitoarea are conturi deschise; în baza disp. art. 48 din Legea nr. 85/2006 s-a dipsus băncilor la care debitoarea are deschise conturi să permită administratorului judiciar desemnat să dispună de sumele de bani din aceste conturi; în baza disp.art. 47, alin.3 din Legea nr. 85/2006 ridică debitoarei dreptul de administrare a activității sale, iar în baza disp. art. 35 și art.44 din Legea nr. 85/2006 obligă pe debitoare, prin reprezentanții legali, să depună la dosarul cauzei și la sediul administratorului judiciar desemnat actele și informațiile prevăzute la art. 28, alin.1 din Legea nr. 85/2006 și s-a atras atenția acestora cu privire la disp. art. 143 din aceeași lege, iar în baza disp. art. 42 din Legea nr. 85/2006 s-a dispus indisponibilizarea acțiunilor/părților sociale ale debitoarei și s-a atras atenția cu privire la prev. art. 42 și 46 din aceeași lege.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 26.09.2008 s-a înregistrat cererea formulată de creditoarea - SRL prin mandatar - Finance SRL, pentru deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului - - SRL A, în motivarea cererii creditoarea arătând că se impune deschiderea procedurii de insolvență conform Legii 85/2006, pentru că în fapt între cele două societăți au existat raporturi comerciale ce s-au concretizat în contractul de prestări servicii încheiat la data de 17.09.2007, contract în cadrul căruia creditoarea avea calitatea de prestator, debitoarea pe cea de beneficiar, fiind emisă în data de 16.10.2007, factura fiscală nr.91, în valoare de 15.079,68 cu termen de plată la 15 zile de la emitere, însă debitoarea a făcut doar o plată parțială în sumă de 4.267 lei.
Totodată s-a mai arătat că deși debitoarea a beneficiat de serviciile contractate, aceasta nu și-a executat obligația de a plăti, în acest fel debitoarea înregistrează o creanță în valoare de 50.631,01 lei, din care suma de 34.817,86 reprezintă penalități de întârziere convenționale.
Debitoarea fiind legal citată, a formulat contestație față de starea de insolvență pe care a înregistrat-o la Registratura Tribunalului Arad la data de 13.10.2008.
În motivarea contestației debitoarea a arătat că, acțiunea prin care reclamanta - SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței este inadmisibilă deoarece nu sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 3 pct.1 din Legea nr. 85/2006, astfel că prin cerere reclamanta a făcut referire la o creanță născută dintr-un contract de livrare încheiat de cele două societăți prin contractul încheiat la data de 17.09.2007 în sarcina debitoarei s-a născut o obligație de a plăti marfa furnizată de creditoare.
S-a mai arătat de către debitoare că, așa cum reiese din nr.360/17.09.2008, marfa trebuia livrată până cel târziu 25.09.2008, termen care a fost esențial pentru debitoare, că din factură rezultă că imprimatele solicitate au fost livrate cel mai devreme la 16.10.2008 și atunci doar parțial, iar reclamanta nu poate pretinde executarea prestației debitoarei atât timp cât ea nu și-a executat propria obligație.
Pe de altă parte, debitoarea a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al creditoarei, arătând că mandatul dat reprezentantului său - - Finance SRL este lovit de nulitate și deci și acțiunea de față este nulă absolut, deoarece exercitarea unei acțiuni în instanță este o activitate cu un caracter juridic indubitabil, putând fi exercitată doar în cadrul și limitele prev. de Legea nr. 51/1995 și Legea nr. 514/2003. A mai arătat că, în conformitate cu aceste legi, o societate comercială nu poate exercita o astfel de activitate și că ea nu se poate constitui numai în vederea efectuării de activități juridice sau de consultanță și reprezentare juridică, pentru că acestea nu sunt fapte de comerț în sensul celor prevăzute de art. 3 și 4 Cod Comercial.
