Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 50/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.50
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursurile declarate de creditoarele DGFP C S și AVAS B împotriva sentinței civile nr.692/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator Grup, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată cauza în stare de judecată și instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.692/25.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul CSa respins obiecțiunile formulate de creditorii DGFP C S și AVAS B la raportul final de lichidare, a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar Grup, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - SRL și radierea acesteia din registrul comerțului de sub nr.J-, descărcând lichidatorul Grup de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că urmare a cererii introductive formulată de către lichidatorul Grup, prin sentința nr.258/JS din data de 13.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S, s-a dispus deschiderea procedurii simplificare a insolvenței debitoarei - SRL.
Prin aceeași sentință, mai sus-menționată, s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea nr.85/2006, iar la masa credală s-au înscris mai mulți creditori. Lichidatorul a depus raportul final de lichidare în care a arătat că debitorul nu a primit niciuna din notificările trimise, nu a dispus de nici un act al debitorului, fiind în imposibilitatea formulării unui raport cu privire la cauzele încetării plăților, fapt pentru care nu s-a putut pronunța nici în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006.
Împotriva raportului final mai sus-menționat s-au formulat obiecțiuni de către DGFP C S, prin care s-a solicitat completarea acestuia de către lichidator în sensul de a preciza clar dacă se impune antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor sau să precizeze motivele pentru care nu este posibilă formularea unei acțiuni în baza art.138 din Legea nr.85/2006.
Împotriva aceluiași raport s-au formulat obiecțiuni și de către creditoarea AVAS B, prin care s-a solicitat admiterea obiecțiunilor, refacerea și comunicarea raportului final de către lichidator, să se dispună continuarea procedurii de lichidare cu măsuri care să conducă la recuperarea sumelor datorate de către debitoare.
Judecătorul sindic a respins ca neîntemeiate că obiecțiunile formulate de cei doi creditori, constatând că lichidatorul și-a îndeplinit atribuțiile și a arătat motivul nepromovării unei cereri de antrenare a răspunderii patrimoniale, societatea fiind dizolvată nu se impunea continuarea procedurii de lichidare pentru recuperarea sumelor datorate, pe fondul lipsei activității acesteia, a bunurilor și a actelor contabile.
Față de cele arătate, judecătorul sindic a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru a se solicita antrenarea răspunderii patrimoniale și în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-S, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul antrenării răspunderii materiale a administratorului și a asociatei cu obligarea acestora de a plăti în solidar suma de 304.764 lei datorată de debitoare recurentei.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că are calitatea de creditor și are o creanță certă față de debitoare în sumă de 304.764 lei
Arată că potrivit art. 11 alin.4 din Legea 85/2006: "Răspunderea pentru organizarea și ținerea contabilității, potrivit prevederilor prezentei legi, revine administratorilor - care au obligația gestionării patrimoniului." Ori, administratorul social și asociatul nu au depus documentele contabile la lichidatorul judiciar și întrucât acesta nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art.138 din Legea nr.-, această acțiune poate fi promovată de comitetul creditorilor în conformitate cu art.138 alin.3 din aceeași lege. A mai arătat că procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială a administratorilor sociali.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat recurs și creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii obiecțiunilor sale la raportul final și pe cale de consecință, să se dispună continuarea procedurii insolvenței până la recuperarea tuturor datoriilor pe care debitoarea le are de achitat creditorilor.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că hotărâre este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), iar în temeiul art. 304 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea criticată nu poate fi atacată cu apel, instanța de recurs are posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele. Arată că prin sentința atacată, instanța de fond a respins obiecțiunile sale și a dispus închiderea procedurii insolvenței în baza art. 131 din Legea 85/2006, fără a lua în considerare aspectele invocate de către AVAS.
Creditoarea a mai arătat că în raportul final s-a reținut faptul că fostul administrator a arătat un dezinteres total față de repetatele apeluri ale lichidatorului de a depune documentele contabile și acest fapt poate concura la ideea că în cazul debitoarei actele contabile nu au fost încheiate în conformitate cu dispozițiile legale.
Se subliniază de această creditoare faptul că, indiferent că administratorul debitoarei a încălcat din neglijență sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii, situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili reiese cu claritate din dispozițiile art.73 alin.1 lit.c și alin.2, art.134 alin.1 și 2 și art.181 din Legea nr.31/1990 republicată și ale art.11 alin.4 din Legea nr.82/1991 republicată.
Creditoarea recurentă consideră că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile către stat, deși sumele datorate au fost reținute de la contribuabil, dar, în loc să fie vărsate la bugetul de stat, banii au fost folosiți în alte scopuri.
Arată că întrucât creanța AVAS nu a fost recuperată, această creditoare este prejudiciată în drepturile și interesele sale, motiv pentru care solicită continuarea procedurii insolvenței până la recuperarea tuturor datoriilor pe care debitoarea le are de achitat creditorilor.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate de recurente și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Ambele recurente prezintă, în esență aceleași susțineri critice la soluția și motivele prezentate de instanța de fond astfel că vor fi analizate global, în cele ce urmează.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu a avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarea neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele DGFP C S și AVAS împotriva sentinței civile nr.692/2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele DGFP C S și AVAS împotriva sentinței civile nr.692/2008 pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./ 06.02.09
tehn.M:/ 2 ex./ 06.02.09
Primă instanță Tribunalul C S:,
judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
