Spete pretentii comerciale. Decizia 172/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 172/
Ședința publică din data de 29 septembrie 2007
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA AGRICOLĂ împotriva sentinței civile nr. 105/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - AGRICOLA GARDA SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta apelantă avocat și reprezentantul societății, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 26.09.2008, cerere de probațiune formulată de către pârâta - AGRICOLA GARDA SRL și precizări, din care câte un exemplar se comunică reprezentantei reclamantei.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar copiile chitanțelor nr. 26 și 27, reprezentând onorariul avocațial.
Avocatul reclamantei arată că față de înscrisurile depuse la dosar în probațiune, consideră că pretențiile reclamantei sunt dovedite, astfel că înțelege să renunțe la administrarea probei testimoniale și a probei cu expertiza.
Reprezentanta reclamantei - arată de asemenea că înțelege să renunțe la cererile de probațiune formulate.
Curtea ia act de faptul că reclamanta apelantă, prin reprezentantele sale prezente la acest termen au arătat că înțeleg să renunțe la cererile de probațiune formulate.
Față de cererea de probațiune formulată de către pârâtă în scris, Curtea având în vedere termenul și stadiul procesual la care aceste probe sunt solicitate, luând în considerare și faptul că nu le apreciază ca fiind utile, concludente și pertinente cauzei, în temeiul art. 292, 295 Cod procedură civilă, raportat la art. 167 Cod procedură civilă, respinge cererea privind audierea martorului și obligarea apelantei de a prezenta registrul de inventar și registrul asociaților, în original, spre vedere.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Avocatul reclamantei admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea hotărârii apelate, iar pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Arată că este vorba despre o cantitate de 73 tone ce reprezintă arenda aferentă pe 2 ani, că în subsidiar solicită plata acestei cantități de, că instanța de fond a reținut eronat că acel contact este nul, considerându-l un contract de subarendare. Arată că în realitate acest contract se subscrie unui drept de folosință, terenul fiind adus în societate de către asociați, iar ulterior aceștia plecând din societate, l-au lăsat societății, astfel că acest drept nu era derivat dintr-un contract de arendă, cu atât mai mult cu cât acest contract trebuia să îmbrace forma scrisă ad validitatem. Astfel apreciază că soluția instanței de fond este nelegală. Cu privire la afirmațiile pârâtei că terenul nu le-a fost predat, arată că la momentul semnării contactului, tractoarele societății pârâte lucrau pe terenul în discuție și niciodată nu au fost notificați cu privire la o predare a terenului în altă modalitate, deținerea folosinței terenului rezultând din chiar starea de fapt menționată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civile nr. 105/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta - AGRICOLA GARDA SRL și a fost obligată reclamanta la plata sumei de 400 lei către pârâtă cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat ca pârâta să fie obligată să îi predea cantitatea de 22.415 tone, reprezentând rest de plată a arendei pentru anul 2004 ori contravaloarea acestei cantități, în sumă de 10.086,8350 lei, precum și cantitatea de 50.730 kg, reprezentând rest de plată a arendei pentru anul 2005 ori contravaloarea acestei cantități, în sumă de 15.092,1750 lei; să se dispună rezilierea contractului de arendă încheiat între părți la data de 03.03.2004.
Printr-o precizare de acțiune, reclamanta a arătat că în speță, capătul principal al cererii este rezilierea contractului de arendă încheiat între părți la data de 03.03.2004, arătând că încheiat la 03.03.2004 cu pârâta un contract de arendare prin care aceasta din urmă s-a obligat să-i plătească o arendă de 600 kg/ha de, astfel că în anul 2004, din cantitatea totală de 58.830 kg care trebuia să o predea reclamantei în valoare de 315.034.650 lei s-a achitat în numerar suma de 500 lei și s-a predat porumb în cantitate de 62.775 kg, în loc de, în valoare de 209.166.300 lei, rămânând a se preda o diferență de 22.415 kg în sumă de 10.086, 8350 lei.
Pentru anul 2005, reclamanta a arătat că din cantitatea de 58.830 kg în valoare totală de 175.019.250 lei s-a predat cantitatea de 8100 kg în valoare de 24.097.500 lei, rămânând o diferență de 50.730,echivalentul a 15.092, 1750 lei.
Reclamanta a solicitat rezilierea contractului de arendă încheiat între părți, deoarece pârâta nu a mai lucrat terenul arendat, iar prin aceasta i s-a adus grave prejudicii reclamantei, în drept invocându-se dispozițiile art. 8 al.2, art. 13, art. 24 al.2 din Legea arendării și art. 969 - 970 Cod civil.
Asupra acestei cereri înregistrate Tribunalul Arad - Secția Comercială și de contencios Administrativ, prin Sentința civilă nr. 985 din 29 mai 2006, admis excepția de prematuritate a acțiunii și a respins ca prematură acțiunea reclamantei întrucât fiind vorba de o acțiune evaluabilă în bani nu s-a respectat art. 720 Cod procedură civilă, nefiind anexate invitației de conciliere, actele doveditoare în susținerea pretențiilor.
Reclamanta a formulat apel împotriva acestei sentințe, iar prin Decizia civilă nr. 208/A/21.11.2006 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Comercială, în dosar nr-, a fost admis apelul reclamantei, desființată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, deoarece în condițiile în care prin acțiune se solicită și rezilierea unui contract, această cerere nefiind evaluabilă în bani, se justifică introducerea acțiunii fără îndeplinirea procedurii concilierii directe înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, dispozițiile art. 720 Cod procedură civilă nefiind incidente.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, acesta fiind respins prin Decizia nr. 1906 din 18 mai 2007, pronunțată în dosarul nr- al înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială, cu motivarea că instanța de apel în mod corect a reținut că cererea privind rezilierea contractului este neevaluabilă în bani.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că nu i-a fost predată suprafața de teren ce face obiectul contractului în litigiu.
