Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 797/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 797
Ședința publică din 2 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mircea Boar
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-au luat în examinare, la a doua strigare, recursurile declarate de creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. A și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 602 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea intimată I, reprezentată prin lichidator judiciar Expert
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 602 din 31 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Arada dispus închiderea procedurii insolvenței declanșată de creditoarea - Direcția Generală a Finanțelor Publice A, pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 85/2006, împotriva debitoarei I, precum și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad și, totodată, a descărcat lichidatorul judiciar Expert A de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedură. De asemenea, instanța a dispus plata retribuției lichidatorului în sumă de 3.500 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, respectiv 24 iunie 2008 - 31 martie 2009, plată ce se va efectua din fondul de lichidare prevăzut la art. 4 alin. 4 din Legea nr. 85/2006, precum și efectuarea din același fond a plății către lichidator a sumei de 68,60 lei, cu titlu de cheltuieli ale procedurii. Totodată, judecătorul sindic a dispus notificarea sentinței de închidere către A și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin sentința nr.1104/24.06.2008 s-a admis cererea creditoarea, Direcția Generală a Finanțelor Publice A și s-a deschis procedura simplificată de insolvență față de debitoare, prin intrarea direct în procedura falimentului prevăzută de Legea nr.85/2006, fiind desemnat ca lichidator provizoriu al debitoarei pe Expert A, stabilindu-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006 cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
S-a arătat că din adresa nr.8187/26.03.2009 emisă de Primăria Municipiului A rezultă că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale ale Direcției Venituri
S-a menționat că prin raportul depus în ședința publică din 31 martie 2009, reprezentanta lichidatorului judiciar a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006, precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații, întrucât în averea debitorului nu au fost identificate bunuri.
Având în vedere faptul că din probele dosarului rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor creditoarei în valoare totală de 313.551,94 lei și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că debitoarea nu deține bunuri, iar cheltuielile administrative ale procedurii până în prezent se ridică la suma de 68,60 lei, reprezentând contravaloarea anunțurilor, în baza art. 131 din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
În baza art.136 din același act normativ, judecătorul sindic a procedat la descărcarea lichidatorului judiciar, de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006.
În baza ar.4 al.4 și 5 din Legea nr. 85/2006 din aceiași lege, a stabilit retribuția lichidatorului judiciar la suma de 3.500 lei pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, respectiv 24 iunie 2008 - 31 martie 2009, plată ce se va efectua din fondul de lichidare.
De asemenea, a dispus din același fond de lichidare, efectuarea plății către același lichidator a sumei de 68,60 lei,cu titlu de cheltuieli ale procedurii.
Ca consecință a închiderii procedurii, raportat la art. 131 teza finală din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a dispus radierea debitoarei din evidențele de pe lângă Tribunalul Arad, iar în baza art.135 din aceeași lege a notificat sentința de închidere către A și A pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal creditoarele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -
Prin recursul formulat creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Aas olicitat modificarea sentinței atacate prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare în sensul continuării procedurii, pentru următoarele motive:
Soluția Tribunalului Arad este nelegală, sentința pronunțată fiind netemeinică.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006, modificată "În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Având în vedere conținutul dispozițiilor exprese citate mai sus recurenta consideră că în speță nu este situația prevăzută de lege care ar justifica închiderea procedurii de lichidare.
De asemenea, s-a apreciat că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul
S-a mai învederat faptul că lichidatorul judiciar, prin Raportul de activitate prezentat la termenul din 31 martie 2009, arătat că "Nu au fost predate actele", aspect ce a fost reiterat și în Raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la intrarea în insolvență a societății, motiv pentru care se impune ca lichidatorul judiciar să aprofundeze verificările în ceea ce privește valorificarea bunurilor din averea debitoarei în perioada de 3 ani înainte de momentul deschiderii procedurii.
În aceste condiții, creditoarea consideră închiderea procedurii insolvenței prematură în acest stadiu al cauzei, impunându-se mai întâi obținerea tuturor actelor, iar dacă este cazul și formularea unei plângeri penale împotriva fostului administrator, practicianul putând identifica fapte care s-ar circumscrie dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 referitoare la angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere/ supraveghere ori a altor persoane.
