Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 631/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 631/R-
Ședința publică din 20 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Pitești,-, jud.A și AVAS cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr.275/F din 8 aprilie 2008,pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați-creditori fiind OBȘTEA, SC CO SRL, cu sediul în B,-, -.3,.45, sector 3 și ITM, intimată-debitoare SRL, cu sediul în comuna, sat, jud.A și lichidator judiciar, domiciliat în Curtea de A, str.- -, -.B,.22, jud.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurenta DGFP A prin consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursurile scutite de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentei DGFP arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Constatându-se recursurile în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestora.
Reprezentantul recurentei DGFP solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și trimiterea cauzei pentru continuarea procedurii la judecătorul sindic, până la recuperarea în întregime a creanței datorată de debitoare. Este de acord cu admiterea recursului declarat de AVAS.
CURTEA
Constată că prin sentința nr.275/F/2008, Tribunalul Comercial Argeșa admis cererea lichidatorului și a închis procedura de insolvență față de debitoarea, a dispus notificarea hotărârii și radierea debitoarei, precum și descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că bunurile din averea debitoarei au fost insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor administrative și nici unul dintre creditori nu s-a oferit să avanseze sumele necesare procedurii așa încât în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006 se impune închiderea acesteia.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs creditoarea A și AVAS
În recursul A, s-a susținut în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod pr.civilă, că în cauză nu s-a respectat principiul maximizării valorii bunurilor din averea debitoarei și nici nu s-a realizat scopul prevăzut de lege, respectiv acoperirea pasivului, continuarea procedurii fiind posibilă prin utilizarea fondului de lichidare.
Recursul B este încadrabil în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă și cuprinde în esență următoarele critici:
- raportul final al lichidării trebuia să fie o sinteză a întregii proceduri, identificând persoanele responsabile de starea de insolvență în care se află societatea pentru a se putea analiza oportunitatea promovării acțiunilor prevăzute de art.138 din lege. Fostul administrator al debitoarei s-a complăcut într-o situație ruinătoare care a fost de natură să creeze prejudicii creditorilor, așa încât se impunea să acopere în mod integral aceste daune;
- judecătorul sindic nu a respectat dispozițiile art.129 din Codul d e procedură civilă care-l obligă la un rol activ, în temeiul căruia era îndreptățit să ordone probe, eventual o expertiză contabilă pentru a determina cauzele reale ale stării de insolvență.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Susținerile recurentei A, la nivel de principiu sunt valabile, însă aplicarea lor nu poate fi făcută dincolo de aspectele specifice ale fiecărei cauze.
În condițiile în care în averea debitoarei nu există bunuri care să poată fi valorificate, disponibilități bănești ori creanțe de recuperat, deci nu mai există active, este imposibil de maximizat un lucru care nu există.
Continuarea în aceste condiții a procedurii nu ar avea ca urmare decât o creștere a pasivului, fără nici o perspectivă de acoperire, cel puțin, a cheltuielilor ce astfel s-ar prilejui.
De altfel, dincolo de principii, Legea nr.85/2006 prevede expres că, procedura insolvenței poate fi închisă dacă s-a aprobat raportul final și dacă nu există bunuri în averea debitoarei care să fie valorificate și astfel să se acopere cheltuielile de lichidare, iar nici unul dintre creditori nu se oferă să avanseze sumele necesare (art.131).
În ceea ce privește posibilitatea utilizării fondului de lichidare, pretențiile recurentei sunt nefondate. Acest fond va fi utilizat potrivit art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul debitorului". Legiuitorul are astfel în vedere situația în care, în averea debitoarei există bunuri valorificabile (deci nu sunt incidente dispozițiile art.131 și 132 din Legea insolvenței), însă, pentru moment, lipsesc disponibilitățile.
Ar fi total lipsit de rațiune, în condițiile în care nu mai este nimic de valorificat, să se continue o procedură folosindu-se fondul de lichidare, deși, nu există perspectiva obținerii vreunor venituri, ci doar a efectuării unor cheltuieli inutile.
În ceea ce privește recursul B, o primă observație care se impune este aceea că rolul activ al instanței, la care trimit dispozițiile art.129 din Codul d e procedură civilă, nu constituie o negare a dreptului de dispoziție al părților și o exercitare în locul acestora a căilor procedurale puse la îndemâna lor.
Se reproșează raportului întocmit de către lichidator că nu identifică vinovățiile și persoanele responsabile de ajungerea societății în stare de insolvență.
În principal trebuie reținut că susținerea este lipsită de suport, aspect ce rezultă din examinarea raportului întocmit în condițiile art.59 din Legea nr.85/2006. Apoi, trebuie observat că această creditoare nu a înțeles să conteste măsurile practicianului în lichidare, iar identificarea persoanelor responsabile de starea de insolvență nu se face în raportul final al cărui conținut este reglementat de prevederile art.129 din lege.
De altfel, formularea unei acțiuni în condițiile art.138 din același act normativ, constituie un drept al administratorului sau lichidatorului judiciar sau, când acesta refuză, al comitetului creditorilor, organ de reprezentare al adunării acestora.
În măsura în care comitetul creditorilor nu a solicitat autorizarea judecătorului sindic pentru promovarea acțiunii de antrenare a răspunderii foștilor administratori, rămânând într-o stare de pasivitate, justificată sau nu, nu se poate reproșa instanței neefectuarea unor probe care de altfel erau inutile în absența demersului procedural care să investească judecătorul sindic.
Pentru toate aceste considerente se apreciază că recursurile sunt nefondate și, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de creditoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE și AVAS împotriva sentinței nr.275/F din 8 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați-creditori fiind OBȘTEA, CO și, intimată-debitoare și lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./2.07.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