Prin notele de ședință depuse, pârâta a reiterat acest motiv de respingere a acțiunii, în plus a menționat că din suprafața arendată, 5 ha a fost cumpărată de pârâtă în baza Contractului de vânzare - cumpărare nr. 2429 din 2 august 2004, că reclamanta nu a fost și nu este proprietara terenului din litigiu, aceasta deținându-l în arendă astfel cum rezultă din adeverința nr. 10301/12.11.2007, contractul de arendare dintre părți fiind practic, unul de subarendare, care conform art. 22 din Legea nr. 16/1994, modificată, este nul. Mai arată că în calitatea sa de trebuia să beneficieze de toate facilitățile prevăzute de lege conform art. 11 din Legea arendării, iar din Adresa nr. 100 din 07.11.2006, emisă de - SRL rezultă că reclamanta a încheiat un alt contract de arendare pentru aceeași suprafață cu această societate, ceea ce dovedește seriozitatea reclamantei.
Tribunalul Arada reținut că reclamanta este o societate agricolă constituită în baza Legii nr. 36/1991, scopul acesteia fiind cel declarat la art. 1 și 5 din aceeași lege, că din tabelul de la filele 15-16 dosar fond rezultă și numărul de membrii asociați ai reclamantei care au transmis dreptul de folosință al terenului pe care îl au în proprietate în suprafață totală de 98,05 ha teren în favoarea societății agricole reclamante, și care în condițiile art. 17 din Statutul societății, în urma retragerii din societate, redobândesc dreptul de folosință al terenului.
La fila 38 dosar fond s-a depus un alt tabel cu membrii asociați ai reclamantei, în număr de 29, aceștia având un drept de proprietate asupra unei suprafețe totale de 98.05 ha teren, conform titlurilor de proprietate de la filele 33 - 43 și 63-80.
La data de 03.03.2004, reclamanta în calitate de arendator a încheiat cu pârâta, în calitate de Contractul de arendare nr. 2 filele 22 - 24, având ca obiect terenul agricol în suprafață totală de 98,05 h, situat în Canton I - 63,70 ha și - 34,35 ha, pe o perioadă de 5 ani, predarea bunurilor urmând să aibă loc la data de 03.04.2004,dată la care va începe executarea contractului.
Părțile au convenit totodată ca arendatorul să plătească o arendă de 600 kg/ha de, conform art. 5 indice 1 din contract. Din facturile fiscale nr. -/25.10.2005 și nr.-/23.03.2005, rezultă că pârâta, în baza contractului mai sus menționat, a plătit reclamantei suma de 2.409,75 lei și respectiv 209.166.300 lei, iar din declarațiile martorei și, rezultă că predarea terenului ce face obiectul contractului din litigiu, s-a făcut la 03 martie 2004, însuși reprezentantul legal al societății pârâte, asociat unic și administrator - (adresa emisă de Oficiul Registrului Comerțului A nr.3983/16.02.2006) recunoscând că i s-a predat o suprafață de 50 ha,conform declarației. Totodată martorul a declarat că reclamanta are în arendă terenul din litigiu de la Societatea Agricolă Podgoria, Siria.
Din procesul verbal încheiat la 06 ianuarie 2004, între Societatea Agricolă Podgoria Siria, și reclamantă, cu ocazia concilierii directe între aceste două societăți, în care s-a pus în discuție atribuirea terenului a 50 de membrii asociați care s-au retras din Societatea Agricolă Podgoria Siria și s-au înscris în Societatea Agricolă Siria, rezultă că Societatea Agricolă Podgoria Siria a predat reclamantei o suprafață de 98,05 ha, începând cu data de 01.10.2004 situat în I -75 ha -A 475/2 și 23,05 ha în, parcela A 907/1.
Din Adeverința nr. 10301/12.11.2007 emisă de Primăria Comunei, rezultă că reclamanta are în arendă conform Registrului Agricol, o suprafață de 98.05 ha teren arabil.
Din Adresa nr. 100 din 07.11.2006 și Contractul de arendare nr. 25/27.03.2006, rezultă că reclamanta,în calitate de arendator, a predat - SRL A în calitate de o suprafață de 93,74 ha teren arabil în tarlaua I - 75 ha și 18,74 ha în parcela A 907/1.
Având în vedere dispozițiile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 16/1994, care statuează că "subarendarea totală sau parțială este interzisă" iar la alin. 3 al aceluiași articol, se prevede că "orice act de subarendare este nul", întrucât din Adeverința nr. 10301/12.11.2007 emisă de Primăria Comunei Siria rezultă că reclamanta, la rândul său, are în arendă, o suprafață de 98.05 ha teren arabil, act care se coroborează cu declarația martorului, care a declarat că reclamanta are în arendă terenul din litigiu de la Societatea Agricolă Podgoria, instanța de fond a reținut în speță incidența acestor texte legale, luând în considerare și consecințele juridice ale aplicării sancțiunii nulității absolute, ce constă în lipsirea actului juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SOCIETATEA AGRICOLĂ, solicitând rezilierea contractului de arenda a suprafeței de 98.05 ha către parata, încheiat intre părți la data de 3 martie 2004 si înregistrat la Consiliul Local al comunei sub nr.2/5 aprilie 2004; să fie obligată pârâta să-i predea cantitățile de produse restante neachitate,pentru folosința terenului proprietatea noastră, in anii 2004-2005 după cum urmează: 22415 kg pentru anul 2004 sau contravaloarea lui in suma de 10086 lei, 50730 kg pentru anul 2005 sau contravaloarea lui in suma de 15092 lei. Având in vedere timpul scurs de la data promovării acțiunii solicită să se dispună ca prețul produselor să fie actualizat cu rata de inflație, de la data promovării acțiunii pâna la data efectiva a plații; cu cheltuieli de judecata în toate instanțele, în suma totala de 3532 lei, la care se vor adăuga cele din recurs.
