Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 810/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 158/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.810
Ședința publică de la 25.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, în contradictoriu cu intimatele BURSA DE VALORI B, SC SA, SC SA, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ I, SC SA, SC B SA, SC - SA, SC SA, SC SA, G SA, - INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE ÎN ȘI . DE MATERIAL, PRIMĂRIA ORAȘULUI OTOPENI, SC SRL, SC SA, SC SA, SC SA, SC SA, SC SA, SC, SC GAZ RĂMÂNIA SRL, SC SRL, SC SA G, SC SA, SOCIETATEA DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE SA, SC, C, SINDICATUL LIBERTATEA, SC & MO G, SC, SC SA O, SC OTOPENI SA, SC audit SA, SC GAZ SRL și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.4760/7.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin consilier juridic cu delegație la dosar și intimata-administrator judiciar prin avocat, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că intimata - debitoare SC OTOPENI SA a depus la dosar un set de acte.
Recurenta prin consilier juridic depune 2 înscrisuri, respectiv un proces verbal de consemnare a soldului financiar contabil și un înscris numit "Anexă la Planul de Reorganizare Judiciară SA".
Intimata - administrator judiciar prin avocat învederează că nu este o anexă la planul de reorganizare, să se rețină că este doar un simplu act.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul dispunerii intrării în faliment a debitoarei SC OTOPENI SA.
Intimata - administrator judiciar prin avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacată ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, învederând că, criticile aduse de recurentă sunt neîntemeiate, planul de reorganizare a fost modificat în data de 7.12.2007, conform încheierii din 7.12.2007.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr..4760/7.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, împotriva debitoarei SC OTOPENI prin care aceasta solicita ca în temeiul art. 105 și art.107 din Lege anr.85/2006, să dispună deschiderea procedurii falimentului pentru neîndeplinirea planului de reorganizare aprobat de judecătorul sindic, respectiv pentru neplata datoriei către această creditoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că cererea creditoarei nu este întemeiată deoarece debitoarea a achitat integral creanțele salariale și datoriile față de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, așa cum rezultă din Raportul nr. 23 al administratorului judiciar. În ce privește datoria către creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I, judecătorul sindic a reținut că la data de 7.12.2007, adunarea creditorilor a aprobat atragerea de credite bancare de la Banca Comercială Română, în vederea achitării și a acestei creanțe. Pentru obținerea creditului însă, condiționează operațiunea de prezentare a unui certificat fiscal de către, certificat pe care aceasta refuză s-l elibereze.
Ca atare, reține judecătorul sindic, culpa pentru neachitarea creanței către creditoarea I revine chiar acesteia, astfel că nu se poate imputa debitoarei neachitarea acestei creanțe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE I ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit a considerat tribunalul că debitoarea a achitat creanțele conform planului de reorganizare, deoarece aceasta nu a efectuat nici o plată în contul datoriei bugetare. Chiar dacă adunarea creditorilor a aprobat modificarea planului de reorganizare în sensul atragerii unor credite bancare, simpla neplată a nici unei rate din creanță conduce la posibilitatea pentru creditoare ca în temeiul art. 105 din Legea nr.85/2006, aceasta să solicite intrarea în faliment a debitoarei. Recurenta susține că buna sa credință rezultă și din faptul că deși debitoarea nu a achitat nici o către aceasta, a fost de acord cu modificări ale planului de reorganizare.
I nu poate fi făcută răspunzătoare pentru neacordarea creditului de către, recurenta neangajându-se prin planul de reorganizare cu care a fost de acord să garanteze debitoarei acordarea vreunui credit sau eliberarea unor înscrisuri.
De asemenea, se susține, recurenta a eliberat un certificat fiscal debitoarei în care au fost cuprinse toate datoriile existente în fișa sintetică.
Întrucât debitoarea nu și-a respectat planul de reorganizare, deoarece nu a achitat datoria către toți creditorii, recurenta solicită instanței de recurs ca în temeiul art. 105 și art. 107 din Legea nr.85/2006 să dispună admiterea recursului,modificarea sentinței recurate în sensul dispunerii intrării în faliment a debitoarei.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 ( a căror încălcare se invocă de către recurentă ) corob. cu dispozițiile art. 107 alin. 1 pct. C din aceeași lege, judecătorul sindic poate decide trecerea la faliment a debitoarei, dacă apreciază că în cauză sunt întrunite anumite condiții prevăzute de lege.
