Spete pretentii comerciale. Decizia 280/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA - APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.280
Sedința publică din 11 iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Decebal Taragan
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
GREFIER - - -
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă - D - împotriva sentinței comerciale nr.750/01.03.2006 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr.144/2005, în contradictoriu cu intimata pârâtă - -
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 04.06.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 11.06.2008, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 750 din 1.03.2006, a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta - D -, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA COMERCIALĂ - DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE - -
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta - D -, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că, prin sentința civilă nr. 750 din 1.03.2006, a Tribunalului București, s-a respins cererea sa, prin care a solicitat ca, în baza raporturilor contractuale, existente între părți, pârâta să fie obligată, la plata sumei de 29.550.337,2 ron, reprezentând penalități contractuale de întârziere, actualizată cu rata inflației, aplicabilă la data plății.
În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că, între cele două părți, la data de 28.12.2001, au fost încheiate două contracte de vânzare - cumpărare a energiei electrice, respectiv contractul de portofoliu nr. 20001 și contractul bilateral nr.20002.
În conținutul clauzelor acestor contracte, se arată, printre altele, la articolul 5.3.1. scadențele la care cumpărătorul (pârâta) se angaja să achite facturile emise de către reclamantă, în calitate de vânzător, iar la articolul 5.8 din contractul de portofoliu nr. 20001, penalitățile, pe care urma să le suporte, în cazul nerespectării acestor termene de plată.
O mențiune ce a determinat, din păcate, instanța de fond să aprecieze, eronat, situația de fapt, este conținută în articolul 5.2.3. din același contract, prin care se convine ca, în perioada de aplicare a Deciziei ANRE nr. 277/2002 (modificată prin decizia nr. 584/2002), plățile să se efectueze, conform Procedurii de repartizare a încasărilor din vânzarea de energie electrică, de la consumatorii finali.
Față de limpezimea acestor clauze contractuale, instanța de fond a recurs la o interpretare a ei, neconformă, atât cu voința părților, cât și cu efectele pe care un act administrativ, așa cum a fost Decizia Autorității Naționale de Reglementare, le putea produce.
Astfel, instanța de judecată, reține în mod decisiv, în considerentele sentinței, faptul că, pârâta a achitat integral, contravaloarea energiei electrice cumpărate. Reclamanta, a calculat, penalități contractuale, pentru plata contravalorii facturilor, după data scadenței, prevăzute la articolele 5.3.1. și 5.3, din contracte.
În cauză, pârâta a efectuat plăți, în perioada de aplicare a procedurii, de repartizare a încasărilor din vânzarea de energie electrică, de la consumatorii finali. Potrivit art. 5.3.2. din contractul nr. 20001/2001, pentru perioada în care se aplică această procedură, părțile au convenit ca, pârâta să efectueze plățile în baza acesteia, astfel că, nu se poate susține că, pârâta datorează penalitățile prevăzute de articolul 5.8, dacă efectuează plățile cu respectarea Procedurii
Nu se poate aprecia aceste raționamente, decât ca, fiind profund eronate.
Astfel, nici din textul contractului, nici din cel al Deciziei nr.277/2002 a ANRE, nu rezultă că, plățile efectuate prin Procedura de repartizare, ar exonera cumpărătoarea, de plata penalităților contractuale.
Din contră, din analiza, secțiunii 7 punctul.7.7. a textului Deciziei, reiese că, noțiunea de datorie, în înțelesul de debit, de întârziere la plată, indisociabil, de cel al clauzei penale și al penalităților de întârziere, nu este străină de procedura de repartizare.
