Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 51/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.51
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
Grefier:- -
Pe rol se află soluționarea recursurile declarate de creditoarea recurentă AVAS B și DGFP CSî mpotriva sentinței comerciale nr.823/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și considerând cauza lămurită, în baza art. 150 Cod procedură civilă închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.823/23.10.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul CSa respins cererea creditorului Consiliul local și Primăria municipiului C, pentru înscrierea creanței, a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul T, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - SRL, a dispus radierea debitorului - SRL, din registrul comerțului de sub nr. J- și a descărcat pe lichidatorul T de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că la data de 03.07.2008 lichidatorul T desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL a solicitat să se dispună închiderea procedurii; că procedura insolvenței - procedura simplificată - a fost deschisă prin sentința comercială nr.267/JS/13.03.2008, în temeiul art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 raportat la art.2702din Legea nr.31/1990 republicată fiind desemnat ca lichidator T; că s-au întocmit și comunicat notificările în condițiile art.61 din Legea nr.85/2006, că prin cererea depusă la data de 07.08.2008 creditorul Consiliul local și Primăria municipiului Cas olicitat înscrierea creanței sale în sumă de 98,11 lei, reprezentând datorii la bugetul local.
Judecătorul sindic a respins cererea de înregistrare a creanței ca tardiv formulată deoarece nu s-a respectat termenul de 60 de zile de la deschiderea procedurii prevăzute de art.62 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006. Mai mult, cererea a fost formulată după afișarea definitiv și a raportului final de lichidare, iar în speță nu au fost întrunite dispozițiile legale care permit modificarea final.
Tribunalul a mai constatat că lichidatorul a depus raportul final de lichidare în care a arătat că debitorul nu a primit notificarea trimisă, nu dispune de nici un act al debitorului, fiind în imposibilitatea formulării unui raport cu privire la cauzele încetării plăților, fapt pentru care nu se poate pronunța nici în ceea ce privește aplicabilitatea dispozițiilor art.138 din Legea 85/2006.
Având în vedere că societatea nu mai desfășoară activitate, fiind dizolvată, nu s-au identificat bunuri în patrimoniul său, sume de bani de încasat ori datorii de recuperat, în temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, prima instanță a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, creditoarea AVAS B solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor sale și pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care aceasta le are de achitat.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că prima instanță, în mod eronat, a confirmat implicit o apreciere a lichidatorului, fără însă ca judecătorul sindic să fie investit să se pronunțe pe o cerere având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor din fosta conducere a debitoarei.
Recurenta a mai arătat că lichidatorul judiciar avea obligația de a căuta modalități de recuperare a sumelor datorate, pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoarea le are către creditori, pornind chiar de la creanța AVAS, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS C S, constatând că o aplicare a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 reprezintă, de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovate de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS. Astfel, în opinia recurentei, lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de disp. art.138 și următoarele din Legea nr.85/2006, deoarece aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze și condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că, probabil, a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Art.25 din Legea nr.85/2006 prevede că prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă".
Creditoarea a mai susținut că a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului".
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și creditoarea DGFP C solicitând, în principal, admiterea recursului și casarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru comunicarea raportului final și pentru a se putea da posibilitatea comitetului creditorilor de a solicita judecătorului sindic avizarea în vederea formulării cererii de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor sociali, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii antrenării răspunderii materiale a administratorului și asociatului și obligarea acestora să plătească în solidar suma de 53.882 lei, reprezentând creanțe bugetare.
În motivarea recursului, creditoarea a arătat că nu i-a fost comunicat raportul final al debitoarei și nici situațiile financiare finale, în vederea analizei acestora și eventual a formulării de obiecțiuni la acesta în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.1 teza 3 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare.
Recurenta a mai arătat că administratorul și asociatul nu au depus documentele contabile la lichidatorul judiciar și întrucât acesta nu a promovat acțiunea în răspundere materială prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006, această acțiune poate fi promovată de comitetul creditorilor, în conformitate cu prevederile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
În concluzie, creditoarea a mai arătat că procedura a fost închisă prematur întrucât comitetul creditorilor nu a avut posibilitatea solicitării avizului judecătorului sindic pentru a putea promova acțiunea în răspundere materială a administratorilor sociali.
Examinând recursurile declarate de creditoare prin prisma motivelor invocate și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Acesta a fost temeiul juridic care a stat la baza pronunțării sentinței recurate, fapt care rezultă și din motivarea judecătorului sindic, iar nu prevederile art. 132 al. 2 din Legea nr. 85/2006, raportate la dispozițiile art. 129 din lege, invocate de recurenta DGFP C S, care nu au avut incidență în cauză.
Din acest motiv, nu se punea problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 al. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici a comunicării cu creditorii a raportului final, dat fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din Legea insolvenței.
Pe de altă parte, ambele creditoare critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei și că nu au avut posibilitatea formulării unei cereri de autorizare a introducerii unei acțiuni în conformitate cu prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește cererea creditoarelor de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, Curtea reține că potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 al. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Întrucât potrivit art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarele neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B și DGFP C
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarele AVAS B și DGFP CSî mpotriva sentinței comerciale nr.823/23.10.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./28.01.2008
tehn.M:/ 2 ex./28.01.2008
Primă instanță: Tribunalul C
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
