Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 583/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ Operator 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 583
Ședința publică din 14 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, împotriva sentinței comerciale nr.267/17.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad privind pe debitoarea intimată A, reprezentată prin lichidator judiciar Expert
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța, considerând pricina lămurită, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 267/17.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arads -a închis procedura insolvenței declanșate de creditoarea - Administrația Finanțelor Publice împotriva debitoarei SC,K & W,SRL.
S-a descărcat lichidatorul de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
S-a dispus plata retribuției lichidatorului în sumă de 3.500 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, respectiv 25 noiembrie 2008 - 17 februarie 2009, plată ce se va efectua din fondul de lichidare prevăzut la art.4 al.4 și 5 din Legea nr. 85/2006.
S-a dispus din același fond de lichidare, efectuarea plății către același lichidator sumei de 48,9 lei,cu titlu de cheltuieli ale procedurii.
S-a dispus radierea debitoarei SC,K & W,SRL din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad.
S-a notificat sentința de închidere către DGFP și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința nr.2406/25.11.2009 s-a admis cererea formulată de creditoarea F-Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, împotriva debitoarei SC, " SRL A, fiind deschisă procedura simplificată de insolvență, prin intrarea direct în procedura falimentului prevăzută de Legea nr.85/2006 și desemnat ca lichidator provizoriu al debitoarei pe Expert, stabilind-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006 cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
Din adresa nr.17781/12.10.2007 emisă de Primăria Municipiului rezultă că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile.
Prin raportul depus în ședința publică din 20.01.2009, reprezentanta lichidatorului judiciar, întrucât în averea debitorului, nu au fost identificate bunuri, a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.
Judecătorul sindic văzând că din probele dosarului a rezultat imposibilitatea acoperirii creanțelor creditoarei în valoare totală de 490.793 lei și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că debitoarea nu deține bunuri, iar cheltuielile administrative ale procedurii până în prezent se ridică la suma de 48,9 lei reprezentând contravaloarea anunțurilor și creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare în acest sens, în baza art. 131 din Legea nr.85/2006, a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
În baza art.136 din același act normativ, judecătorul sindic a procedat la descărcarea lichidatorului judiciar, de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În baza art.4 alin.4 și 5 din Legea nr. 85/2006 din aceeași lege, a stabilit retribuția lichidatorului judiciar, la suma de 3.500 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, respectiv 25 noiembrie 2008 - 17 februarie 2009, plată ce se va efectua din fondul de lichidare prevăzut la art.4 al.4 și 5 din Legea nr. 85/2006.
A dispus din același fond de lichidare, efectuarea plății către același lichidator sumei de 48,9 lei,cu titlu de cheltuieli ale procedurii.
Ca consecință a închiderii procedurii, raportat la art. 131 teza finală din Legea nr. 85/2006, instanța a dispus radierea debitoarei din evidențele de pe lângă Tribunalul Arad.
În baza art.135 din Legea nr.85/2006 a dispus notificarea sentinței de închidere către DGFP și ORC pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate cu următoarea motivare:
Astfel conform art. 2 din Legea 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligente în vederea îndeplinirii scopului propus al legii. Dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea 85/2006.
Pe parcursul perioadei scursă de la deschidere și până la închiderea procedurii, creditoarea recurentă a considerat că lichidatorul judiciar nu a întreprins toate măsurile privind cauzele și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență.
Potrivit art. 5 din Legea 85/2006 "Organele care aplica procedura sunt: instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul și lichidatorul.
(2) Organele prevăzute la alin. (1) trebuie sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum si realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte si operațiuni."
Conform art. 131 din Legea 85/2006" În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constata ca nu exista bunuri în averea debitorului ori ca acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă sa avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentința de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Însă, potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 din Legea 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolventei debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă."
Se poate observa că legea impune în mod imperativ întocmirea unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolventei debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, fără a face nici o diferență cu privire la existența sau inexistența unor bunuri sau a lipsei contabilității debitoarei falite.
De asemenea, trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri de faliment cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii 85/2006.