În motivarea recursului se arată că parata nu si-a îndeplinit in totalitate obligațiile de plata a cantității de câte 600 kg /ha, pentru folosința terenului proprietatea reclamantei pe care i l-a arendat pentru o perioada de 5 ani. Pentru anul 2004 parata i-a predat in contul grâului cantitatea de 58830 kg porumb boabe si i-a plătit suma de 500 Ron, rămânând astfel să-i mai predea diferența de 22415 kg, iar pentru anul 2005 din cantitatea de 58830 kg i-a predat numai 8100kg rămânând restanta cantitatea de 50730 kg. Demersurile reclamantei pentru obținerea cantităților restante au rămas fără nici un rezultat.
Prin sentința comercială nr. 105/28 ianuarie 2008, Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantei ca netemeinica si nelegala, instanța interpretând greșit probele în cauza, considerând absolut nejustificat ca, contractul încheiat intre părți la 03 martie 2004 nu este un contract de arenda, ci contract de subarendare si in consecința l-a considerat ca fiind nul, in conformitate cu prevederile art.22 alin.2 si 3 din Legea nr. 16 /1994 arendei. Consideră că instanța a interpretat greșit probele din dosarul cauzei, respectiv adeverința nr. 10301 /12 noiembrie 2007 eliberata de Primăria comunei Siria a interpretat-o in sensul ca ar fi arendat de la Societatea Agricolă Podgoria Siria suprafața de 98.05 ha si nu in sensul ca reclamanta figura în evidentele Primăriei cu aceasta suprafața, ca fiind proprietatea membrilor asociației, adusă in societate când au devenit asociați, data de reclamantă în arenda pârâtei - Agricola Garda SRL. Consideră că este vorba si de o redactare ușor deficitara a adeverinței unde s-a folosit un imprimat adaptat si unde s-a trecut cuvântul "arenda" prin radierea celui de "proprietate".
Se mai arată că adeverința a fost raportata incorect la declarația martorului in finalul căreia s-a consemnat greșit ca terenul era deținut de reclamantă în arenda de la Societatea Agricolă, ceea ce nu corespunde adevărului, fiind o eroare de dactilografiere pentru ca terenul respectiv este al societății, adus de cei 28 de membri atunci când s-au înscris în ea, care anterior au fost in Asociația Podgoria Siria din care s-au retras si s-au înscris in asociația reclamantă, aducând si terenul pe care-l dețineau la cealaltă societate conform art.6 din Legea nr.36 /l991. În data de 6 ianuarie 2004 consiliile de administrație ale celor doua societăți agricole s-au întrunit si au încheiat un proces verbal prin care reclamantei i-a fost predată suprafața de 98,05 ha, a membrilor care au ieșit din Societatea Agricola Podgoria si au devenit membri ai societății reclamante. Suprafața i-a fost atribuită in doua tarlale: Canton 1 -63,7 ha si sălcii 41 ha.
Învederează că instanța de fond nu a analizat însa și acest proces verbal pentru ca altfel ar fi observat ca nu este vorba de preluarea terenului in arenda, ci este vorba de suprafețele aduse de proprietari care au devenit asociați după ce s-au retras din Societatea Agricola Podgoria Siria. Invocă faptul că pârâta ar fi dat dovadă de rea credință în relațiile cu reclamanta, în scopul de a se sustrage de la plata întregii cantități de produse care i s-ar fi cuvenit in perioada anilor 2004-2005 pentru plata celor 28 de asociați.
După promovarea acțiunii, parata a invocat nerespectarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 720 ind. 1 Cod procedura civila privind concilierea, deși reprezentanta paratei nu s-a prezentat la data stabilita pentru îndeplinirea ei, la ora 14 când a fost convocata, ci la ora 13,40 când avocata reclamantei nu sosise încă la birou si a plecat imediat, motivând apoi ca ar fi așteptat 30 de minute, ceea ce nu corespunde adevărului.
Ulterior casării sentinței nr. 985/29 mai 2006 de către Curtea de APEL TIMIȘOARA, privind Decizia civila nr. 208/A/21 noiembrie 2006, data in Decizia nr- si menținută de Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia civila nr. 1906/18 mai 2007 pronunțata in Dosarul nr- prin care s-a stabilit ca întrucât reclamanta a solicitat si rezilierea contractului de arendare, procedura concilierii nu este obligatorie, parata a invocat, în timpul procesului tot felul de motive menite să-l întârzie.
Astfel, arată că a invocat lipsa procesului verbal de predare-primire a terenului, deși în contractul de arenda nu se prevedea modul în care se face predarea, având in vedere ca reclamanta a arătat ca terenul a fost predat de către reprezentanții acestei societăți reprezentanților paratei, iar dacă pârâta pretinde că nu i-au fost predate terenurile, de ce aceasta i-a predat o parte din drepturile ce i se cuveneau reclamantei, cu atât mai mult cu cât tractoarele paratei pregăteau deja de câteva zile terenul în parcela Canton în vederea însămânțării culturii de porumb. Menționează că pârâta a contestat că reclamanta nu ar deține in proprietate terenul respectiv, motiv pentru care reclamanta a depus la dosarul cauzei copiile titlurilor de proprietate, actele de identitate ale asociaților si cererile de înscriere in societate a membrilor asociați. A invocat faptul ca ar fi sustras porumbul de pe suprafața de 11 ha in toamna anului 2004, deși nu a făcut precizarea că porumbul recoltat a intrat in contul datoriei, conform facturii nr.-/22, din noiembrie 2004 pentru cantitatea de 58955 kg porumb si la care parata i-a mai predat 3820 kg conform facturii din 31 martie 2005, iar in data de 25 octombrie 2005 i-a mai trimis o cantitate de 8100 kg, in contul arendei pentru anul 2005. Deși s-a obligat sa plătească în scurt timp si diferența, parata n-a mai respectat aceasta obligație, cu toate insistentele reclamantei.