Creditoarea a formulat un răspuns la contestația debitoarei prin care a solicitat respingerea acesteia, respingerea excepției invocate prin contestație, arătând că obiectul de activitate al reprezentantei sale este aceea de recuperator debite și până în prezent nimeni nu a contestat calitatea sa procesuală, mai mult, pentru și în numele mai multor societăți a acționat, în cadrul mai multor instanțe, fără să se ridice problemele invocate de către debitoare, depunând la dosar dovezi scrise în sprijinul acestor afirmații.
Pe de altă parte, creditoarea a arătat că problema incertitudinii creanței sau a neacceptării la plată nu mai poate fi pusă din moment ce factura în discuție a fost plătită parțial.
Analizând actele depuse în probațiune la dosar, cu prioritate contestația la insolvență formulată de debitoare, judecătorul sindic a constatat că la înregistrarea cererii, conform Regulamentului de Ordine Interioară al instanțelor, cererea principală a fost vizată de judecătorul căruia i-a fost repartizată cauza spre soluționare, în mod aleatoriu, ocazie cu care acesta a dispus citarea debitoarei cu mențiunea privind căile legale de atacare a susținerilor creditoarei, prevăzute de Legea nr. 85/2006, art. 33, alin. 2.
Cu toate acestea, la termenul din data de 17.10.2008 debitoarea a formulat o cerere de amânare, și, deși a fost citată cu mențiunile sus arătate la data de 03.10.2008, a formulat contestație la insolvență la data de 13.11.2008, cu mult peste termenul de 10 zile prevăzut de art. 33, alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Pe de altă parte, debitoarea a invocat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pe motivul că creanța invocată de creditoare nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 85/2006, nefiind certă și exigibilă, deoarece nu a fost făcută dovada acceptării la plată a facturii cu care s-a facturat marfa pretins expediată de creditoare.
Judecătorul sindic a apreciat că nu se poate analiza așa-zisa excepție de inadmisibilitate, motivele nefiind specifice unei veritabile excepții ce țin de judecarea pe fond a cererii creditoarei, ocazie cu care, judecătorul sindic are datoria să verifice existența condițiilor necesare deschiderii procedurii insolvenței, printre care și pe acelea derivând din caracterul cert și exigibil al creanței, motiv pentru care instanța de fond a considerat că o analiză a creanței trebuie făcută cu ocazia analizei asupra fondului și nu pe cale de excepție.
Analizând excepția lipsei calității de reprezentant al creditoarei, judecătorul sindic a constatat că, potrivit disp. art. 1169 Cod Civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Cum creditoarea a depus la dosarul cauzei Împuternicire pentru reprezentarea sa de către - Finance SRL B în vederea recuperării creanței sale de la debitoarea - SRL, conform înscrisului de la fila 11 dosar, acest document fiind un veritabil mandat cu caracter general în privința debitoarei - SRL, potrivit termenilor folosiți, inclusiv pentru promovarea acțiunilor în instanță, dar și un contract de mandat pentru recuperări creanțe, formulat în termeni generali, față de termenii împuternicirii și contractului de mandat, judecătorul sindic a apreciat că, în fapt, debitoarea nu a făcut dovada afirmațiilor sale.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a constatat că, prin invocarea nulității societății mandatate de contestatoare nu putea fi sesizată cu judecata unei acțiuni în constatarea nulității, deoarece nu există nici o cerere evidentă în acest sens, pe de altă parte, judecătorul sindic nu ar avea competența materială și teritorială să soluționeze o astfel de cerere. Pe de altă parte, regulile mandatului definite de Codul Civil sunt în ființă și legale, motiv pentru care, în baza disp. art. 137, alin. 1 rap. la art. 161 și 162 cod procedură civilă, a respins excepția.
Având în vedere cele reținute mai sus cu privire la excepția de tardivitate a formulării contestației de către debitoare, judecătorul sindic a admis excepția și pe cale de consecință, a respins contestația.
