Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 655/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 655
Ședința publică din 30 aprilie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței comerciale nr. 2171/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator judiciar T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, de către creditoarea recurentă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2171/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s- dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului - SRL T, radierea debitorului din registrul comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel judecătorul sindic a constatat că la data de 06.11.2008 lichidatorul judiciar T, desemnat să administreze procedura insolvenței debitorului - SRL Tas olicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor în averea debitorului.
Instanța constatând că procedura concursuală a fost deschisă prin încheierea nr. 562/19.03.2008 și că au fost comunicate notificările în condițiile art. 61 din Legea privind procedura insolvenței, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 a dispus închiderea procedura insolvenței și radierea debitorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul continuării procedurii de lichidare a debitoarei pentru comunicarea actelor precizate și autorizarea creditorilor pentru promovarea acțiunii de antrenare a răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar, în lipsa demersurilor efectuate de către lichidatorul judiciar.
În motivarea recursului, s-a arătat că instanța de fond a dispus închiderea procedurii întrucât nu se găsesc bunuri în vederea valorificării sau creanțe de încasat, soluție greșită în opinia creditoarei recurenta, având în vedere faptul că în cauză nu au fost parcurse toate etapele procedurale reglementate de dispozițiile Legii nr. 85/2006, situație în care creditorii, printre care și AVAS, au fost prejudiciați, întrucât li s-au restrâns drepturile conferite de lege.
Se arată că în această situație lichidatorul judiciar a propus închiderea procedurii insolvenței debitoarei, fără a fi parcurse toate etapele procedurale reglementate de dispozițiile imperative ale Legii nr. 85/2006, iar judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului și a dispus închiderea procedurii, hotărâre pe care recurenta o consideră nelegală.
Legea nr. 85/2006 reglementează etapele derulării procedurii insolvenței unei debitoare și stabilește, în mod expres, obligațiile administratorului/lichidatorului judiciar desemnat. În speța de față, lichidatorul judiciar nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de legea insolvenței, însă instanța a ignorat aceste aspecte și a considerat că sunt îndeplinite condițiile pentru închiderea procedurii.
În susținerea celor afirmate, creditoarea recurentă precizează că nu i-au fost comunicate, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, actele procedurale efectuate de lichidatorul judiciar în cauză, respectiv:
- nu i-a fost comunicat un exemplar al tabelului creditorilor întocmit de lichidator;
- nu a fost prezentată situația bunurilor din patrimoniul societății, nefiind analizate nici eventualele transferuri patrimoniale intervenite în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței (așa cum este cerut de dispozițiile art. 59 din lege);
- nu a fost prezentată situația creanțelor deținute de societatea debitoare față de diverși debitori;
- nu a fost întocmit raportul prevăzut de dispozițiile art. 59 din Legea nr. 85/2006, în care să fie analizate cauzele și împrejurările intrării debitoarei în stare de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă crearea acestei situații;
- nu i-a fost comunicat un exemplar al raportului final, așa cum prevede, în mod expres, art. 129 alin.1 din Legea nr. 85/2006, care statuează următoarele "copii de pe acestea ( raportul final și situații financiare finale) vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului".
Comunicarea actelor de procedură este obligatorie, atât potrivit art. 85 și următoarele Cod procedură civilă cât și a art. 7 din Legea nr. 85/2006. Or, în speța de față nu s-a făcut nici aplicarea dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea nr. 85/2006 care reglementează comunicarea actelor de procedură prin publicarea lor în Buletinul procedurilor de insolvență.
Având în vedere că nu a fost efectuată comunicarea unui raport final și a bilanțului general - obligatoriu a fi întocmit chiar și în cazul solicitării de închidere a procedurii în baza art. 131 din lege - drepturile procesuale ale AVAS, inclusiv cel de a formula obiecțiuni la acestea, au fost încălcate.
De asemenea, prin aceste omisiuni, se consideră că dreptul procesual la efectuarea de demersuri în vederea recuperării creanței deținute pe calea antrenării răspunderii patrimoniale a foștilor administratori a fost îngrădit, prin ignorarea calității de creditor pe care AVAS o avea în cauză.
Dispunând închiderea procedurii insolvenței debitoarei în condițiile mai sus prezentate, instanța de fond a considerat că lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile stabilite de lege în sarcina sa, fapt care nu poate fi acceptat, întrucât rolul său în procedură a fost redus, chiar și în lipsa disponibilităților financiare.