În cauză, debitoarea a achitat în cadrul reorganizării și conform planului aprobat de judecătorul sindic toate creanțele aprobate în cadrul procedurii, în afară de datoriile către recurenta-creditoare, cu privire la care aceasta a întreprins demersuri în vederea obținerii unui credit special pentru achitarea lor în întregime.
Prin urmare, debitoarea de bună-credință dorește și a efectuat tot ce era posibil în situația sa delicată, să plătească pe baza acestui credit bancar datoriile și către creditoarea recurentă, conform planului de reorganizare, respectiv datoriile cuprinse în tabelul definitiv al creanțelor supus aprobării judecătorului sindic.
Problema care se pune în speță, în condițiile în care recurenta refuză să elibereze un act esențial care ar atrage aprobarea creditului și obținerea sumei de bani necesare pentru achitarea întregii datorii (cuprinse în tabelul definitiv al creanțelor) este dacă acest refuz al creditoarei, care în speță are și calitatea de organ fiscal căruia îi incumbă și anumite datorii către contribuabili, cum este și aceea de a elibera un certificat fiscal ( în ce privește această obligație debitoarea având calitatea de creditor în sens larg, titular al unui drept corelativ obligației de a face în raport cu recurenta )poate fi imputabil în vreun mod debitoarei, astfel încât să conducă la intrarea sa în faliment.
În ce ne privește considerăm că în nici un caz în condițiile în care neplata datoriilor către recurenta-creditoare se datorează exclusiv culpei creditoarei care, cu rea-credință, refuză eliberarea unui cerficicat fiscal cu datoriile fiscale ale debitoarei conform tabelului definitiv, datorii aprobate și confirmate de către judecătorul sindic, atunci aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a obține protecția unui drept al său, acest lucru nefiind permis de un vechi principiu de drept cu aplicabilitate generală recunoscut sub forma adagiuluiAUDITUR.
Pe de altă parte, Curtea are în vedere că dreptul de a solicita judecătorului sindic să dispună intrarea debitoarei în faliment, reglementat de dispozițiile art. 105 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 este un drept procedural la acțiune deoarece presupune declanșarea unui demers judiciar în cadrul unei proceduri deja declanșate, dar care presupune o judecată, presupune exercitarea cu bună-credință a drepturilor procedurale și îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor procesuale.
Drepturile procedurale civile și mai ales dreptul la acțiune trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia acestea au fost recunoscute de lege ( art. 723 din pr. civ. și art. 129 alin. 1 teza a doua din pr. civ.).
. de a exercita cu bună-credință drepturile subiective este reglementată ca și principiu constituțional chiar de dispozițiile art. 57 din Constituție potrivit cărora " Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună- credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți."
De asemenea, dispozițiile art. 21 alin. 1 din Constituție, reglementând accesul liber la justiție subliniază că acest drept este recunoscut numai pentru " apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime", ceea ce înseamnă că nu se poate valorifica în instanță un interes imoral sau ilicit sau bazat pe un abuz de drept.
Mai mult, buna-credință constituie după părerea noastră un element intrinsec chiar dreptului la un proces echitabil prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 21 alin. 3 din Constituția revizuită, mai ales că echitatea a fost uneori asimilată în doctrina juridică cu buna-credință.
În fine, dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 31/1954 reglementează aceeași obligație de a exercita drepturile subiective civile potrivit scopului lor economic și social. Cum dreptul la acțiune constituie un element al dreptului subiectiv civil, respectiv latura procesuală, sancționatorie a dreptului subiectiv civil, trebuie reținută o dată în plus aceeași obligație de exercitare a drepturilor cu bună-credință.