În privința cererii principale, judecătorul sindic, fără a face abstracție de susținerile debitoarei din contestația sa care, tardivă fiind, poate fi calificată, totuși, ca și întâmpinare, a constatat că, potrivit Contractului de prestări servicii din data de 17.09.2007, creditoarea a livrat debitoarei lucrări tipografice, proiecte din domeniul publicitar, pentru care a emis factura fiscală nr. 91/16.10.2007 în valoare totală de 15.079,68 lei, expediată debitoarei prin curier.
Debitoarea a acceptat marfa și nu a contestat factura în termenul legal prevăzut de Codul d e procedură fiscală și Normele relative la emiterea facturilor, mai mult, a efectuat o plată parțială, ceea ce echivalează cu acceptarea la plată a facturii, potrivit disp. art. 1092, alin. 1 Cod civil. Față de aceste considerente, judecătorul sindic nu a reținut afirmațiile debitoarei de neacceptare la plată a facturii și de lipsa caracterului cert, lichid și exigibil al creanței datorate.
Judecătorul sindic a mai constatat că creanța datorată creditoarei de către debitoare este mai veche de 30 de zile și în cuantum superior creanței minime de 10.000 lei impusă de legea nr. 85/2006, art. 3, punctele 6 și 12.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs debitoarea - SRL, solicitând admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței recurate cu consecința admiterii contestației sale și a respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului debitoarea recurentă arată că hotărârea atacată cuprinde o serie se motive străine atât de acțiune cât și de contestație, fiind astfel incidente prevederile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, instanța de fond analizând admisibilitatea analizei nulității societății mandatare a creditoarei și excepția de admisibilitatea a acțiunii, fără ca debitoarea să fi ridicat asemenea excepții.
Se mai arată de către debitoare că hotărârea instanței de fond s-a dat cu aplicarea greșită a legii, fiind incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât în mod greșit a fost admisă excepția tardivității contestației, din actele de la dosar rezultând că la data de 13.10.2008 a fost înregistrată contestația și nu la 13.11.2008, cum greșit a reținut instanța de fond.
Cu privire la faptul că, creditoarea a înțeles să exercite acțiunea prin mandatarul - Finance SRL, debitoarea arată că promovarea unei acțiuni în instanță este o activitate cu un caracter juridic indubitabil astfel încât aceasta poate fi exercitată doar în cadrul stabilit de Legea nr.51/1995 și Legea nr.514/2003, iar potrivit art.1 din Legea nr.31/1990 "o societate comercială se poate constitui numai în vederea efectuării de fapte de comerț", activitățile juridice de consultanță și reprezentarea juridică neconstituind fapte de comerț în sensul art.3 și 4 Cod comercial. Astfel, mandatul societății comerciale care a înțeles să promoveze acțiunea este lovit de nulitate absolută și pe cale de consecință și acțiunea în sine.
Debitoarea susține că acțiunea prin care creditoarea a solicitat deschiderea procedurii insolvenței este inadmisibilă deoarece nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006. Astfel, prin cererea introductivă creditoarea a făcut referire la o creanță născută dintr-un contract de livrare încheiat între părți în data de 17.09.2007, în sarcina debitoarei revenind obligația de a plăti marfa furnizată ulterior recepției mărfii și conform facturii emise, raportat, însă, la prevederile din Anexa Comandă a lucrării. Debitoarea susține că, așa cum reiese din nr.360/17.09.2008, marfa trebuia livrată până cel târziu la data de 25.09.2008, ori imprimantele au fost livrate parțial la data de 16.10.2008, motiv pentru care s-a efectuat o plată parțială.
Recurenta debitoare arată că, creditoarea nu are un titlu executoriu prin care să îi fie constatată o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar contractul încheiat între părți nu este reziliat până în prezent.
