Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 521/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 521/
Ședința publică din 06 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de creditoarea SC și de debitoarea SC A & I împotriva sentinței comerciale nr. 2405/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA A, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ A, SC DE A SA, SC A SA, și, în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC A & I, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru debitoarea recurentă SC A & I avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin fax-ul instanței la data de 06.04.2009, concluzii scrise formulate de către debitoarea recurentă și nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea reține recursurile spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2405/25.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada dispus: scoaterea dosarului de pe rol; Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad să radieze mențiunea de deschidere a procedurii generale de insolvență, prevăzută de Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei SC A & I A,înmatriculată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad sub nr. J-,CUI -; obligarea creditoarei SC T și debitoarei SC A & I A să plătească administratorului judiciar al debitoarei Societatea Profesională A, suma de 600 lei lunar plus TVA, pe perioada 24 iunie 2008 - 20 octombrie 2008, precum și suma de 433,60 lei, cu titlu de cheltuieli ale procedurii și descărcarea administratorul judiciar de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin sentința comercială nr. 1103 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Comercială la data de 24 iunie 2008, în prezentul dosar, s-a admis cererea formulată de creditoarea SC T împotriva debitoarei SC A & I A, fiind deschisă procedura generală prevăzută de Legea nr. 85/2006 împotriva debitoarei, fiind desemnat, în calitate de administrator judiciar provizoriu, Societatea Profesională
Pentru pronunța această soluție s-a apreciat că în fapt, creditoarea are calitate de creditor îndreptățit în condițiile art. 31 alin. 1 raportat la art. 3 pct. 6 din Legea insolvenței, deținând împotriva debitoarei o creanță certă lichidă și exigibilă.
Împotriva sentinței comerciale nr. 1103 pronunțată de Tribunalul Arad - Secția Comercială la data de 24 iunie 2008 a formulat recurs debitoarea care, prin decizia nr. 890/R/20.10.2008 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în același dosar, a fost admis, fiind modificată hotărârea recurată, în sensul respingerii cererii creditoarei, apreciindu-se că nu sunt întrunite condițiile Legii nr. 85/2006.
Curtea de Apel Timișoaraa constatat că prin OP nr. 62/18.06.2008, debitoarea a achitat suma de 9.800 lei, iar cu OP. nr. 58/02.06.2008 a achitat creditoarei suma de 10.775,79 lei, ori fiind achitată cea mai mare parte a creanței până la momentul judecării cererii creditoarei, cererea acesteia nu întrunea condițiile prevăzute de art. 3 alin. 12 din Legea insolvenței.
Față de această decizie irevocabilă, judecătorul sindic a dispus scoaterea dosarului de pe rol, iar Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad să radieze mențiunea de deschidere a procedurii generale de insolvență, prevăzută de Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei SC A & I
Cu privire la onorariul solicitat de administrator, s-a reținut că cererea creditoarei a fost înregistrată la Tribunalul Arad la data de 22 aprilie 2008, iar hotărârea de deschidere a procedurii a fost pronunțată la 24.06.2008, fără ca, creditoarea să învedereze instanței împrejurarea că prin OP nr. 62/18.06.2008, debitoarea i-a achitat suma de 9.800 lei, iar cu OP. nr. 58/02.06.2008 i-a mai achitat suma de 10.775,79 lei, într-adevăr fiind achitată cea mai mare parte a creanței până la momentul judecării cererii creditoarei.
Pe de altă parte, Tribunalul Arada reținut că debitoarea nu a adus la cunoștință judecătorului sindic că a efectuat plăți parțiale ale debitului, înțelegând să exercite calea de atac a recursului împotriva sentinței de deschidere a procedurii insolvenței.
Legea nr. 85/2006 nu prevede expres posibilitatea obligării creditorului la plata cheltuielilor de procedură, însă art. 149 din aceeași lege, prevede că dispozițiile acestei legi se completează, în măsura compatibilității lor cu cele ale Codului d e procedură civilă.
Art. 723 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și conform scopului pentru care au fost recunoscute de lege.
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului, însă judecătorul sindic a apreciat că în speță, nu suntem în prezența unui debitor propriu - zis, în condițiile art. 3 pct. 5 din aceeași lege care prevede că: "debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art. 1, al cărei patrimoniu este în stare de insolvență".
Astfel, prima instanță a reținut culpa ambelor părți în cauzarea cheltuielilor din prezentul dosar, constând în onorariul administratorului, asimilate cheltuielilor de judecată, astfel că a obligat creditoarea SC T și debitoarea SC A & I A să plătească administratorului judiciar al debitoarei, Societatea Profesională A, suma de 600 lei lunar plus TVA, pe perioada 24 iunie - 20 octombrie 2008, precum și suma de 433,60 lei, cu titlu de cheltuieli ale procedurii.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât creditoarea SC cât și debitoarea SC A & I, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-.
