Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 730/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr- Operator date 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 730/
Ședința publică din data de 29 septembrie 2007
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Petruța
Grefier:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 417//08.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Reșița, reprezentată prin lichidator judiciar Grup Reșița, și creditoarea intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 417/08.05.2008 pronunțată în dosarul nr- judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului C-S a aprobat raportul final nr. 611/25.03.2008 întocmit de lichidatorul judiciar Grup Reșița, a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea Reșița și radierea acesteia din registrul comerțului de sub nr. J-, descărcându-l, totodată, pe practician de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a constatat că prin sentința civilă nr. 997//21.06.2007, în temeiul art. 131 din Legea 85/2006 s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea Reșița, radierea acesteia din registrul comerțului, precum și descărcarea lichidatorului de orice îndatoriri și responsabilități, cu motivarea că nu s-au formulat obiecțiuni la raportul cu propunerea de închidere a procedurii insolvenței acestei debitoare și nu s-a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale conform art. 138 din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că în cadrul dosarului nr- al Tribunalului C-S administratorul judiciar Grup Reșița a propus, iar judecătorul-sindic a aprobat închiderea procedurii colective față de societatea debitoare, fără ca instituția creditoare să fi fost citată și să fi primit raportul de lichidare, astfel că aceasta nu a fost în măsură să facă opoziție la propunerea practicianului.
În urma notificării nr. 239/06.03.2007 emisă de administratorul judiciar creditoarea a depus cererea de creanță nr. 10725/19.04.2007. S-a mai arătat că în fața instanței de fond administratorul nu a făcut dovada respectării prevederilor art. 7 alin. 6 și 9 din Legea 85/2006, că sentința recurată nu se referă la o eventuală modalitate în care ar fi fost îndeplinită această procedură și că o eventuală comunicare a actelor conform dispozițiilor legii generale nu îl dispensează pe practician de obligația stabilită în sarcina sa de articolul menționat.
Prin decizia civilă nr. 1329/R/COM/08.11.2007 pronunțată în dosarul nr- Curtea de APEL TIMIȘOARAa admis recursul declarat de instituția creditoare împotriva sentinței civile nr. 997/JS/21.06.2007 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, hotărârea atacată fiind casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceluiași tribunal.
Instanța de control judiciar a reținut că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B u a fost citată ca și creditor, judecătorul-sindic nefăcând nicio referire la cererea sa de admitere a creanței sau la un refuz legal justificat de a da curs acesteia, ceea ce contravine prevederilor art. 261 alin. 5 din Codul d e procedură civilă. Astfel, sentința recurată s-a pronunțat fără a se intra în cercetarea fondului și nu cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care s-au înlăturat cererile părților. Pe de altă parte, prin hotărârea recurată, dată cu încălcarea formelor legale, prima instanță a prejudiciat grav interesele legitime ale creditoarei bugetare, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului care a produs-o, conform art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, respectiv prin casarea hotărârii în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 5 din același cod.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul tribunalului la data de 11.01.2008 sub nr-.
Judecătorul-sindic a reținut că prin cererea nr. 10725/19.04.2007 creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B solicitat să fie înscrisă la masa credală a debitoarei Reșița cu o creanță bugetară în cuantum de 51215,29 lei, echivalentul a 1.562,68, creanță pe care a preluat-o de la. C-S conform protocolului nr. 31/03.03.2004 și care trebuia supusă verificării administratorului judiciar, apoi înregistrată în tabelul preliminar și în tabelul definitiv al creanțelor admise. S-a constatat că această creanță nu a fost trecută nici în tabelul preliminar nr. 306/17.05.2007, și nici în tabelul definitiv nr. 694/04.06.2007, tabele în care a fost evidențiat un singur creditor, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S cu o creanță în sumă de 39.507 lei.
În rejudecare, administratorul judiciar a procedat la refacerea tabelului definitiv în care, alături de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S, a fost înregistrată și creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B cu o creanță bugetară în sumă de 5.125,29 lei.
S-a constatat că urmare a cererii introductive formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C-S prin sentința comercială nr. 488/ din 26.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului C-S s-a stabilit de către judecătorul-sindic că debitoarea se află în insolvență și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de aceasta, pentru realizarea procedurii falimentului fiind desemnată în calitate de lichidator judiciar Grup Reșița, practician în insolvență.
Prin raportul final întocmit de către lichidator s-a propus închiderea procedurii insolvenței împotriva acestei debitoare în conformitate cu prevederile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, radierea societății din registrul comerțului și descărcarea practicianului de orice îndatoriri și responsabilități, având în vedere că în patrimoniul falitei nu există niciun fel de bunuri care să poată fi valorificate sau creanțe de recuperat și persoana juridică nu mai desfășoară activitate aducătoare de venit, astfel că nu mai există vreo posibilitate de redresare.
Din materialul probator existent în cauză a rezultat că nu au fost identificate bunuri din a căror valorificare să se obțină fondurile corespunzătoare pentru acoperirea cheltuielilor cu procedura insolvenței sau pentru îndestularea celor doi creditori. Prin raportul final lichidatorul a precizat că nu a descoperit, din actele care i-au fost puse la dispoziție, fapte dintre cele prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006 pentru angajarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei.
