Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 591/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 591/R-COM
Ședința publică din 22 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - -, judecător
- -, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de debitoarea SC COM SRL, cu sediul în H,-, județul V, împotriva sentinței comerciale nr.131 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială, în dosarul nr-, intimați fiind creditoarea REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC și lichidatorul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și a chitanței de la dosar din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar au fost depuse întâmpinare de către intimata- creditoare C și o cerere pentru lipsă de apărare formulată de recurenta- pârâtă.
Curtea respinge cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare formulată în scris de recurenta-debitoare având în vedere că aceasta avea suficient timp de la data îndeplinirii procedurii de citare și până la acest termen pentru a-și asigura apărarea.
Constatându-se recursul în stare de judecată, s-a trecut la soluționarea acestuia.
CURTEA
Constată că, prin cererea înregistrată la 7 mai 2008, creditoarea Regia Autonomă a Domeniului Public C-N a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC COM SRL H, atragerea răspunderii personale a administratorilor și înscrierea sa la masa credală cu suma de 16.884,80 lei.
În motivare s-a arătat că prin sentința civilă nr.103/C/2006 pronunțată de Judecătoria Horezu, debitoarea a fost obligată la plata sumei pretinse, sens în care s-a început și urmărirea silită, iar executorul judecătoresc a comunicat imposibilitatea îndestulării creanței datorită lipsei de activitate a SC COM SRL care, se află în stare de insolvență.
La 30 iunie 2008, debitoarea a formulat contestație completată la 3 septembrie 2008 și la 11 noiembrie 2008, susținând că la data punerii în executarea a hotărârii judecătorești avea lichidități în cont și, de altfel, nu datorează suma pretinsă și de aceea a înțeles să nu o achite.
Prin sentința comercială nr.131/2009, Tribunalul Vâlceaa respins contestația, a admis cererea, a dispus deschiderea procedurii de insolvență față de debitoare, luând toate măsurile prevăzute de Legea nr.85/2006.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, dovezile privind lipsa de incidență a prezumției de insolvabilitate nu pot fi reținute, întrucât ele se referă la perioade anterioare punerii în executare a titlului și, cu atât mai mult, formulării cererii de insolvență.
Din verificarea rapoartelor zilnice generale, rapoarte ce privesc o scurtă perioadă din anul 2008, s-a reținut că încasările sunt modice și au un caracter sporadic așa încât s-a reținut existența stării de insolvență.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea, criticând-o pentru motive încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, și susținând în esență următoarele:
- s-a refuzat plata facturii în temeiul căreia creditoarea pretinde suma de bani, întrucât debitoarea nu s-a bucurat de serviciile a căror achitare se cere. În aceste condiții, reținându-se că nu există relații comerciale între părți, iar factura este fictivă, nu se poate dispune falimentul unui agent economic;
- sentința pronunțată de Judecătoria Horezu este greșită, așa cum rezulta din documentele depuse cu ocazia acelei judecăți, factura nu a fost acceptată și nici nu a existat un contract prin care să se stabilească obligația la plata unei clauze penale;
- valoarea creanței, rezultată chiar din această hotărâre, este de sub 3.000 Euro, ceea ce se constituie într-un motiv de respingere a cererii de insolvență.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
În condițiile art.31 din Legea nr.85/2006, orice creditor are dreptul să solicite deschiderea procedurii de insolvență în măsura în care este titularul unei creanțe superioare valorii prag de peste 10.000 lei, așa cum este ea stabilită de art.3 pct.12 din același act normativ și dacă această sumă nu i-a fost achitată după o perioadă mai mare de 30 de zile.
Legea introduce așadar o prezumție relativă de insolvență în raport cu debitorul care nu-și achită creanțele mai mari de 10.000 lei, în maxim 30 de zile.
În cauză, dovada creanței invocată de reclamantă se face cu sentința civilă nr.103/C/2006, hotărâre judecătorească prin care debitoarea a fost obligată către creditoare la plata cu titlu de preț a sumei de 7.663,6 lei, la dobânzi în sumă de 280,76 lei, sumă calculată până la 31 iulie 2005 și dobânzi în continuare, până la achitarea în întregime a debitului, acestea fiind stabilite în procent de 0,15% pe zi, sume la care se adaugă și cheltuielile de judecată de 560,3 lei.
Legalitatea și temeinicia acestei hotărâri judecătorești, executorii în conformitate cu dispozițiile art.7208Cod pr.civilă, nu poate fi pusă în discuție în acest cadru procesual în condițiile în care nu s-a dovedit că ea a fost retractată sau reformată în căile legale de atac.
Așadar, susținerile din recurs, privind greșita obligare a recurentei-debitoare la plata sumelor de bani către creditoare, nu se impun a fi analizate, ele depășind atribuțiile instanței învestite cu soluționarea unei cereri de insolvență.
În aceeași situație, se află și critica privind inexistența raporturilor comerciale dintre părți și consecințele facturii emise de către creditoare. Această apreciere este determinată, în principal, de faptul că evaluarea acestor înscrisuri și caracterizarea raporturilor juridice de obligații dintre părți s-au făcut printr-o hotărâre judecătorească, opozabilă recurentei.
Cu privire la cerința valorii prag, ea apare ca fiind îndeplinită față de calculul dobânzilor din dosarul de executare, calcul ce nu a fost infirmat, așa încât, în mod corect s-au avut în vedere și dobânzile din perioada 1 august 2005 - 12 februarie 2007, ele constituind o creanță lichidă în conformitate cu art.379 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Față de toate aceste considerente se apreciază că recursul este nefondat și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de debitoarea SC COM SRL, cu sediul în H,-, județul V, împotriva sentinței comerciale nr.131 din 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială, în dosarul nr-, intimați fiind creditoarea REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBLIC și lichidatorul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
04.06.2009
Red.GC
EM/2 ex.
Jud.sindic.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
