Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 603/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 201/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 603
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 3: Marcela Câmpeanu
Grefier - -
*****************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta creditoare SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.5246/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta creditoare prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 28, lipsind intimata debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură la data de 08 aprilie 2009, intimata debitoare a depus înscrisuri.
Recurenta creditoare prin apărător depune la dosar înscrisuri, reprezentând practică judiciară și extras de pe site-ul Ministerului Finanțelor.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta creditoare prin apărător solicită admiterea recursului având în vedere că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică. Astfel, societatea era în insolvență comercială. Instanța de fond a tras concluzia că s-a răsturnat dovada că debitoarea a achitat debitul. Extrasul de cont este ulterior cererii de insolvență. Din extrasul Ministerului Finanțelor depus la dosar rezultă că intimata are datorii de 133 miliarde lei. Instanța de fond nu a verificat dacă recurenta are creanță certă, lichidă și exigibilă potrivit dispozițiilor art.379 alin.3 și 4 Cod procedură civilă. Față de aceste aspecte, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății intimate, fără cheltuieli de judecată.
.//.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința comercială nr. 5246 din 3 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VII a Comercială, judecătorul - sindic a admis contestația debitoarei SC SRL și a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea SC SRL.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut în esență că societatea debitoare a depus la dosar extras de cont de la 25 noiembrie 2008, din care rezultă că are disponibil bănesc de 412.686,90 lei, superior cuantumului creanței creditoarei, astfel că a fost răsturnată prezumția lipsei disponibilului bănesc în cont, care definește starea de insolvență. În raport de acest înscris, a admis contestația debitoarei în condițiile articolului 33 alineat 5 din legea nr.85/2006, cu consecința respingerii cererii creditoarei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs motivat creditoarea, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 21 ianuarie 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului au fost invocate în primul rând dispozițiile articolului 304 punctul 7 Cod procedură civilă și s-a susținut că judecătorul - sindic a realizat o motivare sintetică, de o fază, fără argumente, fără a prezenta motivele care au contribuit la formarea convingerii sale, această motivare neîntrunind cerințele articolului 261 alineat 1 punctul 5 Cod procedură civilă.
A doua critică, formulată prin prisma prevederilor articolului 3041Cod procedură civilă, vizează două aspecte distincte; unul relativ la îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile legii nr.85/2006 cu privire la creanță, celălalt relativ la greșita apreciere făcută de judecătorul - sindic în legătură cu inexistența stării de insolvență a intimatei debitoare.
În ce privește primul aspect, recurenta a arătat în esență că are o creanță compusă din 14.479 lei diferență de preț și din 45.938,25 lei - penalități, conform contractului nr. 2294 din 29 octombrie 2007, precum și din 23.368,05 lei - contravaloare servicii și din 812,86 lei - penalități, conform contractului nr.2292/2007. În legătură cu această creanță, a susținut că îndeplinește condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate impuse de articolul 379 Cod procedură civilă, precum și că aceasta depășește valoarea prag impusă de legea nr.85/2006.
În legătură cu același prim aspect, recurenta-creditoare a invocat, în afara înscrisurilor depuse în dovedirea cererii, și confirmarea soldului, făcută de intimata - debitoare și care valorează recunoaștere în condițiile punctului 29 din Normele privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și pasiv, aprobate prin Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 1753/2004 și în condițiile articolului 46 alineat 3 Cod comercial.
În ce privește cel de-al doilea aspect, recurenta - creditoare a criticat soluția primei instanțe considerând că s-a apreciat în mod greșit asupra răsturnării prezumției stării de insolvență. A susținut că insolvența se prezumă prin simpla întârziere a plăților cu mai mult de 30 de zile și că extrasele de cont depuse la dosar sunt irelevante, întrucât starea de insolvență trebuie raportată la creditoarea care a formulat cererea de deschidere a procedurii și nu stabilită în funcție de plățile către alți creditori sau în raport de continuarea activității.
În aceeași ordine de idei, raportându-se la dispozițiile articolului 1202 alineat 1 cod civil și la dispozițiile articolului 3 punctul 1 litera a, punctul 6 și punctul 12 din legea nr.85/2006, a susținut că prezumția stării de insolvență nu putea fi răsturnată în speță decât cu plata datoriei către recurenta-creditoare.
De asemenea, a invocat metodele de evaluare stabilite de dispozițiile legale și aplicate în expertiza, conform cărora principalii indicatori care pot dovedi solvabilitatea unei companii sunt lichiditatea generală și solvabilitatea generală și a susținut că, în funcție de analiza rezultatelor financiare din bilanțul contabil la 31 decembrie 2007, situația financiară a societății debitoare nu îi permite să acopere datoriile curente din disponibilități.
Recursul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolelor 304 punctul 7, 3041, 312 alineat 3 și 379 Cod procedură civilă și pe dispozițiile articolelor 8, 31 și 33 din legea nr.85/2006.
La 12 martie 2009, intimata-debitoare a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat (!), formulând apărări punctuale pe motivele de recurs.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază recursul ca întemeiat și îl va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată și a fost înlăturată, Curtea apreciază că judecătorul - sindic, într-o formă concentrată (e adevărat), a prezentat care sunt motivele de fapt pe care și-a întemeiat soluția, indicând și temeiurile de drept incidente. Împrejurarea că aceste considerente sunt foarte sintetice nu este de natură a conchide că au fost încălcate prevederile articolului 261 alineat 1 punctul 5 Cod procedură civilă, câtă vreme acestea au o expunere logică și conduc neîndoielnic la soluția pronunțată. În consecință, Curtea apreciază că nu este incident motivul de recurs prevăzut de articolul 304 punctul 7 Cod procedură civilă.
Cea de a doua critică este întemeiată.
