Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 698/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2505/2007)
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 698
Ședința publică de la 10 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tatiana Gabriela Năstase
JUDECĂTOR 2: Ruxandra Monica Duță
Judecător - -
Grefier -
*************************
Pe rol judecarea cauzei comerciale de față, având ca obiect recursul formulat de creditoarea SC LEASING SA (fostă ROMÂNIA B în contradictoriu cu intimata debitoare SC INTERNAȚIONAL SRL B - -, împotriva Sentinței comerciale nr.3903/
23.10.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta prin avocat, cu împuternicire avocațială colectivă depusă în dosar la fila 4 și intimata prin consilier juridic, cu delegație la fila 79.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata a depus la dosar acte în probatoriu în două exemplare, prin Serv. Registratură, după care:
Reprezentantul intimatei depune și notă de inventar, pe care o comunică.
Curtea comunică înscrisurile depuse în probatoriu de către intimată și, față de împrejurarea că la termenul anterior s-a dispus ca părțile să-și comunice reciproc înscrisurile între termenele de judecată pentru a lua cunoștință de acestea până la termenul de astăzi, dispune lăsarea cauzei urmă pentru ca recurenta să ia cunoștință de actele comunicate astăzi.
La a doua strigare, se prezintă părțile prin reprezentanții susmenționați, care susțin că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile conform art.150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul părților pentru a pune concluzii pe recurs.
Recurenta creditoare, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată și precizează faptul că biletul la ordin nu face obiectul prezentei cauze, creanța fiind susținută de facturi.
Intimata debitoare, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului și susține că ratele au fost executate prin bilete la ordin, fiind
incluse și în cererea de majorare și, astfel cum a relevat expertiza, plățile nu au fost înregistrate în contabilitatea societății recurente.
În replică, avocatul recurentei susține că plățile din ianuarie nu sunt făcute.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.3903/23.10.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- a fost admisă contestația debitorului SC INTERNAȚIONAL SRL și a fost respinsă ca nefondată cererea creditorului SC LEASING SA (fostă ROMÂNIA împotriva debitorului.
Judecătorul-sindic a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București -Secția a -a Comercială sub nr-, creditorul SC LEASING SA a solicitat, în temeiul Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolvenței debitorului SC INTERNAȚIONAL SRL, care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 42.367,54 lei, debit rezultat din patru contracte de leasing încheiate între părți.
Conform articolului 33 alin.1 din Legea 85/2006, cererea creditorului a fost comunicată debitorului, acesta contestând starea de insolvență și arătând că și-a îndeplinit integral ori parțial obligația de plată a ratelor restante, iar cesiunile de creanță prin care s-au făcut plăți către creditor au fost aprobate de acesta; transferul sumelor către creditor continuă și în prezent, iar creditorul, în pofida acordului dat la perfectarea contractelor de cesiune, operat înregistrarea sumelor pe alte rate sau obligații; și pe viitor are asigurate surse de alimentare financiară, provenite din exploatarea mijloacelor auto din dotare și din închirierea spațiilor(90).
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul-sindic a constatat următoarele:
Potrivit art. 3 alin 1 pct. 1 din Legea 85/2006: 1. insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile:
a) insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori;
b) insolvența este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate cu fondurile bănești disponibile la data scadenței;
Potrivit art. 31 în ref. la articolul 3 alin. 1 pct.1 lit a), pct. 6 și pct. 12 din Legea 85/2006 orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii împotriva unui debitor prezumat în insolvență, a cărui creanță, de cel puțin 10.000 lei, este certă, lichidă și exigibilă, poate introduce la tribunal o cerere introductivă, la care va anexa documentele justificative ale creanței și ale actelor de constituire de garanții.
Prin plățile efectuate către creditor ulterior introducerii cererii de deschidere a procedurii, debitorul a răsturnat prezumția de insolvență.
Pentru aceste considerente, în baza art. 33 alin.5 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței, tribunalul a admis contestația debitorului și a respins, ca nefondată, cererea creditorului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea SC LEASING SA (fostă ROMÂNIA care a solicitat admiterea recursului și deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare.
În motivarea recursului s- arătat că, dacă debitoarea ar fi dispus de disponibilități bănești considerabile, ar fi achitat debitul la momentul când acesteia i s-a comunicat cererea de deschidere a procedurii insolvenței, iar plățile parțiale pe care le-a făcut după ce a primit cererea de deschidere a procedurii insolvenței sunt insignifiante prin raportare la cuantumul debitului.