În drept, creditoarea recurentă a invocat prevederile art. 131 și 147 din Legea nr. 85/2006 și cele ale art. 304 pct. 9 și art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Prin recursul formulat creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Bas olicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe cale de consecință, continuarea procedurii de lichidare a debitoarei până la recuperarea tuturor datoriilor pe care le are de achitat creditorilor.
Recurenta consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile în cauză, pentru următoarele considerente:
Instituția recurentă apreciază că în cauză era necesară formularea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a persoanelor care au făcut parte din conducerea societății, pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe dintre creanțele pe care debitoare le are către creditori.
Din punctul de vedere al instituției sale, pornind de la însuși izvorul solicitat de, respectiv creanța pe care debitoarea o datora CAS A, o aplicare a dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2005, reprezintă de fapt, găsirea persoanei din conducerea debitoarei, vinovată de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, respectiv virarea sumelor reținute către CAS, o încălcare flagrantă și constantă a dispozițiilor art. 94 din OUG nr. 150/2002, modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau virarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiunea de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prevederilor art. 3021din Codul penal
(în prezent art. 454 Cod penal) și art. 280 din Codul Muncii.
S-a arătat că urmare a săvârșirii faptei de deturnare de fonduri, Statul Român, reprezentat în cauza de față prin a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - ( - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței).
Având în vedere contextul prezentat, recurenta consideră în opinia sa că lichidatorul judiciar nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea nr. 85/2006.
S-a arătat că este evident că aceste fapte trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. S-a considerat că prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități pentru că a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
S-a susținut că lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe. Nu întâmplător, în cadrul art. 25 din Legea nr. 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în "examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul, constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În drept, creditoarea recurentă a invocat dispozițiile art. 304, pct. 9, coroborat cu dispozițiile 3041din Codul d e procedura civilă, precum și pe dispozițiile art. 2, art. 5 alin. 1, art. 136, art. 138, art. 140 și art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.
Examinând recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor art. 304, 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, se reține că este neîntemeiat, urmând să fie respins, pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a dispus în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței închiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei având în vedere că deși creditorii înscriși în tabelul definitiv au fost notificați cu mențiunea de a avansa sumele necesare continuării procedurii aceștia nu au avansat sumele respective, iar în averea debitoarei nu au fost identificate bunuri și nu au existat premisele pentru formularea unei acțiuni privind atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Sunt nefondate susținerile creditoarei recurente Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A în sensul că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul
Astfel pentru stabilirea masei active a debitoarei, administratorul judiciar a emis adresa nr. 422/15.09.2008 Primăriei I pentru a comunica dacă debitoarea era înscrisă în evidențele acestei instituții cu bunuri mobile și imobile de natura celor supuse impozitării. Primăria I prin adresa nr. 3733 din 2 martie 2009 arătat că debitoarea nu figurează cu bunuri în evidența acestei instituții.
Față de cele reținute în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului A împotriva sentinței comerciale nr. 602 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Referitor la recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, Curtea reține că este neîntemeiată urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
În mod legal prima instanță a dispus în baza dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea I reținând că prin notele scrise depuse la dosar creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu a înțeles să avanseze sumele necesare continuării procedurii insolvenței față de debitoare.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 modificată, prin Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la încetarea de plăți a debitoarei I, administratorul judiciar Expert Aar eținut că nu s-au dovedit în sarcina organelor de conducere ale debitoarei fapte din cele prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, modificată.
Se reține că în fața primei instanțe creditoarea recurentă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B nu a solicitat în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr.85/2006, modificată autorizarea Comitetului creditorilor în vederea introducerii acțiunii prevăzute la alin. 1 al aceluiași articol.
Pentru aceste motive în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B împotriva sentinței comerciale nr. 602 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. A împotriva sentinței comerciale nr. 602 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Respinge recursul declarat de creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B, împotriva sentinței comerciale nr. 602 din 31 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /26.06.2009
Dact. /29.06.2009 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Mircea BoarJudecători:Mircea Boar, Csaba Bela Nasz, Maria