Reclamanta apelantă precizează ca aceste cantități de produse nu fac obiectul pretențiilor sale. De asemenea, pârâta a solicitat să se facă dovada modului în care reclamanta deține terenul, dovadă pe care a făcut-o cu cererile asociaților. Pârâta invocat faptul că în speță contractul încheiat ar fi de subarendare, afirmație calificată greșit de către instanța, precum și faptul că reclamanta nu este înscrisa in registrul societăților agricole, deși la dosarul cauzei se găsea statutul înregistrat la Judecătoria Arad, iar din Certificatul de înregistrare fiscala R -/29 iulie 1999 rezulta ca este legal constituită, conform Sentinței civile nr.3660/30 iunie 1999 Judecătoriei Arad.
Arată că pretențiile reclamantei au fost calculate prin scăderea din total a cantităților de produse pe care parata i le-a predat, conform facturilor arătate, din totalul cantităților datorate prin înmulțirea cantității de 600 kg,conform contractului, cu numărul hectarelor arendate, 98.05 ha. Arată că parata o acuză ca ar fi dat în arenda terenul altei societăți, respectiv - SRL (contract nr. 25/27 martie 2006) si ca in aceasta suprafața ar fi si suprafața proprietatea ei de 5 ha, cumpărata de Ia, aspect cu privire la care reclamanta arată că a încheiat contractul de arenda cu aceasta societate, dar în ce privește cele 5 ha din adeverința de la fila 10 dosar fond se poate vedea ca nu a predat-o si nici nu a luat arenda pentru ea, ci numai pentru cele 88.74 ha ale societății reclamante, rămasa dupa ce a vândut-o paratei și și-a pierdut astfel calitatea de asociat.
Reclamanta apelantă susține că în evidențele Primăriei comunei figurează cu suprafața de 98.05 ha, proprietatea membrilor asociației, dată in arenda la - Agricola Garda SRL Hona și nu că aceasta suprafața ar fi proprietatea Societății Agricole Podgoria Siria. Arată că suprafața de 98,05 ha i-a fost predata prin procesul verbal din 06 ianuarie 2004 ca urmare a retragerii din societate a unui număr de 28 membri care s-au înscris in societatea reclamantă.
Pârâta intimată - AGRICOLA GARDA SRL, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea hotărârii atacată, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a arătat că reclamanta se rezumă doar la a susține fără temei că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată, fără să poată dovedi că ea a respectat legea, că și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau și că i se cuvine plata în plus pe care o pretinde de la pârâtă.
Cu privire la valabilitatea contractului, arată că eclamanta nu și-a îndeplinit obligația legală, esențială, de a-i preda pământul arendat pentru ca a-l putea lucra, considerând că nu poate prezenta procesul verbal de predare-primire și nici schița terenului, situație în care nu poate dovedi valabilitatea contractului de arendare de care înțelege să se folosească. Arată că nu a putut cultiva terenul arendat pentru că nu a cunoscut unde se află și ici în momentul de față nu cunoaște unde este situat. Pe de altă parte, arată că reclamanta nici nu-i putea preda terenul menționat pentru a fi lucrat în arendă pentru că acesta nu putea fi arendat, iar contractul de arendare încheiat pentru un teren ce nu poate fi arendat este nul, prima instanță reținând corect acest aspect.
Cu privire la proprietatea terenului arendat, pârâta arată că n cererea de recurs, reclamanta susține că suprafața de 98,05 ha teren arabil, pe care i-a arendat-o este a membrilor cooperatori, pe care aceștia au adus-o atunci când au intrat în societate, după ce s-au retras dintr-o altă societate agricolă. Consideră că această susținere este lipsită de valabilitate, deoarece reclamanta nu a putut dovedi cu acte opozabile că a îndeplinit formalitățile prevăzute la art. 22 din Legea 36/1991, respectiv că și-a înscris în Registrul Societăților Agricole, modificările intervenite în actele constitutive, pârâta necontestând că membrii cooperatori ar fi adus o anumită suprafață de teren în societate, dar dacă au făcut-o aceasta este numai spre a fi folosită și exploatată de societate, iar nu pentru a fi arendată, pentru că societățile agricole nu au caracter comercial (art. 5 din Legea 36/1991) și și-ar încălca astfel statutul.
Pârâta arată că a cultivat o suprafață de 50 ha teren din parcela A 689 din zona "Canton" Siria, unde deține în proprietate suprafața de 5ha și pe care intenționa să o cumpere în întregime de la proprietari. După ce a cultivat această suprafață, reclamanta a pretins că aceasta face parte din cea pe care i-ar fi arendat-o în baza contractului de arendare nr. 2/05.04.2004, fără să poată dovedi acest aspect. A recoltat, însă abuziv o cantitate însemnată de porumb, pe care a sustras-o și a valorificat-o în contul său printr-o altă societate comercială și nu poate prezenta nici o dovadă că ar fi distribuit-o membrilor cooperatori, în natură sau în bani.
Consideră că reclamanta nu a putut și nu poate dovedi că această suprafață de 50 ha cultivată de pârâtă se identifică cu cea pretins adusă de membrii săi cooperatori în societate, precum nu poate dovedi că proprietarii acesteia sunt membrii săi cooperatori. Această suprafață este situată în parcela A 689 - conform schiței la dosar, iar reclamanta a prezentat titluri de proprietate pentru suprafețe din alte parcele și fără a putea dovedi cu acte valabile că proprietarii sunt membrii ei cooperatori. Consideră că dacă s-ar accepta că suprafața de 50 ha cultivată de pârâtă în parcela A 689 aparține membrilor cooperatori ai reclamantei, ar însemna să se accepte și că pârâta, ce deține în proprietate suprafața de 5 ha în această parcelă este membru cooperator al acesteia ori că a primit în arendă terenul arabil proprietatea sa, fapt inadmisibil.
Se susține că reclamanta a reziliat unilateral contractul de arendare nr. 2/05.04.2004 și a încheiat un nou contract de arendare cu o altă societate agricolă căreia i-a acordat în arendă și terenul proprietatea pârâtei, fără acordul acesteia și fără să se facă vreo plată, aspect dovedit și recunoscut în fața primei instanțe, după care a cerut să se dispună rezilierea contractului.