Profesional Insolvency Management, în calitate de administrator judiciar al debitoarei, a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, administratorul judiciar arată că instanța de fond a reținut în mod corect că societatea creditoare - SRL era reprezentată de către - Finance SRL, în baza unui mandat cu caracter general care conferă mandatarului puterea de a se ocupa de toate treburile mandantului, ceea ce s-a și întâmplat în speță, mandatarul manifestându-și grija față de patrimoniul creditoarei.
Se mai arată că instanța de fond a admis în mod corect excepția de tardivitate a formulării contestației la deschiderea procedurii de insolvență față de debitoare întrucât, deși legal citată, debitoarea a formulat contestație la data de 13.11.2008.
Administratorul judiciar susține că, creditoarea - SRL a emis către debitoare o factură fiscală nr.91/16.10.2007, în baza unui contract de prestări servicii, servicii pe care le-a prestat în termenele asumate prin contract, iar factura a fost achitată parțial cu suma de 4267 lei, fapt ce echivalează cu recunoașterea debitului de către debitoare. Astfel, susținerile recurentei sunt netemeinice față de creanța creditoarei care în mod evident avea față de recurentă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Analizând recursul din prisma criticilor formulate și din oficiu, raportat la disp. art. 304/1 Cpc, Curtea apreciază că acesta este fondat.
Față de data la care s-a formulat contestația de către debitoare, se constată că aceasta a fost depusă în termen, respectiv la 13 10 2008, conform mențiunii cuprinse pe aceasta, la dosarul cauzei.
Din susținerile părților și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că în speță, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.3 pct.1 din Legea nr.85/2006.
Din cererea introductivă a creditoarei rezultă că aceasta a făcut referire la o creanță născută dintr-un contract de livrare încheiat între părți în data de 17.09.2007, în sarcina debitoarei revenind obligația de a plăti marfa furnizată ulterior recepției mărfii și conform facturii emise, raportat la prevederile din Anexa Comandă a lucrării. Debitoarea susține că, așa cum reiese din nr.360/17.09.2007, marfa trebuia livrată până cel târziu la data de 25.09.2007, ori imprimantele au fost livrate parțial la data de 16.10.2008, motiv pentru care s-a efectuat o plată parțială.
Plata parțială a facturii emise nu poate echivala cu acceptarea sumei de plată.
Recurenta debitoare arată că creditoarea nu are un titlu executoriu prin care să îi fie constatată o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar contestarea datoriei și neplata acesteia se întemeiază pe chestiuni ce țin de executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale.
Ca urmare, aceste aspecte duc la analiza pe fond a raporturilor dintre părți și la aprecierea respectării sau nu a obligațiilor contractuale de către ambele părți, fapt care nu se poate face decât într-un proces de drept comun, astfel că, raportat la disp. art. 312 Cpc și art. 3 din Legea nr. 85/2006 Curtea va admite recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr.115/29.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad, va modifica sentința recurată și pe fond va respinge cererea formulată de creditoarea - SRL împotriva debitoarei - SRL. Pe cale de consecință, va obliga creditoarea la plata sumei de 21,5 lei cheltuieli de judecată către debitoare conform art. 274 Cpc.
De asemenea, va respinge cererea formulată de Profesional Insolvency Management pentru obligarea la plata cheltuielilor din procedură, având în vedere că asupra acestor aspecte va statua judecătorul sindic care apreciază în ce măsură ele vor fi suportate de creditoare sau de debitoare, dacă ele sunt sau nu justificate, raportat la disp. art. 11 lit. c din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea - SRL împotriva sentinței civile nr.115/29.01.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad.
Modifică sentința recurată și pe fond:
Respinge cererea formulată de creditoarea - SRL împotriva debitoarei - SRL.
Obligă creditoarea la plata sumei de 21,5 lei cheltuieli de judecată debitoarei.
Respinge cererea formulată de Profesional Insolvency Management pentru obligarea la plata cheltuielilor din procedură.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./07.04.09
tehn./ 2 ex./07.04.09
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