Or, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic, neplata datoriei către recurenta-creditoare cauzată de pricinuirea amânării obținerii unui credit bancar tocmai în vederea achitării integrale a acestor datorii conform planului de reorganizare astfel cum a fost aprobat, modificat și confirmat de către judecătorul sindic, tocmai din culpa exclusivă a recurentei-creditoare care, în îndeplinirea obligației sale de a elibera certificat fiscal care să cuprindă tocmai datoriile aprobate de către același judecător sindic, nu poate fi imputată debitoarei pentru ca, în condițiile art. 105 alin.1 din Legea nr. 85/2006 să se poată dispune intrarea sa în faliment.
O atare dispoziție presupune analiza unor elemente de fapt și de drept specifice fiecărei cauze în parte care se analizează în funcție de circumstanțe concrete și de atitudinea subiectivă a tuturor părților implicate în procedura insolvenței.
Cum în cauza de față, în timp ce debitoarea și-a achitat toate datoriile către toți creditorii, exceptând pe recurenta-creditoare, care prin atitudinea sa (de organ fiscal, existând o confuziune între cele două calități ale sale, una activă de creditoare și una pasivă, de debitoare a obligației de a face, respectiv de a elibera certificatul fiscal corespunzător tabelului definitiv, care cuprinde întocmai creanța ce trebuie acoperită în cadrul procedurii insolvenței) obstrucționează însăși obținerea creditului bancar care ar salvgarda societatea debitoare prin achitarea integrală a tuturor creanțelor verificate și recunoscute în cadrul procedurii, considerăm că nu se poate dispune intrarea sa în faliment.
Pentru a fi admisă cererea creditoarei, este necesar ca obligațiile debitoarei să nu fie aduse la îndeplinire din vina sa, iar nu din culpa creditoarei care formulează cererea de intrare în faliment, deoarece debitoarea se află practic într-un cerc vicios dat de situația specială în care se află, din vina aceleiași creditoare. Astfel, debitoarea dorește să achite întreaga datorie către recurenta-creditoare și a identificat soluția concretă pentru aceasta constând în obținerea unui credit bancar în scopul exclusiv al achitării acesteia, dar acest credit este condiționat de obținerea unui certificat fiscal din care să rezulte sumele datorate recurentei-creditoare ( dau nu orice sume, ci cele recunoscute și aprobate în cadrul procedurii reorganizării judiciare ), pe care creditoarea refuză să îl elibereze.
În atare condițiuni, cererea creditoarei nu poate fi considerată decât ca fiind rezultatul unui abuz de drept procesual, respectiv ca o exercitare cu rea-credință a dreptului la acțiune special prevăzut de dispozițiile art. 105 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel că aceasta nu putea fi admisă, sub acest aspect soluția pronunțată de judecătorul sindic fiind legală și temeinică. Pentru a întări această concluzie avem în vedere că respingerea cererii creditoarei reprezintă singura sancțiune aplicabilă exercitării cu rea-credință a dreptului procesual evocat, circumscrisă ideii de lipsire de efecte a actului procesual abuziv.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 9. și la art. 3041din pr. civ. cu referire la art. 105 alin. 1 și art. 107 și următoarele din Legea nr. 85/2006 și cu referire la art. 129 alin. 1 teza a doua și la art. 723 din pr. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, în contradictoriu cu intimatele: debitoarea SC OTOPENI SA prin administrator judiciar SC AUDIT SA și creditoarele BURSA DE VALORI B, SC SA, SC SA, INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ I, SC SA, SC B SA, SC - SA, SC SA, SC SA, G SA, - INSTITUTUL NAȚIONAL DE CERCETARE DEZVOLTARE ÎN ȘI . DE MATERIAL, PRIMĂRIA ORAȘULUI OTOPENI, SC SRL, SC SA, SC SA, SC SA, SC SA, SC SA, SC, SC GAZ RĂMÂNIA SRL, SC SRL, SC SA G, SC SA, SOCIETATEA DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE SA, SC, C, SINDICATUL LIBERTATEA, SC & MO G, SC, SC SA O, SC GAZ SRL și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.4760/7.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.E:
Tehnored.
2 ex.
Sentința comercială nr. 4760 din 7.11.2008
Tribunalul București - Secția a VII a Comercială
Dosarul nr-
Judecător sindic:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