Cu privire la pretențiile reclamantei, pârâta a arătat că eclamanta a încălcat legea, iar acum încearcă să obțină obligarea pârâtei la o plată ce nu i se cuvine și pe care nu i-o datorează, susținând că pârâta i-ar fi făcut plăți în baza contractului de arendare, deși tocmai reclamanta a sustras o cantitate importantă din producție pe care și-a valorificat-o în contul său. Învederează că eclamanta recurentă nu și-a dovedit nici legalitatea și nici întinderea pretențiilor pe care le-a formulat față de pârâtă, u a dovedit legalitatea prețurilor pe care le-a avut în vedere și nu a justificat transformarea cantităților de cereale raportate la prețuri și suprafețe de teren.
Solicitând relații de la Direcția de Statistică pârâta a întocmit și depus la dosar un calcul corect al pretențiilor și din care rezultă că acă s-ar trece peste lipsa de valabilitate a contractului de arendare, atunci recolta sustrasă de reclamantă este mult prea îndestulătoare pentru plata arenzii pe care pârâta ar datora-o; dacă s-ar lua în calcul întreaga suprafață de teren arendată ca și cum i-ar fi fost predată și ar lucrat-o în întregime și așa reclamanta a încasat un plus peste ce i-ar fi putut datora legal aferent suprafeței de 98 ha, suma de 18819 lei astfel că pârâta nu mai poate fi obligată legal la nici o plată în plus.
În evidențe Primăriei Siria reclamanta recurentă a figurat ea însăși al acestei suprafețe de teren, calitate în care a încasat subvenția acordată de stat, aferentă culturii pârâte - fapt dovedit în fața primei instanțe și pe care aceasta nu i-ar restituit-o, cauzându-i și prin aceasta un prejudiciu.
Astfel, consideră că toate susținerile reclamantei recurente sunt lipsite de temei, că reclamanta a încheiat contractul de arendare pentru un teren pe care nu-l putea arenda cu scopul îmbogățirii fără justă cauză și toate beneficiile pe care le-a obținut de la pârâtă, indiferent în ce mod, se cuvin proprietarilor de drept ai terenului, a căror calitate de membru cooperator nu a putut fi dovedită.
Reclamanta apelantă SOCIETATEA AGRICOLĂ SIRIA a formulat răspuns la întâmpinare, arătând că rima p. instanță a reținut că titlul cu care a deținut suprafața de 98,05 ha pe care a dat-o în arendă pârâtei intimate - AGRICOLA GARDA SRL este arendă, iar contractul de arendă din 03.03.2004 dedus judecății este în realitate un contract de subarendare. Aceeași teză juridică este dezvoltată și de pârâta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar, deși ceste susțineri sunt nefondate și nelegale.
Astfel, titlul cu care reclamanta deținea terenul dat în arendă pârâtei se circumscrie unui drept de folosință derivat din împrejurarea înscrierii în societate a unor persoane care, în momentul înscrierii, au adus în folosință terenurile deținute de ei în proprietate, fapt care corespunde adevărului, conform înscrisurilor de la dosar, respectiv cererile de înscriere în societate, titlurile de proprietate ale membrilor, extras din registrul societății reprezentând tabelul nominal cu membrii asociați, precum și din adeverința nr. 2311/24.03.2008 eliberată de Primăria Siria și adeverința nr. 25/24.03.2008 eliberată de Societatea agricolă Podgoria Siria, dar și din dispozițiile legale. Arată că rt. 6 din Legea 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură prevede că "terenurile agricole se aduc numai în folosința societății, asociații păstrându-și dreptul de proprietate asupra acestora." Persoanele nominalizate în tabelul cu membrii asociați ai reclamantei au adus în folosință terenurile aflate în proprietatea lor, terenuri individualizate prin cererile de înscriere în societate pe care le-a întocmit fiecare dintre aceștia. Calitatea de asociat au dobândit-o prin această cerere de înscriere în societate, potrivit prevederilor statutare din art. 9 și dispozițiilor art. 25 al. 1 din Legea 36/1991: "calitatea de asociat al unei societăți agricole se dobândește prin subscrierea actului de constituire sau, după constituire, prin semnarea unei declarații."
Mai mult, având în vedere dispoziția legală potrivit căreia nu se poate proba cu martori în contra și peste conținutul unui înscris (art. 1191 al. 2 Cod civil), declarația martorului referitoare la împrejurarea că reclamanta are în arendă terenul în litigiu de la Societatea agricolă Podgoria Siria nu putea fi luată în considerare de prima instanță, întrucât contravenea înscrisurilor depuse la dosar din care rezulta faptul deținerii terenului de către reclamanta societate în modalitatea prescrisă de Legea 36/1991, adică în folosință. Pe de altă parte, reclamanta arată că pentru a deține terenul în arendă de la Societatea agricolă Podgoria (așa cum în mod greșit a reținut instanța de judecată și după cum susține și pârâta intimată) trebuia ca, la rândul său să fi încheiat cu aceasta un contract de arendă, știut fiind că arendarea, ca operațiune juridică se încheie, ad validitatem, printr-un contract încheiat în formă scrisă. Astfel, dispozițiile art. 2 din legea arendării nr. 16/1994 prevăd că "prin arendare se înțelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal de bunuri agricole, denumit arendator, și, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durata determinata și la un preț stabilite de părți", iar art. 6 al. 1 din aceeași lege prevede "contractul de arendare se întocmește în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte și un exemplar care se depune la consiliul local în a cărui rază teritorială se afla bunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii. Acesta se înregistrează într-un registru special, ținut de secretarul consiliului local." În speță arată că nu există nici un contract de arendă cu privire la terenul în suprafață de 98,05 ha care să fi fost încheiat între reclamantă și Societatea agricolă Podgoria, context în care concluzia instanței de fond este eronată.
