Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 854/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.854
Ședința publică din 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier:- -
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursul declarat de creditoarea recurentă DGFP A împotriva sentinței comerciale nr.660/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - SRL prin lichidator Expert A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.660/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a închis procedura insolvenței debitorului - SRL, s-a dispus radierea debitoarei din evidențele Oficiul registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, s-a descărcat administratorul judiciar Expert și toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri sau de responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați, aprobându-se onorariul administratorului judiciar în sumă de 3500 lei fără TVA pentru perioada ianuarie-aprilie 2009 și cheltuielile de procedură în sumă de 194,02 lei, s-a dispus eliberarea onorariului și a cheltuielilor de procedură din fondul de lichidare și notificarea hotărârii debitorului, creditorilor, direcției teritoriale a finanțelor publice și Oficiului registrului comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr.103/27.01.2009 s-a admis cererea formulată de către creditorul Direcția generală a finanțelor publice a județului A, s-a deschis procedura de insolvență prevăzută de Legea nr.85/2006 față de debitorul - SRL I și s-a numit administrator judiciar Expert
Având în vedere împrejurarea că, toate demersurile efectuate de către administratorul judiciar Expert A privind identificarea bunurilor debitorului, intrarea în posesia actelor și documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 au rămas fără rezultat, astfel cum rezultă din raportul de activitate prezentat de către administratorul judiciar în ședința din data de 7.04.2009 și văzând că, creditorii nu doresc să suporte avansarea sumelor corespunzătoare pentru acoperirea cheltuielilor administrative necesare continuării procedurii, deși au fost notificați în acest sens, judecătorul sindic a apreciat că în această situație sunt aplicabile prevederile art.131 din Legea nr.85/2006 și a închis procedura insolvenței față de debitoarea - SRL.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice A solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul continuării procedurii insolvenței față de debitoare.
În motivarea recursului creditoarea recurentă arată că sentința atacată este nelegală și neîntemeiată, considerând că nu au fost întreprinse toate măsurile pentru obținerea informațiilor și datelor necesare identificării bunurilor mobile sau imobile aflate în patrimoniul debitoarei.
Creditoarea recurentă susține că lichidatorul judiciar al debitoarei prin Raportul de activitate prezentat la termenul de judecată din data de 07.04.2009 a arătat că "nu a reușit să ia legătura cu fostul administrator al debitoarei și nu a primit nici un act al debitoarei".
În aceste condiții, creditoarea recurentă consideră că închiderea procedurii insolvenței este prematură întrucât se impunea mai întâi obținerea actelor contabile ale debitoarei, iar dacă este cazul și formularea unei plângeri penale pentru obținerea acestora de la administratorul societății și că, în aceste condiții, lichidatorul judiciar ar putea întocmi un Raport privind cauzele care au dus la intrarea în insolvență a debitoarei și eventual identificarea unor fapte care s-ar circumscrie dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 privind răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitoarei.
Având în vedere că instanța de fond a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoare, conform art.131 din Legea nr.85/2006, creditoarea recurentă consideră că nu sunt incidente dispozițiile acestui articol.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative și că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență.
Astfel, Curtea constată că, având în vedere faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării coroborat cu faptul că au putut fi identificate nici un fel de bunuri în averea sa, precum și că creditoarea nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în mod corect s-a dispus închiderea procedurii întemeiată pe prevederile art.131 din Legea insolvenței.
Susținerea creditoarei recurente că procedura insolvenței a fost închisă prematur este nefondată, având în vedere că aplicarea art. 131 din lege nu este condiționată de vreun moment anume, putând fi dispusă, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, în orice stadiu al desfășurării acestei proceduri.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea persoanelor fizice din conducerea societății debitoare, în baza art. 138 din Legea 85/2006, că nu s-a pus în discuția o atare acțiune sau că nu s-a formulat o plângere penală împotriva persoanelor ce ar fi răspunzătoare de starea societății.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi eventual, angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie).
Conform dispozițiilor legale incidente, lichidatorul judiciar nu poate fi obligat să formuleze o asemenea acțiune, dacă acesta consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a se dispune antrenarea răspunderii membrilor de conducere sau de supraveghere din cadrul debitoarei aflate în procedura insolvenței și nici nu i se poate impune să formuleze plângeri penale.
Ca urmare, criticile recurentei legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarele neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea DGFP A împotriva sentinței comerciale nr.660/7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - Grefier,
- -
Red./30.06.09
tehn./ 2 ex./01.07.09
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Petruța Micu