Se reține în primul rând că judecătorul - sindic, deși nu a arătat in terminis acest lucru, a apreciat implicit asupra îndeplinirii condițiilor prevăzute de articolul 3 punctul 6 și punctul 12 din legea nr.85/2006, raportat la articolul 379 Cod procedură civilă, de vreme ce a statuat pe de o parte asupra valorii disponibilului bănesc al intimatei debitoare superioare celei a creanței, iar pe de altă parte nu a reținut ca motiv de admitere a contestației decât inexistența stării de insolvență a societății debitoare.
Din acest punct de vedere, examinând cauza sub toate aspectele, în conformitate cu dispozițiile articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca dovedită creanța certă, lichidă și exigibilă în cuantum superior valorii prag impus de articolul 3 punctul 12 din Legea nr.85/2006,fie doar și în considerarea facturilor nr. 510 din 9 iulie 2008 și nr. 519 din 16 iulie 2008, ambele acceptate la plată prin semnătură și ștampilă (filele 27 și 28 dosar fond), fără a se proceda la calculul penalităților de întârziere aferente acestora.
Așadar, numai în raport de înscrisurile de la dosar (și fără a statua asupra cuantumului final al debitului, al cărui calcul este în căderea administratorului judiciar și a lichidatorului), Curtea apreciază întrunite cerințele relative la certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea creanței recurente - creditoare, prevăzute de articolul 3 punctul 6 și punctul 12 și ale articolului 31 alineatele 1 și 2 din legea nr. 85/2006.
Critica referitoare la greșita apreciere a înlăturării prezumției stării de insolvență este întemeiată. Așa cum în mod just a susținut recurenta, existența stării de insolvență a debitoarei se cenzurează prin raportare la creanța creditorului care solicită aplicarea procedurii, întrucât acestea sunt limitele cadrului procesual în care judecătorul - sindic este ținut a aprecia asupra raportului juridic obligațional dintre creditor și debitor.
Aceste limite ale cercetării judecătorești se impun a fi cu atât mai respectate în speță, cu cât recurentei-creditoarei nu i s-a opus nici o excepție și nici o apărare ca temei al neefectuării plății creanței. Intimata - debitoare s-a limitat la a contesta doar exigibilitatea sumei pentru care s-a emis factura nr. 577, dar această factură nu era definitorie în determinarea întinderii creanței, astfel cum s-a arătat în precedent.
S-a limitat și la a afirma că are disponibil bănesc și că efectuează zilnic operațiuni comerciale prin intermediul băncii la care își are deschis contul, ceea ce presupune că înțelege să creanțe ale altor creditori, fără a justifica argumentat de ce nu înțelege să și datoria față de recurenta-creditoare.
În plus, Curtea apreciază că intimata - debitoare nu a răsturnat prezumția stării de insolvență în care se află raportat la recurenta-creditoare, având în vedere că, deși i s-a solicitat expres la termenul din 19 martie 2009, nu a depus la dosar extras de cont de la data înregistrării cererii de deschidere a procedurii (13 octombrie 2008), ci a depus același extras de cont din 25 noiembrie 2008 avut în vedere și de judecătorul - sindic.
Or, starea patrimoniului societății debitoarei, cu relevanță în procedura prevăzută de legea nr.85/2006, este cea de la momentul sesizării tribunalului cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței, iar pentru a răsturna prezumția de insolvență care reiese din depășirea scadenței plăților cu mai mult de 30 de zile (conform articolului 3 punctul 1 litera a din legea nr.85/2006), intimata-debitoare avea obligația de a prezenta extrasul de cont de la 13 octombrie 2008, nu de la 25 noiembrie 2008, când procedura era în curs (termenul de judecată la care pricina s-a și soluționat de altfel era 26 noiembrie 2008).
Mai mult, Curtea reține că prin acest extras de cont nu se dovedeștenici măcar starea patrimoniului societății debitoare de la data depunerii contestației (3 noiembrie 2008)și că extrasul în cauză este procurat pro causa, întrucât din datele pe care le furnizează reiese că alimentarea contului societății debitoare s-a făcutabia la 25noiembrie 2008 de către,care arecalitatea de asociat al societății debitoare(conform informațiilor de la 8 octombrie 2008 de la OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI B -fila 44 dosarului de fond).
Față de toate aceste argumente, Curtea apreciază că în cauză judecătorul - sindic, apreciind eronat probele administrate, a stabilit în contradicție cu realitatea că societatea debitoare nu se află în insolvență la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii și că, admițând contestația intimatei debitoare cu consecința respingerii cererii de deschidere a procedurii, a pronunțat o hotărâre fără temei legal.
Ca atare, recursul va fi admis în conformitate cu dispozițiile articolului 304 punctul 9 Cod procedură civilă, raportat la articolul 312 alineatele 1-3 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe va fi modificată în tot, în sensul că va fi respinsă ca neîntemeiată contestația intimatei - debitoare.
Pentru argumentele expuse în cele ce preced, Curtea apreciază ca dovedite cerințele impuse de prevederile articolului 3 punctul 6 și punctul 12 din legea nr.85/2006, raportat la prevederile articolului 379 Cod procedură civilă referitoare la creanță și la calitatea recurentei de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii, astfel că va admite cererea formulată de creditoare.
Curtea va trimite cauza judecătorului sindic pentru deschiderea procedurii, apreciind că acesta este atributul exclusiv al judecătorului - sindic, în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineat 1 litera a din legea nr.85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta creditoare SC SRL împotriva sentinței comerciale nr.5246/03.12.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL.
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată contestația debitoarei și admite cererea creditoarei.
Trimite cauza la judecătorul - sindic pentru deschiderea procedurii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex./25.05.2009
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Judecător sindic:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