Având în vedere că potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, iar mandatul este cuprins în actul constitutiv al societății {Prof univ. - Falimentul-Noua Procedură, ed. B, 2003, pag 395-406), este fără îndoială că se impune ca lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmii și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolventei debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligentă în conducerea activității societății, atragerea răspunderii, potrivit autorului citat, având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Creditoarea recurentă a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiunii în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator, conform art. 138 din Legea 85/2006, republicată.
In drept creditoarea recurentă a invocat prevederile: art. 2,5,131 și 138 din Legea 85/2006, art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, art. 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată Expert în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Aas olicitat instanței respingerea recursului declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Examinând recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice A prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 304 indice 1 Cod procedură civilă și din oficiu în baza art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă se reține că este neîntemeiată urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Criticile recurentei Administrația Finanțelor Publice A privitoare la greșita aplicare a articolului menționat nu sunt întemeiate în condițiile în care creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare pentru continuarea administrării procedurii de insolvență, judecătorul-sindic în mod corect făcând aplicarea textului art. 131, menirea acestei dispoziții fiind tocmai aceea de a se evita, pe cât posibil, efectuarea de cheltuieli nejustificate, inutile din fondul special de lichidare constituit în condițiile art. 4, în situația în care în averea debitoarei nu există bunuri ori acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor, persoane direct interesate în continuarea administrării procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Cu toate că recurenta a arătat că lichidatorul judiciar nu ar fi întreprins toate măsurile ce s-ar fi impus pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile și imobile aflate în patrimoniul debitoarei, Curtea apreciază că nici această critică nu poate fi primită.
La solicitarea tribunalului, prin adresa 17781/12 octombrie 2007, Primăria Municipiului Aac omunicat faptul că A nu deține bunuri valorificabile în patrimoniul său. De asemenea, în urma investigațiilor efectuate lichidatorul judiciar nu a identificat bunuri sau alte valori în averea debitoarei, astfel că nu i se poate imputa acestuia că nu a depus diligențele necesare în vederea identificării bunurilor societății falite. Mai mult decât atât, creditoarea recurentă nu a indicat care ar fi probele din care ar rezulta că debitoarea ar avea bunuri în patrimoniu, mulțumindu-se să facă doar o simplă afirmație în acest sens, care însă nu poate fi luată în considerare raportat la prevederile art. 1169 Cod civil, potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Nici celelalte critici ale recurentei nu pot fi primite.
Este adevărat că în conformitate cu art. 5 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, organele care aplică procedura sunt instanțele judecătorești, judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul, aceste organe trebuind să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni. Însă, aceasta nu înseamnă că în mod automat practicianul trebuie să solicite atragerea răspunderii patrimoniale a fotului administrator social, interpretarea dată textului legal de către recurentă fiind una eronată, legiuitorul, prin art. 138 statuând cu claritate în ce condiții se poate dispune o asemenea măsură. Or, în cauză, chiar dacă nu a fost cerută de către lichidator aplicarea acestei norme, și comitetul creditorilor avea posibilitatea, în condițiile reglementate de alin. 3 al textului menționat, să solicite judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea de atragere a răspunderii prevăzută la alin. 1, respectiv dacă practicianul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie, lucru care nu s-a întâmplat.
Recurenta a susținut că identificarea bunurilor în averea debitoarei nu rezultă doar din actele societății și că lichidatorul nu a făcut toate demersurile în vederea identificării acestor bunuri.
Susținerile recurentei sunt nefondate, deoarece însăși creditoarea recurentă A nu a putut să-și execute creanța sa față de debitoare tot din același motiv: lipsa bunurilor care ar putea fi valorificate, fapt specificat și în anexele cererii de deschidere a procedurii.
De asemenea, susținerile recurentei în sensul că închiderea procedurii falimentului în conformitate cu prevederile art. 131 din Legea nr. 85/2006 se poate solicita doar dacă a fost promovată o acțiune de atragere a răspunderii materiale a organelor de conducere este total eronată, atâta timp cât textul de lege stipulează clar că " în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoareiși nici un creditor nu avansează sume de bani necesare continuării procedurii, judecătorul sindic va da o sentință de închidere a procedurii".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A împotriva sentinței nr.267/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. - 22.05.2009
Dact. - 26.05.2009/2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