Referitor la susținerile pârâtei intimate exprimate prin întâmpinare conform cărora nu și-ar îndeplinit obligația de predare a terenului care a format obiectul contractului de arendă, acestea sunt nefondate, întrucât prin probele testimoniale administrate în fața primei instanțe s-a dovedit acest aspect, în caz contrar pârâta neputându-l lucra și nici achita o parte din arenda aferentă anului 2004. Consideră că ambele părți au procedat la executarea obligațiilor care le incumbau conform contractului, însă pârâta a refuzat, după acea plată parțială a arendei, să îi mai achite arenda pe care avea obligația să ne-o plătească, conform contractului de arendă.
Pârâta mai susține ca nu putea arenda terenul întrucât acesta nu putea fi decât exploatat de societate, nu și arendat, întrucât societățile agricole nu au caracter comercial și astfel ne-am încălca statutul, aspect cu privire la care reclamanta precizează că în chiar actul de constituire la cap. II, "Obiectul de activitate" este specificat la ultimul aliniat că "obiectul de activitate include orice alte activități complementare sau conexe cu cele de mai sus și cu specificul formei juridice de societate agricolă, inclusiv arendare."
De altfel, în Legea 16/1994 a arendării, art. 3 al. 3 prevede în mod expres că "ii, persoane juridice, pot fi de naționalitate română sau străină și trebuie să aibă ca obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole .", or societatea agricolă prin definiție are ca obiect de activitate tocmai exploatarea agricolă.
Pârâta intimată a depus la dosar o serie de considerente, în care a arătat că, în speță ontractul de arendare nr.2/05.04.2004 încheiat între părți la 03.03.2004
pentru 5 ani privind suprafața de 98,05ha teren agricol din care: Canton I 63,70ha și
34,35ha, este lipsit de valabilitate deoarece terenul arendat nu a fost
predat și nu putea fi predat ului (art.6 pct.4, art.8 și art.24 din Legea 16/1994)
pentru că nu aparținea reclamantei apelante și nu putea fi arendat. De aceea obiectul contractului nu este complet și precis determinat, nu cuprinde descrierea amănunțită și nici planul de situație al terenului - aspecte obligatorii pentru valabilitatea contractului de arendare (art.5 lit. b din Legea 16/1994). Arată că pârâtă nu aveam obligația să cunoască unde este situat terenul indicată în contract, apreciind că astfel este exonerată de orice responsabilitate, deoarece nu a lucrat și nu aveam obligația să lucreze acest teren.
Se mai arată că uprafețele de teren indicate în contractul de arendare nu se aflau în posesia reclamantei apelantă, la data încheierii contractului. La pct. 3 din motivele de apel, pag. 2, Societatea Agricolă Siria susține că în baza procesului verbal din 01.01.2004 i s-a atribuit această suprafață de teren de 98,5ha, în 2 tarlale: Canton I 63,7 ha și 41 ha. Față de această susținere, solicită să se observe că în procesul verbal din 01.01.2004 pag. 4 este prevăzut că Societatea Agricolă Siria va intra în posesia:
- în perioada 06.01.2004 - 01.10.2004 terenul situat Canton I 63,70 ha și 34+7 ha: deci alte suprafețe, alte denumiri decât cele indicate și pentru o perioadă de 9 luni, iar contractul a fost încheiat la 03.03.2004 pentru o perioadă de 5 ani, apoi,
- în perioada de după 01.10.2004 suprafața de 98.05ha: IA4 75/2 - 75ha și livadă A 907/1 23,5ha, deci: după 7 luni de la încheierea contractului, alte suprafețe și cu alte denumiri decât cele indicate în contract.
Consideră că aceste aspecte explică nepredarea și imposibilitatea predării terenului și care fac contractul de arendare esențial lipsit de suport juridic, arătând că umai contractele (convențiile) legal încheiate sunt izvor de drepturi și obligații între părți, având putere de lege. Analizând contractul de arendare 2/05.04 2004 intervenit între părți, sub aspectul condițiilor esențiale pentru valabilitate rezultă că Societatea Agricolă Siria - reclamanta apelantă, nu avea capacitatea de a încheia contractul de arendare deoarece: arendarea terenurilor deținute în posesie ori folosință nu intră în obiectul său de activitate; societățile agricole nu au caracter comercial; obiectul său de activitate este tocmai exploatarea agricolă a pământului pe care îl are în folosință (art.5 din Legea 36/1991) consfințit în art. 4 din Statutul său autorizat sub nr. 4363/18.06.1999; adunarea generală nu a hotărât și nu a putut hotăra arendarea terenului pentru că nu are printre atribuții și pentru aceasta, iar o asemenea hotărâre ar fi contrară legii; contractul de arendare este semnat în numele reclamantei apelantă de către dl., fără a putea să prezinte o împuternicire în acest sens.
Pe de altă parte, se mai arată că terenul pretins arendat nu se afla în posesia (folosința) reclamantei apelantă la data încheierii și pe durata derulării contractului; nu a putut fi determinat și nu are plan de situație, situație în care obiectul determinat ca element obligatoriu al contractului lipsește - aspect ce face contractul lipsit de valabilitate; reclamanta apelantă nu a putut face dovada cauzei licite ce a determinat încheierea contractului de arendare. Motivul (cauza) pentru care a fost încheiat acest contract de arendare rezultă că este determinat de conduita reclamantei, care la 05.11.2004 a recoltat și a sustras o cantitate importantă de producție de pe suprafața de 11 ha din cele 50 ha cultivate de pârâtă în parcela A 689 (dovedit conform procesului verbal).