Prin recursul formulat, debitoarea SC A & Ias olicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării doar a creditorului la plata către administratorul judiciar a sumei de 600 lei lunar plus TVA pe perioada 24.06.2008 - 20.10.2008, precum și a sumei de 433,60 lei cu titlul de cheltuieli ale procedurii, conform art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a fost criticată sentința atacată ca netemeinică și nelegală, invocând faptul că în fapt, creditoarea și-a exercitat drepturile procesuale cu rea-credință, deoarece la termenul de judecată din 24.06.2008 nu exista o creanță certă, lichidă și exigibilă în favoarea intimatei SC. Arată că la data de 19.05.2008 a achitat suma de 500 lei prin ordinul de plată nr. 56, iar la data de 02.06.2008 prin ordinul de plată nr. 58 a achitat suma de 10.775,79 lei, iar ulterior, a achitat suma de 9800 lei cu ordinul de plată nr. 62/18.06.2008.
Debitoarea recurentă consideră că întrucât a achitat debitul solicitat, nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 85/2006, iar soluția pronunțată este nejustificată, solicitând să se constate că în fapt creditoarea și-a exercitat cu rea-credință drepturile procesuale, deoarece deși a încasat sumele menționate, nu a învederat instanței faptul că nu mai deține nicio creanță, deși a adus la cunoștința creditoarei faptul că a plătit sumele restante, care să justifice aplicarea Legii nr. 85/2006, atitudine procesuală care a dus la pronunțarea unei sentințe nelegale.
În drept, au fost invocate prevederile art. 299, art. 304, art. 304 pct. 9, art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Legea nr. 85/2006.
Prin recursul formulat, creditoarea SC a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței atacate ca nelegală și netemeinică, invocând în apărare dispozițiile art. 723 Cod procedură civilă și arătând că a înaintat cerere de insolvență împotriva debitoarei, deoarece deținea o creanță certă, lichidă și exigibilă, dar ulterior debitoarea a făcut o plată parțială în sumă de 10.775,79 cu OP nr. 58/02.06.2008, rămânând un rest de plată de 10.300 lei. Arată că deoarece la data de 24.06.2008 s-a pronunțat sentința atacată, nu a avut cunoștință că în conturile sale s-a înregistrat plata prin OP 62, considerând că instanța a înțeles și apreciat greșit faptul că prin plățile făcute și dovedite, creditoarea a încasat integral suma ca neachitată, în condițiile în care cererea introductivă respectă condițiile prevăzute de Legea 85/2006, iar până la data pronunțării nu încasase nici J din debitul pretins. Astfel, apreciază că era obligația debitoarei de a demonstra și dovedi că nu este în stare de insolvență.
De asemenea, creditoarea recurentă consideră că întrucât debitoarea a formulat recurs, putea solicita și suspendarea hotărârii atacate în temeiul art. 300 Cod procedură civilă, până la pronunțarea recursului declarat. Arată că potrivit art. 4 din Legea 85/2006, în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic, acest lucru fiind probat de către administratorul judiciar desemnat.
Pentru aceste considerente, creditoarea recurentă solicită admiterea recursului său și modificarea hotărârii instanței de fond.
Administratorul judiciar a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nelegale și netemeinice, arătând că judecătorul sindic s-a pronunțat și cu privire la onorariul solicitat de administratorul judiciar, stabilind prin excepție de la prevederile art. 4 alin. 1 și 4 din Legea 85/2006, în sarcina creditoarei și debitoarei, obligația plății onorariului administratorului judiciar și a cheltuielilor ocazionate de administrarea procedurii insolvenței, reținând culpa comună a acestora, deoarece la data pronunțării sentinței de deschidere aveau cunoștință de plata parțială a debitului ce compune obiectul cererii introductive, care diminua creanța sub valoarea-prag prevăzută de art. 3 pct. 12 și că în aceste condiții, cererea creditorului era inadmisibilă, situație care nu a fost adusă la cunoștința judecătorului sindic.
Administratorul judiciar susține că deși Legea 85/2006 nu prevede în mod expres posibilitatea obligării și a creditorului la plata cheltuielilor de procedură, art. 149 din același act normativ prevede că dispozițiile legii se completează, în măsura compatibilității lor, cu cele ale Codului d e procedură civilă, caz în care devin incidente prevederile art. 723 Cod procedură civilă, care prevăd că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului potrivit căruia au fost recunoscute de lege. Consideră că felul în care creditoarea a înțeles să uzeze de aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006 pentru constrângerea debitoarei la plata creanței datorate, prin menținerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței, astfel cum a fost formulată, chiar și atunci când avea cunoștință că debitoarea nu se mai află în stare de insolvență, ceea ce dovedește reaua-voință a acesteia în exercitarea drepturilor procedurale.
