Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 603/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.603R
Ședința publică de la 21.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Dănăilă Veronica
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Mihaela Ioana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de recurenta-creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și recurenta-creditoare ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.4520/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-debitoare prin lichidator judiciar A & A CONSULTANTS, intimatul-pârât și intimata-creditoare INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 17.04.2009 recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 3, în calitate de președinte a Comitetului Creditorilor, a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 19,50 RON, respectiv chitanța nr.-/15.04.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON.
Curtea, ia act de legala timbrare a recursului formulat de recurenta-creditoare Administrația Finanțelor Publice Sector 3, în calitate de președinte al Comitetului Creditorilor, în cuantumul dispus de instanță prin încheierea de ședință din data de 24.02.2009.
Curtea, având în vedere că recurentele-creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Administrația Finanțelor Publice Sector 3 au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 pr.civ. constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 4520/20.08.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, judecătorul sindic a luat măsura suspendării judecării cererii întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, constatând că datorită neîndeplinirii unor obligații ale reclamantului comitetul creditorilor judecata nu poate continua, iar ulterior, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006, a închis procedura insolvenței desfășurate împotriva debitorului - SRL și a dispus toate măsurile subsecvente privind radierea societății, notificarea sentinței și plata lichidatorului.
În ce privește prima măsură a dispozitivului, tribunalul a reținut că, deși a stabilit în sarcina reclamantului comitetul creditorilor prin președinte Administrația Finanțelor Publice Sector 3 obligația de a efectua demersuri în vederea aflării domiciliului pârâtului, această măsură nu a fost adusă la îndeplinire.
Ulterior, a reținut că în patrimoniul - SRL, potrivit rapoartelor lichidatorului judiciar, nu mai există bunuri valorificabile a căror lichidizare să poată determina plata datoriilor societății.
Împotriva măsurii de suspendare a judecății au formulat recurs Administrația Finanțelor Publice Sector 3 cât și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, arătând că dispoziția a fost luată cu încălcarea legii.
A susținut Administrația Finanțelor Publice Sector 3 în recursul promovat că lichidatorul nu a făcut nici un demers în vederea aflării datelor personale ale fostului administrator statutar al - SRL, iar cu toate acestea, instanța nu a luat nici o măsură în sarcina lichidatorului, ci a stabilit direct în sarcina reclamantului obligația de procurare a informațiilor, grăbindu-se să suspende procedura, chiar și în condițiile în care Administrația Finanțelor Publice Sector 3 demonstrat sesizarea.
Cu privire la hotărârea de suspendare, recurenta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a arătat că instanța nu și-a îndeplinit obligația de rol activ întrucât Administrația Finanțelor Publice Sector 3 făcut dovada efectuării sesizării cu o cerere de furnizare de informații, însă nu a beneficiat de un termen real pentru a depune la dosar și răspunsul autorității cu privire la domiciliul pârâtului.
Cu privire la măsura închiderii procedurii insolvenței, recurenta AVAS a arătat că hotărârea primei instanțe este greșită întrucât judecătorul nu a stăruit prin orice mijloace în vederea aflării adevărului în cauză.
Se arată că din suma rapoartelor lichidatorului judiciar nu rezultă care au fost împrejurările pentru care societatea a intrat în faliment, motivat de faptul că documentația contabilă nu a fost pusă la dispoziția participanților la procedură.
Se arată că deși AVAS a insistat în sensul efectuării unor rapoarte care să determine motivele insolvenței și persoanele vinovate, motivele pentru care creanța înscrisă de AVAS nu a fost plătită, alături de alte creanțe cu caracter bugetar, administratorul judiciar/lichidatorul a rămas în mod constant pasiv cu privire la executarea acestor demersuri.
Deși potrivit art.25, 55 și 56 din Legea nr.85/2006 lichidatorul are obligația de a reconstitui documentele societății atunci când reprezentanții debitorului rămân pasivi, în cauză atât instanța cât și lichidatorul au ignorat aceste obligații.
Or, în aceste condiții, creditorii nu au avut posibilitatea reală de a lua inițiativa acționării independente în scopul promovării unei cereri întemeiate pe art.138 din lege, subliniind că este suspectă și graba cu care instanța a luat măsura închiderii procedurii în condițiile în care aspectele referitoare la analiza cauzelor insolvenței nu au fost analizate de către lichidator.
Se arată că măsura închiderii procedurii nu putea fi luată nici din punct de vedere procedural, întrucât este absolut necesar ca hotărârea pronunțată în cererea formulată de comitetul creditorilor să fie soluționat anterior închiderii procedurii.
Recursurile nu sunt fondate, iar Curtea le va raspunde prin formularea urmatoarelor considerente:
Asupra criticilor vizand suspendarea judecatii, masura luata de catre prima instanta in temeiul art. 1551Cod procedură civilă, Curtea retine ca ele vizeaza incalcarea principiilor de rol activ ale instantei si gresita aplicare a legii fata de indeplinirea, de catre Administrația Finanțelor Publice Sector 3 obligatiilor procedurale stabilite in sarcina sa.
Curtea retine ca, potrivit dispozitiilor art. 95 Cod procedură civilă, corelate cu cel ale art. 85 Cod procedură civilă, reclamantului - comitetul creditorilor - ii revenea sarcina de a face demersurile necesare pentru aflarea ultimului domiciliu al paratului, pentru asigurarea premiselor legalei citari a partilor la proces in actiunea intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006.
Aceasta obligatie a fost stabilita in sarcina reclamantului prin Administrația Finanțelor Publice Sector 3 la 30.09.2008, iar pasivitatea reclamantului avea semnificatia tergiversarii judecatii din culpa sa, deoarece premisele citarii paratului la proces nu puteau fi asigurate.