Recurenta consideră că îndeplinirea atribuțiilor obligatorii de către practicianul în insolvență trebuia să fie dispusă de către judecătorul sindic, în virtutea principiului rolului activ instituit de dispozițiile art. 129 alin.5 Cod procedură civilă.
Prin închiderea procedurii, fără a da posibilitatea creditorilor, printre care și AVAS de a-și recupera creanța pe calea atragerii răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 85/2006. Pe această cale, s-a prejudiciat dreptul recurentei, în calitate de creditor în prezentul dosar, de a întreprinde toate măsurile în vederea recuperării creanței înscrise în cadrul dosarului de faliment, eliminându-se o etapă a procedurii destul de importantă, pe această cale fiind lipsite de eficiență dispozițiile legale referitoare la recuperarea creanțelor în cadrul procedurii reorganizării judiciare și a falimentului, având în vedere că procedura se desfășoară în interesul creditorilor și al recuperării creanțelor.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9, 304 Cod procedură civilă, art. 25, 59, 138 din Legea nr. 85/2006 și prevederile OUG nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Susținerea recurentei potrivit căreia nu au fost parcurse toate etapele procedurii insolvenței și că nu i-au fost comunicate actele menționate (tabelul creditorilor, situația bunurilor, situația creanțelor, raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus societatea în stare de insolvență și raportul final) este neîntemeiată.
Lichidatorul judiciar a efectuat notificarea creditorilor bugetari, iar în urma notificării a depus declarația de creanță recurenta. Tabelul de creanțe întocmit de lichidatorul judiciar și al cărui termen de afișare s-a împlinit, a fost depus la dosarul cauzei, constituind Anexa 2 la Raportul din 26.06.2008.
Nu poate fi primită nici critica referitoarea la situația bunurilor și a debitorilor societății întrucât situația nu a putut fi prezentată în lipsa actelor contabile ale debitoarei, după cum și raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență a debitoarei nu putut fi întocmit tot din lipsa actelor contabile ale debitoarei.
În recursul său, creditoarea se referă și la încălcarea drepturilor procesuale întrucât nu i s-a comunicat un exemplar al raportului final. Motivul de recurs este nefondat întrucât măsura de închidere a procedurii insolvenței a fost propusă și admisă pe temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 care nu prevede întocmirea raportului final ca și în cazul prevăzut de art. 129 din lege, deoarece nu există bunuri care să poată fi valorificate și nici fonduri, nefiind posibil de efectuat o distribuție a fondurilor din averea debitoarei. Din acest motiv nu se pune problema convocării adunării generale a creditorilor în termenul fixat de art. 129 alin. 1 din Legea insolvenței și nici a comunicării cu creditoarea a raportului final dat, fiind că nu erau aplicabile în cauză prevederile art. 129 din legea nr. 85/2006.
Prin recursul declarat, creditoarea AVAS B s-a referit și la aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 138 din legea insolvenței în baza cărora în opinia recurentei recuperarea creanței se poate face pe calea atragerii răspunderii patrimoniale a foștilor administratori, solicitând în acest sens, continuarea procedurii și autorizarea creditorilor pentru promovarea acțiunii de antrenare a răspunderii patrimoniale.
Curtea apreciază ca fiind neîntemeiate aceste susțineri întrucât acțiunea în răspundere reglementată de Legea nr. 85/2006 poate fi pornită numai de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar conform art. 138 alin. 1 din lege, sau de comitetul creditorilor cu autorizarea judecătorului sindic potrivit art. 138 alin. 3 și numai dacă lichidatorul judiciar a omis să indice în raportul său persoanele culpabile de starea de insolvență. Ori lichidatorul judiciar nu a omis acest aspect, ci a arătat în raportul său că nu înțelege să solicite antrenarea răspunderii.
Prin urmare, lichidatorul nu a omis să formuleze cererea pentru antrenarea răspunderii, și ca atare nu sunt îndeplinite cerințele din alineatul 3 care ar fi permis Comitetului creditorilor sau unui creditor în cazul neconstituirii comitetului, de a solicita autorizarea formulării cererii de angajare a răspunderii.
Așa fiind, considerând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, împotriva sentinței comerciale nr. 2171/27.11.2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul Tribunalul Timiș nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECPTOR
Dr. - - - - - Dr. -
GREFIER
Red./18.05.2009
Tehnored. /2 ex/28.05.2009
Prima instanță - Trib.
Judecător -
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Dorin Ilie Țiroga, Magdalena