Mai mult decât atât, un argument extrem de convingător, și care ar fi trebuit luat, în mod serios, în considerare, de către instanța de fond, rezultă pe cale de interpretare, din dispozițiile OG nr. 37/2004 și OG 94/2005, aprobate de Parlamentul României, prin care legiuitorul a înțeles, să anuleze penalitățile de întârziere, datorate de filialele, precum și către pârâtă, în numele acestora (semnare de contracte absolut identice cu unitatea noastră) producătorilor de energie. Cum ar fi putut legiuitorul, să anuleze, ceva ce nu există? Cu atât mai mult cu cât, autoritatea de reglementare aplică, prin normele sale, politica și voința executivului? O eventuală excludere din contracte, a clauzelor penale, prin efectul Deciziei ANRE( care, oricum, nu se putea realiza), nu ar fi făcut necesară, edictarea actelor normative, de ștergere a sumelor, rezultate din aplicarea clauzelor penale.
, în sensul recunoașterii existenței acestor penalități, primele 2 filiale, privatizate, ale pârâtei, - și - D, au încheiat Protocoale cu reclamanta, în sensul, consfințirii anulării acestor penalități. În cazul în care, ar fi considerat că, nu sunt datorate, din cauza aplicării ratei de alocare, n-ar fi încheiat, în mod evident, aceste protocoale.
O parte din apărarea pârâtei, s-a bazat pe aceste ordonanțe de urgență, motiv pentru care, au fost contestate de reclamantă, sub aspectul neconstituționalității.
În plus, a învederat instanței, faptul că, pârâtei nu-i sunt aplicabile acele prevederi, aceasta contractând în urme propriu, toate cantitățile de energie electrică achiziționate, și nu în numele filialelor sale.
, paradoxal, apare și concluzia instanței de fond, prin care apreciază că, în cazul neîndeplinirii obligațiilor de plată, în condițiile prevăzute de unul din cele două texte (5.3.1. și 5.3.2), devin aplicabile prevederile articolului 5.9 din contract. acestui din urmă articol lămurește, însă, fără tăgadă, faptul că, privește situațiile în care, se calculează penalități, asupra unor facturi refuzate la plată, cu bună credință, de către debitor, pe parcursul executării contractului. Or, astfel de situații nu s-au petrecut între părți.
Reclamanta nu poate să nu argumenteze, în sensul admiterii punctului său de vedere, și din perspectiva faptului că, în litigii absolut identice, din punct de vedere al conținutului pe care reclamanta, le-a avut cu filialele - TRANSILVANIA NORD și - TRANSILVANIA SUD, instanțele de judecată au împărtășit, întru-totul, această interpretare, a clauzelor și efectelor contractelor de furnizare energie electrică.
O diferență, ce ar părea lipsită de importanță, între cele două hotărâri judecătorești, pe care le invocă, și cea pe care o atacă, cu prezentul apel, este dată de, simpla studiere, a conținutului considerentelor hotărârilor. Față de bogăția de argumente, întinderea și elaborarea acestora, din sentințele Judecătoriilor B și C N, conținutul, aproape telegrafic, al sentinței apelate, nu poate inspira, decât, o aplecare, mai puțin atentă, în aprecierea unei cauze, de altfel, mai mult decât, complexă.
Astfel, prin sentința cu nr. 1254/2006, pronunțată în dosarul nr. 3175/2005, Judecătoria Cluj Na considerat că, "prin Decizia ANRE nr.277/2002, modificată prin decizia nr.584/2002, s-a adoptat Procedura de repartizare a încasărilor rezultate din vânzarea de energie electrică, la consumatori, din care se desprinde, ideea că, scopul acestei proceduri îl constituie, eliminarea, treptată și echitabilă, a arieratelor, datorate incapacității de plată și întârzierilor, din circuitele financiare existente, între agenții economici participanți la piața angro, repartizarea echitabilă, între agenții economici, din sector a sumelor încasate de - din vânzarea energiei electrice, stingerea echitabilă a datoriilor agenților economici participanți la piața angro, și fluidizarea fluxului de numerar, în cadrul sectorului.