Curtea constata ca pentru indeplinirea obligatiilor procedurale ale reclamantului instanta a fixat termen la 28.10.2008 data la care reclamantul nu a infatisat relatiile solicitate, ci a consemnat la dosar o adresa emisa de departamentul propriu, adresa care nu face in sine dovada sesizarii cu o cerere de informatii.
Or, in aceste conditii nu se putea cere instantei un nou termen deoarece, fara a face dovada sesizarii autoritatilor competente, in continuare, impiedicarea judecatii era datorata reclamantei, situatie care a impus, in mod corect, aplicarea art. 1551Cod procedură civilă.
Chiar daca, ulterior, in recurs, Administrația Finanțelor Publice Sector 3 consemnat raspunsul prin adresa nr. -/29.01.2009, actul nou depus in recurs nu semnifica aplicarea gresita a legii si incalcarea obligatiilor proprii de catre prima instanta la luarea sanctiunii suspendarii judecatii, si nici nu dovedeste lipsa culpei reclamantului cu privire la neindeplinirea obligatiei ce i-a fost stabilita.
Astfel, masura suspendarii va fi mentinuta, cu observatia ca partea interesata are la indemana optiunea redeschiderii judecatii, potrivit art. 1551alin. 2 Cod procedură civilă.
Asupra criticilor aduse de catre AVAS la masura inchiderii procedurii insolventei debitoarei - SRL, Curtea arata urmatoarele:
Potrivit art. 131 din Legea nr.85/2006 "În orice stadiu al proceduriiprevăzute de prezenta lege,dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrativeși niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare,judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii-".
Asadar, in masura in care sentinta primei instante s-a intemeiat pe dispozitiile art. 131 din Legea nr.85/2006, Curtea va examina daca, in raport cu criticile formulate de catre recurenta in motivarea recursului conditia lipsei bunurilor urmaribile a fost gresit apreciata de catre instanta si daca instanta a fost lipsita de rol activ in masurile adoptate in procedura.
Din verificarile efectuate, Curtea retine ca in fapt, AVAS critica pasivitatea lichidatorului - SRL in a analiza, in cadrul rapoartelor sale succesive cauzele, imprejurarile si persoanele care au avut un rol determinant in provocarea insolventei in societatea debitoare.
Curtea subliniaza, insa, cu acest prilej ca raportul final prin care s-a propus inchiderea procedurii pentru lipsa bunurilor valorificabile nu trebuie sa aiba in continutul sau asemenea date si ca astfel, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului isi manifesta in acest recurs obiectiuni la rapoartele anterioare care insa nu au fost contestate in conditiile procedurale ale Legii nr.85/2006.
Dincolo de faptul ca nu se poate reactiva in acest recurs dreptul AVAS la formularea obiectiunilor la rapoartele preliminare, Curtea arata ca lichidatorul - SRL a consemnat in primul sau raport ca situatia de colaps a fost determinata de acumulari progresive de datorii, de lipsa unei organizari contabile care sa o evidenta stricta acestora, dar si ca, in lipsa informatiilor suplimentare nu se pot determina alte cauze precise sau persoane responsabile, ceea ce justifica concluzia ca aceste critici ale AVAS sunt rezultatul unei neverificari a dosarului.
Cat priveste criticile de pasivitate imputate lichidatorului, Curtea reafirma ca aceste semnalari nu sunt proprii recursului la sentinta de inchidere, unde verificarile instantei trebuie circumscrise la situatia patrimoniala a debitorului.
Totusi, fata de dispozitiile art. 20 si 55 din Legea nr.85/2006, lichidatorul are obligatia de a inventaria bunurile din averea debitorului si de a lua toate masurile in vederea valorificarii lor si lichidarii averii pentru plata datoriilor inregistrate impotriva acestuia. De asemenea, daca documentatia contabila nu ii este prezentata, lichidatorul va reconstitui documentele contabile, pe cat posibil.
Simpla afirmatie a AVAS cu privire la pasivitatea lichidatorului si graba suspecta cu care instanta a actionat reprezinta critici superflue cata vreme recurenta nu abandoneaza propria sa pasivitate demonstrand faptul ca documentatia contabila era reconstituibila si ca a solicitat aceasta lichidatorului sau instantei.
Nici critica potrivit cu care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a fost impiedicata sa actioneze in temeiul art. 138 din Legea nr.85/2006 nu este fondata.
Curtea reaminteste ca in cauza comitetul creditorilor, al carui membru era si Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a primit autorizarea legala si a formulat o cerere intemeiata pe dispozitiile art. 138 din Legea nr.85/2006.
Ultima critica a recursului vizeaza o chestiune de procedibilitate, aratand ca masura inchiderii procedurii nu putea fi luata anterior solutionarii cererii promovare de Administrația Finanțelor Publice Sector 3 impotriva fostului administrator statutar al - SRL.
Nici aceasta critica nu are suportul temeiniciei, aprecierile instantei au fost corecte avand in vedere dispozitiile continute de art. 131 din Legea nr.85/2006.
In considerarea argumentelor prezentate, Curtea apreciaza motivele recursurilor promovate de catre Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Administrația Finanțelor Publice Sector 3 sunt nefondate si astfel, le va respinge, potrivit art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de către recurentele AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței comerciale nr.4520/28.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL prin lichidator judiciar Consultants, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ și, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.04.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
-
Grefier,
Red.Jud.
29.04.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială
Președinte:
Președinte:Dănăilă VeronicaJudecători:Dănăilă Veronica, Mioara Badea, Mihaela Ioana