Astfel, consideră că în mod corect judecătorul sindic a reținut prin sentința recurată culpa comună a ambelor părți în cauzarea cheltuielilor din dosarul nr-, respectiv a onorariului administratorului judiciar și a cheltuielilor pentru administrarea procedurii pe perioada 24 iunie - 20 octombrie 2008.
Creditoarea recurentă SC a formulat întâmpinare la recursul debitoarei SC A & I, prin care a solicitat modificarea sentinței atacate, reiterând susținerile din motivele de recurs și arătând că la data deschiderii procedurii, pe lângă cei 10.300 lei debit principal, debitoarea datora și suma de 100 euro, cu titlul de penalități de întârziere conform art. XIV din contractul de franciza, și suma de 7.862,25 lei cu titlul de redevențe, și anume: 60.478,85 lei reprezentând rulaj marfă X 13 % = 7.862,25 lei conform art. V din contractul de franciză.
Debitoarea recurentă SC A & Iaf ormulat concluzii scrise, prin care, pe lângă cele arătate în recursul formulat, a susținut că recursul creditoarei este nefondat, că prin cererea de recurs aceasta recunoaște primirea sumelor de bani, dar invocă faptul că nu avea cunoștință despre faptul că în contul recurentei s-au înregistrat plățile, susținere pe care o apreciază ca fiind neîntemeiată, susținând că la data de 02.06.2008, recurenta a avut cunoștință despre faptul că nu sunt îndeplinite condițiile pentru declanșarea procedurii insolvenței, astfel că până la data de 24.06.2008 avea posibilitatea să ia la cunoștință despre încasări.
Debitoarea consideră că nu se poate reține culpa sa în pronunțarea sentinței de deschidere a procedurii insolvenței, cu atât mai mult cu cât după încasarea sumelor de bani, recurenta nu a adus la cunoștința instanței de judecată faptul că nu mai deține o creanță, deși debitoarea i-a adus la cunoștință acest aspect, ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții nelegale.
Analizând recursurile de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acestea sunt nefondate, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
În esență, debitoarea SC A & I consideră că nu se poate reține culpa sa în pronunțarea sentinței de deschidere a procedurii insolvenței, cu atât mai mult cu cât după încasarea sumelor de bani, recurenta nu a adus la cunoștința instanței de judecată faptul că nu mai deține o creanță. Dar, în același timp, Curtea reține că nici această parte nu a învederat judecătorului sindic, înainte de deschiderea procedurii insolvenței împotriva sa, că a achitat suma de bani pretinsă, astfel că, deși se susține că inactivitatea creditoarei a dus la pronunțarea unei soluții nelegale, culpa aparține în egală măsură acestei părți al cărei interes era și mai pregnant față de iminenta deschidere a procedurii insolvenței debitoarei.
De aceea, nu se poate imputa numai părții adverse, adică creditoarei declanșatoare, faptul că nu a adus la cunoștința instanței schimbarea stării de fapt care a generat introducerea cererii de declanșare a procedurii insolvenței, ci debitoarea trebuia să se conformeze disp. art. 1169.civ.
Pe de altă parte, instanța a pronunțat o hotărâre conformă cu probele din dosar, astfel că nici acesteia nu i se poate imputa nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii. Proba inexistenței debitului s-a făcut numai în calea de atac așa cum rezultă din actele dosarului.
Totodată, nici creditoarea SC nu poate fi exonerată de la plata sumelor la care a fost obligată având în vedere că, deși i s-a achitat creanța anterior termenului de judecată la care s-a admis cererea de declanșare a procedurii insolvenței, termen de care avea cunoștință, nu a adus la cunoștința instanței de judecată acest aspect, nici verbal și nici în scris, astfel că îi aparține culpa în egală măsură cu cea reținută în sarcina debitoarei.
De aceea, prima instanță a apreciat în mod corect starea de fapt și prin plata cheltuielilor de către ambele părți a sancționat, implicit, conduita pasivă a acestora.
Ori, atât cererea de chemare în judecată, cât și apărările trebuie făcute cu bună credință și dovedite, prezumându-se că părțile implicate într-un litigiu au interesul ca acesta să fie soluționat printr-o hotărâre care să reflecte realitatea și legalitatea, instanța de judecată neputând soluționa cauza decât potrivit probelor pe care le are la dosarul cauzei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, hotărârea recurată fiind legală și temeinică, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de creditoarea SC și debitoarea SC A & I împotriva sentinței comerciale nr. 2405/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de creditoarea SC și debitoarea SC A & I împotriva sentinței comerciale nr. 2405/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /21.04.2009
Tehnored. /2 ex./21.04.2009
Instanță fond: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