Astfel, aceste Decizii ale Autorității de Reglementare, nu anulează dispozițiile contractuale, dintre părți, privitoare la consecințele neachitării, în termen, nemodificând, în nici un fel, termenele și modalitățile de plată, fapt ce reiese, pe cale de interpretare, din dispozițiile OG nr.37/2004, având în vedere, faptul că, prin această Decizie nu au fost modificate dispozițiile contractuale, dintre părți, acestea fiind ținute, să suporte, consecințele nerespectării sau executării necorespunzătoare sau cu întârziere a obligațiilor, astfel că, pârâta datorează penalități, pentru plata cu întârziere, a prețului energiei electrice, respectarea ratelor de alocare, nescutind-o de la plata acestora. Pentru aceste motive, instanța urmează a admite acțiunea".
, în același sens, s-a pronunțat și Judecătoria Brașov, care prin sentința civilă nr. 1254/2006, a considerat că, "Decizia se adresează filialelor -, care trebuie să ia, toate măsurile, pentru asigurarea stingerii datoriilor, către participanții, la piața angro, de energie electrică, prin efectuarea plăților, în conformitate cu ratele de alocare, și poate fi interpretată, ca o măsură luată, pentru reorganizarea societății, obligând filialele să respecte graficul plăților, în sensul de a efectua, la termen, plățile.
De asemenea, la dosar, au fost depuse 2 protocoale, încheiate de societatea reclamantă, cu 2 filiale de distribuție a energiei electrice, altele decât pârâta, respectiv Filiala de Distribuție Electrică - și D, prin care, s-a anulat obligația de plată a datoriei, constând în obligații, de tipul dobânzilor, penalităților sau majorărilor, calculate până la 28.06.2004. S-au recunoscut, astfel, datoriile constând în penalități de întârziere, procedându-se, prin acordul părților, la anularea lor.
Față de considerentele expuse, instanța reține că dispozițiile ANRE, nu modifică raporturile dintre părți, acestea fiind ținute la respectarea, tuturor prevederilor convențiilor, pe care le-au încheiat. În consecință, pârâta datorează, față de plata, cu întârziere, a prețului energiei electrice achiziționate, penalități de întârziere".
Se reține, astfel, că cele două hotărâri judecătorești, au fost date, cu respectarea, deplină, a instituțiilor juridice, incidente în cauză.
Fără îndoială, sentința pronunțată de Tribunalul București, atacată cu apel, apare ca fiind, neîntemeiată.
În susținerea apelului s-a solicitat proba cu înscrisuri, iar cererea a fost timbrată cu o taxă de timbru în sumă de 149.255 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Curtea a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă.
Apelul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de apel invocate, probele administrate, clauzele contractuale, prevederile Deciziei ANRE nr. 277/2002 (modificată prin Decizia nr. 584/2002), cât și dispozițiile legale în materie, Curtea constată că, părțile au încheiat, la data de 28.12.2001, două contracte de vânzare - cumpărare a energiei electrice, respectiv: contractul de portofoliu nr. 20001 și contractul bilateral nr. 20002.
La articolele 5.3.1. și 5.8 din cele două contracte, părțile au stabilit scadențele plăților și penalitățile de întârziere, în cazul nerespectării acestora.
De asemenea, Curtea constată că, la articolul 5.3.2 din același contract, părțile au convenit ca, în perioada de aplicare a Deciziei ANRE nr. 277/2002 (modificată prin Decizia nr. 584/2002), plățile să se efectueze, conform "Procedurii de repartizare a încasărilor, din vânzarea de energie electrică, de la consumatorii finali".
În final, Curtea constată că, pe perioada de aplicare a procedurii, menționate mai sus, clauzele contractuale, cu privire la modalitățile de plată, respectiv: scadențele și, eventual, penalitățile aferente, în cazul nerespectării acestora, au fost, practic, suspendate, neputând fi aplicate, în același timp, și pentru aceleași perioade, două regimuri juridice care, în fapt, se exclud reciproc.