Judecătorul-sindic constatând că împotriva raportului final nr. 611/25.03.2008 nu s-au formulat obiecțiuni de către creditorii înscriși la masa credală și că în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute la art.131 din Legea nr. 85/2006, a aprobat raportul întocmit de practician, a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei și radierea acesteia din registrul comerțului, cu toate consecințele care rezultă dintr-o asemenea măsură.
Și împotriva acestei sentințe a formulat recurs creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii obiecțiunilor sale și continuarea procedurii de lichidare până la recuperarea tuturor creanțelor datorate de debitoare.
În motivarea recursului creditoarea a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins obiecțiunile pe care le-a formulat cu privire la raportul final întocmit de lichidator. În acest fel tribunalul a apreciat eronat asupra pricinii dedusă judecății în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță deoarece instanța a confirmat o apreciere a lichidatorului fără ca judecătorul să fie investit să se pronunțe pe o cerere având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor din fosta conducere a debitoarei.
Se susține că lichidatorul avea datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele falitei, că practicianul nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de art. 138 din Legea 85/2006 deoarece aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei ca fiind un complex de cauze și condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin respectivele fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Vinovăția sau nevinovăția foștilor administratori trebuie stabilită de către instanță, iar lichidatorul are calitatea de aoi nvesti cu o cerere de chemare în judecată.
Recurenta consideră că lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la. C-, instituție de la care Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B a preluat creanța neachitată și în locul căreia se în drepturi. Practicianul în insolvență nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunurile aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe, art. 25 din Legea 85/2006 arătând că prima atribuție a lichidatorului este aceea de a examina activitatea debitorului asupra căruia se inițiază procedura simplificată în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă. Statul român a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea de către judecătorul-sindic a faptului că debitoarea a ajuns în încetare de plăți și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și 3041din Codul d e procedură civilă, art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138, art. 140 și art. 142 din Legea nr. 85/2006.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat la dezbateri și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat de creditoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul-sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele administrate în cauză.
Deși instituția creditoare invocă prin motivele de recurs faptul că ar fi formulat obiecțiuni împotriva propunerii lichidatorului de închidere a procedurii insolvenței față de debitoarea Reșița, Curtea observă că aceste afirmații nu se confirmă.
Astfel, din actele dosarului primei instanțe rezultă că la termenul de judecată din 27 martie 2008 fost depus de către lichidatorul judiciar Grup Reșița raportul final pentru închiderea procedurii față de societatea debitoare, raport care a fost comunicat creditorilor prezenți la ședință, respectiv Direcției Generale a Finanțelor Publice C-S și Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului (fila 23 din dosarul nr- al Tribunalului C-S), acordându-se termen creditorilor pentru ca aceștia să-și exprime punctul de vedere cu privire la raport, cauza fiind amânată pentru data de 8 mai 2008 când prima instanță, constatând că nu s-au formulat obiecțiuni, a pronunțat hotărârea de închidere a procedurii insolvenței.
În ceea ce privește antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei solicitată de creditoare, Curtea reține că potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. Pe de altă parte, conform alin. 3 al aceluiași text, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie.
Așadar, potrivit art. 138 din Legea insolvenței au, în principiu, calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în răspundere civilă numai administratorul sau lichidatorul judiciar. Doar în subsidiar legea permite comitetului creditorilor care a obținut în prealabil autorizarea judecătorului-sindic să promoveze o astfel de acțiune în situația în care practicianul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie.
Acțiunea vizând atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a debitoarei nu poate fi promovată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în calitate de creditor, întrucât potrivit art. 138 alin. 1 nu este îndrituită să exercite o astfel de acțiune. Așa cum rezultă din sentința recurată și din actele de la dosar, prin raportul final lichidatorul judiciar a precizat că nu a detectat din actele care i-au fost puse la dispoziție fapte dintre cele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru angajarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori ai debitoarei, motiv pentru care a apreciat că nu se impune formularea unei asemenea acțiuni.
Deși hotărârea atacată nu poate fi atacată cu apel, ceea ce face ca în cauză să fie incidente și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, în conformitate cu care recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, aceasta nu înseamnă că un recurs omisio medio devine în mod automat admisibil. Aceasta, pentru că instanța de control judiciar, soluționând calea de atac a recursului, nu trebuie să procedeze la o judecată din nou a procesului, ci numai să verifice dacă hotărârea primei instanțe a fost sau nu pronunțată cu respectarea legii, acest examen urmând să fie făcut numai în raport cu motivele invocate de recurent sau cele care ar putea fi ridicate din oficiu. Însă, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. 2 din același cod, instanța poate ridica numai motive de ordine publică, asemenea motive nefiind identificate în speță.
Așa fiind, constatând că nu există în cauză motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de instituția creditoare.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 417//08.05.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată Reșița, reprezentată prin lichidator judiciar Grup Reșița, și creditoarea intimată Direcția Generală a Finanțelor Publice C-
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./10.10.2008
Dact./13.10.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul C-
Judecător-sindic:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Csaba Bela Nasz, Petruța