Se invocă faptul că acest contract de arendare a fost încheiat cu încălcarea prevederilor Legii 16/1994 și care potrivit art. 24 este nul, că eclamanta apelantă, Societatea Agricolă Siria nu a putut și nu poate dovedi că suprafața de 50 ha cultivată de pârâtă în parcela A 689 Canton Siria ar fi proprietatea membrilor săi cooperatori, iar înscrisurile pe care le-a depus la dosarul cauzei sunt irelevante, deoarece se referă la alte persoane și suprafețe decât cele din speță. Chiar dacă această suprafață de 50 ha în care se includ și cele 5 ha proprietatea pârâtei, ar fi proprietatea reclamantei, aceasta a sustras de la pârâtă o cantitate mult prea mare de producție și alte foloase ce sunt în măsură să acopere întreaga pretinsă suprafață de 98 ha cu un plus de 18.819 lei.
Pârâta mai arată că reclamanta a solicitat rezilierea contractului de arendare, după ce ea însăși l-a reziliat unilateral anterior formulării cererii de chemare în judecată. Apreciază că ocietatea Agricolă Siria nu își poate dovedi temeinicia și legalitatea pretențiilor, astfel că pelul este nefondat.
Analizând din prisma criticilor formulate de reclamantă, raportat la dispozițiile art. 295 Cod procedură civilă, în limitele cererii de apel, față la starea de fapt și de drept reținută în speță, Curtea reține că apelul este întemeiat.
Reținând susținerile ambelor părți, Curtea apreciază că, în speță, indiferent de valabilitatea sau nevalabilitatea contractului din 3.03 2004 încheiat de părți calificat ca fiind de arendă, raporturile dintre SOCIETATEA AGRICOLĂ SIRIA și - AGRICOLA GARDA SRL au fost reglementate de un acord de voințe, în sensul exploatării unei suprafețe de teren și al obținerii unui beneficiu.
Conform art. 969 și urm. civ. onvențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ele trebuie executate cu bună-credință, obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa.
Din probele administrate în cauză, se reține că natura juridică a contractului încheiat de părți este cea a contractului de arendă.
Reclamanta apelantă SOCIETATEA AGRICOLĂ SIRIA a susținut și Curtea a apreciat ca temeinice aspectele menționate astfel, că rima p. instanță cu toate că instanță a reținut că titlul cu care a deținut suprafața de 98,05 ha pe care a dat-o în folosință pârâtei intimate - AGRICOLA GARDA SRL este arendă, contractul de arendă din 03.03.2004 dedus judecății este în realitate un contract de subarendare. Aceeași teză juridică este dezvoltată și de pârâta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Astfel, titlul cu care reclamanta deținea terenul dat în arendă pârâtei se circumscrie unui drept de folosință derivat din împrejurarea înscrierii în societate a unor persoane care, în momentul înscrierii, au adus în folosință terenurile deținute de ei în proprietate, fapt care corespunde adevărului, conform înscrisurilor de la dosar, respectiv cererile de înscriere în societate, titlurile de proprietate ale membrilor, extras din registrul societății reprezentând tabelul nominal cu membrii asociați, precum și din adeverința nr. 2311/24.03.2008 eliberată de Primăria Siria și adeverința nr. 25/24.03.2008 eliberată de Societatea agricolă Podgoria Siria, dar și din dispozițiile legale.
Din cuprinsul rt. 6 din Legea 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură rezultă că "terenurile agricole se aduc numai în folosința societății, asociații păstrându-și dreptul de proprietate asupra acestora." Persoanele nominalizate în tabelul cu membrii asociați ai reclamantei au adus în folosință terenurile aflate în proprietatea lor, terenuri individualizate prin cererile de înscriere în societate pe care le-a întocmit fiecare dintre aceștia. Calitatea de asociat au dobândit-o prin această cerere de înscriere în societate, potrivit prevederilor statutare din art. 9 și dispozițiilor art. 25 al. 1 din Legea 36/1991: "calitatea de asociat al unei societăți agricole se dobândește prin subscrierea actului de constituire sau, după constituire, prin semnarea unei declarații."
Pe de altă parte, pentru a deține terenul în arendă de la Societatea agricolă Podgoria (așa cum în mod greșit a reținut instanța de judecată și după cum susține și pârâta intimată) trebuia ca, la rândul său, reclamanta să fi încheiat cu aceasta un contract de arendă, știut fiind că arendarea, ca operațiune juridică se încheie, ad validitatem, printr-un contract încheiat în formă scrisă. Ori, pârâta nu a probat această afirmație.
Astfel, dispozițiile art. 2 din legea arendării nr. 16/1994 prevăd că "prin arendare se înțelege contractul încheiat între proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal de bunuri agricole, denumit arendator, și, cu privire la exploatarea bunurilor agricole pe o durata determinata și la un preț stabilite de părți", iar art. 6 al. 1 din aceeași lege prevede "contractul de arendare se întocmește în scris, câte un exemplar pentru fiecare parte și un exemplar care se depune la consiliul local în a cărui rază teritorială se afla bunurile arendate, în termen de 15 zile de la data încheierii. Acesta se înregistrează într-un registru special, ținut de secretarul consiliului local." În speță nu există nici un contract de arendă cu privire la terenul în suprafață de 98,05 ha care să fi fost încheiat între reclamantă și Societatea agricolă Podgoria, context în care concluzia instanței de fond este eronată.
Referitor la susținerile pârâtei intimate exprimate prin întâmpinare conform cărora reclamanta nu și-ar îndeplinit obligația de predare a terenului care a format obiectul contractului de arendă, acestea sunt nefondate, urmând a fi înlăturate. Prin probele testimoniale administrate în fața primei instanțe s-a dovedit acest aspect, în caz contrar pârâta nu l-ar fi lucra și nici achita o parte din arenda aferentă anului 2004. Ambele părți au procedat la executarea obligațiilor care le incumbau conform contractului, însă pârâta a refuzat, după acea plată parțială a arendei, să mai achite arenda reclamantei pe care avea obligația să o plătească, conform contractului.