După efectuarea unor plăți, debitul rămas în discuție a fost de 14.890 Euro, iar în recurs recurenta a arătat că înțelege să-și majoreze creanța și să solicite deschiderea procedurii insolvenței pentru suma de 55.097 Euro reprezentând de leasing, de asigurare și penalități conform desfășurătorului de facturi - plăți atașat.
În drept au fost invocate dispozițiile articolului 294 alin. 2 și 316 Cod procedură civilă.
În continuare, recurenta a prezentat valoarea neachitată aferentă fiecărui contract în parte.
S-a mai învederat că, deși plata unor rate de leasing a fost garantată cu bilete la ordin emise de către debitoare, în condițiile în care aceasta nu și-a respectat obligațiile contractuale, biletele la ordin au fost introduse la plată, dar această procedură nu s-a soldat cu succes.
În aceste condiții, este evident că debitoarea se află în insolvență comercială și nu mai poate face față debitelor existente.
În dovedirea motivelor de recurs au depus la dosar înscrisuri.
Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta, deși beneficiază de plăți în contul obligațiilor din cele patru contracte de leasing financiar, nu înregistrează corect aceste plăți sau nu le înregistrează efectiv, beneficiind de sumele achitate de intimată.
S-a mai arătat că în fapt, contractele cu terminație 04,05 și 06 au fost reziliate la data de 4.09.2007 prin notificarea expresă a finanțatorului, iar contractul cu terminația 07 la data de 23.07.2007 când a și reintrat în posesia mijlocului auto. Conform articolului 9 pct.8 din condițiile generale ale contractului, după această dată, utilizatorul nu mai datorează plata ratelor a căror scadență succede actului rezilierii.
În continuare, intimata a prezentat pentru edificare situația contractului de leasing financiar nr.- MG 05.
În combaterea motivelor de recurs intimata a depus la dosar înscrisuri.
Prin răspunsul la întâmpinare recurenta a solicitat Curții să ia act de faptul că debitul total înregistrat de intimată în contabilitatea reclamantei este la acest moment de 64.199 Euro, acesta derivând din același contract de leasing, având deci același izvor al obligației.
S-a arătat că, deși cele 4 contracte de leasing au fost reziliate, nemulțumiți de acțiunea finanțatorului, utilizatorul a solicitat acestuia în noiembrie 2007 ca cele trei contracte reziliate în luna septembrie 2007 să se deruleze în continuare și să se semneze un contract de tranzacție în acest sens.
Coroborând toate actele și faptele juridice ale părților ulterioare adreselor de reziliere din 4 septembrie 2007, recurenta a înțeles să invoce ineficacitatea acestor acte juridice.
Analizând actele și lucrările dosarului sub aspectul motivelor de recurs invocate și în lumina dispozițiilor articolului 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele aspecte:
Deși recurenta pretinde că are față de intimată o creanță certă lichidă și exigibilă care se ridică în prezent la suma de 64.199 EURO, în baza a patru contracte de leasing încheiate de părți, intimata susține că sumele nu sunt datorate în condițiile în care contractele cu terminație 04, 05 și 06 au fost reziliate la data de 4.09.2007 prin notificarea expresă a finanțatorului, iar contractul cu terminația 07 la data de 23.07.2007, când recurenta și reintrat în posesia mijlocului auto.
Intimata invocă prevederile pct. 9.8 din condițiile generale ale contractului, arătând că, după data rezilierii nu-i mai pot fi pretinse ratele a căror scadență succede actului rezilierii, iar recurenta arată că, dimpotrivă, după notificarea rezilierii în luna septembrie, contractele au continuat să se deruleze așa cum rezultă din coroborarea tuturor actelor și faptelor juridice ale părților ulterioare adreselor de reziliere.
În aceste condiții, Curtea apreciază că nu s-a dovedit caracterul cert, lichid și exigibil al sumelor pe care recurenta le pretinde de la intimată, iar față de susținerile și apărările referitoare la pretinderea anumitor sume ulterior rezilierii și la cuantumul acestora, va reține că este necesară efectuarea unei expertize tehnice contabile care să identifice plățile efectuate de intimata debitoare și cuantumul debitului rămas în discuție, expertiză care nu poate fi efectuată decât pe calea dreptului comun.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că recursul este nefondat și îl va respinge în baza articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta creditoare SC LEASING SA (fostă ROMÂNIA în contradictoriu cu intimata debitoare SC INTERNAȚIONAL SRL, împotriva sentinței comerciale nr.3903/23.10.2007 pronunțată de Secția a VII-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 iunie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, --- - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.Jud.
Tehnored.
ex.2
17.06.2008
Președinte:Tatiana Gabriela NăstaseJudecători:Tatiana Gabriela Năstase, Ruxandra Monica Duță