În condițiile în care, Decizia ANRE era obligatorie pentru pârâtă, întrucât, în caz contrar, respectiv, pentru neaplicarea și nerespectarea ei, acesteia putându-i-se aplica sancțiuni, iar reclamanta a achiesat la aceste reglementări, cu posibilitatea de a putea contesta, ratele de alocare, transmise de operatul de pe piața de energie en-gros -, însă, nu a procedat, niciodată, de această manieră, astfel că, fiind propria culpă, nu o poate invoca, pentru câștigarea unui drept, potrivit dispozițiilor articolului 108 alineat final Cod procedură civilă.
În consecință, Curtea constată că, pentru plățile care s-au efectuat, de către pârâtă, pe perioada aplicării și respectării procedurii, prevăzute în Decizia ANRE, aceasta nu datorează penalități de întârziere, modalitatea de plată stabilită de părți, în contracte, fiind, în mod obiectiv și practic, suspendată.
Având în vedere, însă, că unele sume restante, au fost stinse de pârâtă, prin compensare, operațiune efectuată, mult mai târziu, decât termenele de scadență, convenite de părți, în cele două contracte, Curtea constată că, nu mai sunt scutite de plata penalităților aferente, întrucât, acestora nu li s-a mai aplicat modalitatea de plată, prevăzută de Decizia ANRE, ci cea contractuală.
Drept urmare, Curtea urmează să omologheze, în parte, Raportul de expertiză, efectuat în cauză, respectiv, în varianta B, de la filele 20 -21, ținând seama și de răspunsul la obiecțiuni, pe acest aspect, potrivit cărora, pentru plățile efectuate cu întârziere, în afara aplicării procedurii, prevăzute de Decizia ANRE, deci, conform modalității de plată contractuale, pârâta datorează penalități de întârziere, în sumă, totală, de 43.903.327.644 rol.
De asemenea, Curtea urmează să oblige pârâta să plătească suma, menționată la alineatul precedent, actualizată cu rata inflației, de la data plății efective a debitului, către reclamantă.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt, parțial, eronată în cauză, pe baza probelor administrate, și a făcut o interpretare și aplicare greșită a unor clauze contractuale, și prevederi ale Deciziei ANRE nr. 277/2002 (modificată prin Decizia nr. 584/2002), cât și a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de apel invocate sunt, în parte, întemeiate.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este netemeinică și nelegală, și urmează a fi schimbată, în tot, în sensul că, se va admite, în parte, acțiunea precizată, și va obliga pârâta, la plata sumei de 43.903.327.644 rol, reprezentând penalități de întârziere, aferente sumelor, plătite prin compensare, neachitate la scadență, potrivit modalității de plată stabilită, de părți, prin contractele 20001 și 20002 din 28.12.2001, ce va fi actualizată, cu rata inflației, de la data plății, efective, a debitului, către reclamantă.
În baza articolului 276 Cod procedură civilă, se vor compensa, în parte, cheltuielile de judecată, efectuate de părți, în proces, și va mai obliga, pe pârâta intimată, la plata unei diferențe, în sumă de 98.132 ron, cu acest titlu, la fond și în apel, către reclamanta apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă - D -, cu sediul în,-, Județ H, împotriva sentinței comerciale nr.750 din 1.03.2006 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata pârâtă - - DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE -, cu sediul în B,- sector 1, și în consecință:
Schimbă, în tot, sentința comercială atacată, în sensul că, admite, în parte, acțiunea precizată, și obligă pârâta, la plata sumei de 43.903.327.644 rol, reprezentând penalități de întârziere, aferente sumelor, plătite, prin compensare, neachitate la scadență, potrivit contractelor nr. 20001 și 20002 din 28.12.2001, actualizată cu rata inflației, de la data plății, efective, a acesteia, către reclamantă.
Compensează, în parte, cheltuielile de judecată, efectuate de părți, și mai obligă, pe pârâta-intimată, la plata unei diferențe, în sumă de 98.132 rol, cu acest titlu, la fond și în apel, către reclamanta-apelantă.
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi - 11.06.2006.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4
27.06.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Decebal TaraganJudecători:Decebal Taragan, Minodora Condoiu