Pârâta mai susține ca nu putea arenda terenul întrucât acesta nu putea fi decât exploatat de societate, nu și arendat, întrucât societățile agricole nu au caracter comercial și astfel s-ar încălca statutul, aspect cu privire la care reclamanta precizează că în chiar actul de constituire la cap. II, "Obiectul de activitate" este specificat la ultimul aliniat că "obiectul de activitate include orice alte activități complementare sau conexe cu cele de mai sus și cu specificul formei juridice de societate agricolă, inclusiv arendare."
De altfel, în Legea 16/1994 a arendării, art. 3 al. 3 prevede în mod expres că "ii, persoane juridice, pot fi de naționalitate română sau străină și trebuie să aibă ca obiect de activitate exploatarea bunurilor agricole .", or societatea agricolă prin definiție are ca obiect de activitate tocmai exploatarea agricolă.
Chiar dacă ar fi un contract nenumit, pârâta avea obligația de a respecta obligațiile pe care și le-a asumat prin semnarea convenției părților.
Cu privire la afirmațiile pârâtei că terenul nu i-a fost predat, rezultă din chiar susținerile reclamantei, necontestate de pârâtă, faptul că la momentul semnării contactului, tractoarele societății pârâte lucrau pe terenul în discuție și niciodată nu s-a emis vreo notificare cu privire la o predare a terenului în altă modalitate, deținerea folosinței terenului rezultând din chiar starea de fapt menționată ( fapt necontestat de intimată nici în apel).
Faptul că s-a început executarea contractului rezultă atât din aspectul menționat supra cât și din scriptul depus la fila 32 dosar, pârâta încercând să negocieze cu reprezentanta reclamantei predarea unei cantități de 8100 kg și rezilierea contractului.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că deși s-a invocat lipsa procesului verbal de predare-primire a terenului, în contractul de arenda nu se prevedea modul în care se face predarea.
Având in vedere că terenul a fost predat de către reprezentanții acestei societăți reprezentanților paratei, că aceasta din urmă a predat o parte din drepturile ce i se cuveneau reclamantei, că tractoarele paratei pregăteau deja de câteva zile terenul în parcela Canton în vederea însămânțării culturii de porumb, nu se poate reține nici contestarea faptului că reclamanta nu ar deține in proprietate terenul respectiv. Proba, în acest sens a fost efectuată cu copiile titlurilor de proprietate, actele de identitate ale asociaților si cererile de înscriere in societate a membrilor asociați.
Nu se poate aprecia ca întemeiată și dovedită nici susținerea intimatei privind faptul că reclamanta, prin reprezentanți, ar fi sustras porumbul de pe suprafața de 11 ha in toamna anului 2004. S-a reținut că porumbul recoltat a intrat in contul datoriei, conform facturii nr. -/22, din noiembrie 2004 pentru cantitatea de 58955 kg porumb si la care parata i-a mai predat reclamantei 3820 kg conform facturii din 31 martie 2005, iar in data de 25 octombrie 2005 i-a mai trimis o cantitate de 8100 kg, in contul arendei pentru anul 2005. Deși s-a obligat sa plătească în scurt timp si diferența, parata n-a mai respectat aceasta obligație, cu toate insistentele reclamantei.
Reclamanta apelantă precizează ca aceste cantități de produse nu fac obiectul pretențiilor sale. De asemenea, pârâta a solicitat să se facă dovada modului în care reclamanta deține terenul, dovadă pe care a făcut-o cu cererile asociaților. Pârâta invocat faptul că în speță contractul încheiat ar fi de subarendare, afirmație calificată greșit de către instanță, precum și faptul că reclamanta nu este înscrisa in registrul societăților agricole, deși la dosarul cauzei se găsea statutul înregistrat la Judecătoria Arad, iar din Certificatul de înregistrare fiscala R -/29 iulie 1999 rezulta ca este legal constituită, conform Sentinței civile nr.3660/30 iunie 1999 Judecătoriei Arad.
Modul de calcul al sumelor solicitate de reclamantă rezultă prin scăderea din total a cantităților de produse pe care parata i le-a predat, conform facturilor arătate, din totalul cantităților datorate prin înmulțirea cantității de 600 kg,conform contractului, cu numărul hectarelor arendate, 98.05 ha.
Pentru a reține sumele de plată în sarcina pârâtei Curtea reține că la filele 42-43 s-a prezentat, raportat la datele furnizate de DADR T, modul de calcul al kilogramele de produse solicitate.
Cum nu s-a prezentat un alt mod de calcul și cum raportarea sumelor kg la hectar nu au necesitat efectuarea unor calcule de către experți, Curtea și-a însușit aceste sume.
Față de cele mai sus expuse, rezultă cu prisosință și neîndeplinirea culpabilă a obligațiilor contractuale de către pârâtă, astfel că, petitul având ca obiect rezilierea contractului este justificat.
Ca urmare, raportat la cele mai sus expuse, în baza probelor de la dosar și al dispozițiilor art. 969 și urm. civ. cu aplicarea dispozițiilor din contractul părților, art. 1073.civ. Curtea va dmite apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA AGRICOLĂ, împotriva sentinței civile nr. 105/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - AGRICOLA GARDA SRL, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA AGRICOLĂ împotriva pârâtei - AGRICOLA GARDA SRL, va dispune rezilerea contractului dintre părți cu nr. 2/05.04.2004 și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 62.000 lei cu titlul de pretenții.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga intimata la plata sumei de 2.331 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în apel către reclamanta SOCIETATEA AGRICOLĂ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA AGRICOLĂ, cu sediul în localitatea, Ferma Viticolă, jud. A, împotriva sentinței civile nr. 105/2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - AGRICOLA GARDA SRL, cu sediul în localitatea, comuna nr. 2. cod poștal -, jud.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta SOCIETATEA AGRICOLĂ împotriva pârâtei - AGRICOLA GARDA SRL.
Dispune rezilerea contractului dintre părți cu nr. 2/05.04.2004.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 62.000 lei cu titlul de pretenții și 2.331 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în apel.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red./27.10.2008
Dact./27.10.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Petruța Micu
