Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 855/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.855
Ședința publică din 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier:- -
S-a luat în examinare, la a doua strigare a cauzei, recursul declarat de creditoarea recurentă A împotriva sentinței comerciale nr.752/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu debitoarea intimată - Comerț SRL prin lichidator judiciar A, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședință publică sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că lichidatorul judiciar al debitoarei a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare.
Instanța, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.752/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a închis procedura insolvenței declanșate de creditoarea - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, modificată împotriva debitoarei - Comerț SRL și în consecință s-a dispus: descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle și responsabilitățile cu privire la procedura prevăzută de Legea nr. 85/2006; plata retribuției lichidatorului în sumă de 500 lei plus TVA lunar pentru întreaga perioadă în care debitoarea a fost în procedura insolvenței, respectiv 20 ianuarie - 14 aprilie 2009, plată ce se va efectua din fondul de lichidare prevăzut la art.4 al.4 și 5 din Legea nr. 85/2006; din același fond de lichidare, efectuarea plății către același lichidator sumei de 460,98 lei,cu titlu de cheltuieli ale procedurii; radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad și notificarea sentinței de închidere către DGFP A și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea cuvenitelor mențiuni.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Sentința nr.76/20 ianuarie 2009 s-a admis cererea formulată de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A pentru aplicarea prevederilor Legii nr.85/2006, împotriva debitoarei - Comerț SRL, fiind deschisă procedura simplificată de insolvență, prin intrarea direct în procedura falimentului, prevăzută de Legea nr.85/2006 și desemnat ca lichidator provizoriu al debitoarei pe, stabilind-se obligația acestuia de a îndeplini atribuțiile prevăzute de art.20 din Legea nr.85/2006 cu mențiunea de a conduce "în tot" activitatea debitoarei.
Din adresa nr.39599/04.03.2007 emisă de Primăria mun. A reprezentată prin Primar - prin Direcția venituri, a rezultat că debitoarea nu figurează în evidențele fiscale cu bunuri mobile sau imobile.
Prin raportul depus în ședința publică din 14 aprilie 2009, reprezentanta lichidatorului judiciar, întrucât în averea debitorului, nu au fost identificate bunuri, a propus închiderea procedurii în temeiul art. 131 din Legea nr.85/2006 precum și descărcarea lichidatorului judiciar de obligații.
Judecătorul sindic văzând că din probele dosarului rezultă imposibilitatea acoperirii creanțelor și a cheltuielilor de lichidare, datorită împrejurării că, debitoarea nu deține bunuri, iar cheltuielile administrative ale procedurii până în prezent se ridică la suma de 460,98 lei reprezentând contravaloarea anunțurilor și creditorii nu s-au oferit să avanseze sumele corespunzătoare în acest sens, în baza art.131 din Legea nr.85/2006 a aprobat raportul lichidatorului judiciar și a procedat la închiderea procedurii insolvenței declanșată împotriva debitoarei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, solicitând admiterea acestuia și, în principal, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul continuării procedurii de lichidare judiciară, formularea unei acțiuni în atragerea răspunderii materiale a fostului administrator al societății debitoare, conform art.138 din Legea nr.85/2006, republicată, formularea unei plângeri penale în temeiul art.147 din Legea nr.85/2006 și desemnarea unui administrator special.
În motivarea recursului creditoarea arată că solicită casarea cu trimitere spre rejudecare, continuarea procedurii și implicit obligarea lichidatorului de a proceda la convocarea în mod legal a Comitetului/Adunării creditorilor falitei - Comerț SRL în vederea supunerii la vot a oportunităților formulării unei cereri de atragere a răspunderii fostului administrator al debitoarei care se face culpabil de starea de insolvență, precum și oportunitatea formulării unei plângeri penale.
Recurenta arată că solicită, în subsidiar, modificarea sentinței recurate, întrucât în conformitate cu art.2 din Legea nr.85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe în vederea îndeplinirii scopului propus al legii, iar, dacă contrar tuturor acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei din evidențele contabile rezultă că nu sunt sau nu au rămas bunuri în inventar, precum și numai dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, numai atunci judecătorul sindic poate dispune închiderea procedurii potrivit art.131 din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.5 din Legea nr.85/2006 "organele care aplică procedura sunt: instanțele judecătorești, administratorul și lichidatorul. Organele prevăzute la alin.(1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni".
Potrivit art.4 din Legea nr.85/2006 "în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se va utiliza fondul de lichidare, plățile efectuându-se pe baza unui buget previzionat pe o perioadă de cel puțin 3 luni, aprobat de judecătorul sindic".
Recurenta creditoarea susține că este imposibil de acceptat o soluție de închidere a procedurii atâta timp cât nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajungându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art.2 al Legii nr.85/2006.
De asemenea, creditoarea recurentă arată că, lipsa actelor societății nu poate duce la concluzia că nu sunt bunuri și că nimănui nu-i incumbă responsabilitatea pentru ajungerea societății în faliment, precum și faptul că nu s-au făcut cercetări la OCPI, privind eventuale bunuri imobile înscrise în cartea funciară, la Arhiva electronică de gajuri mobiliare și la bănci, pentru eventuale conturi bancare.
Recurenta creditoare susține că lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria de a întocmi și depune un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății.
În final, recurenta arată că în derularea procedurii de lichidare judiciară nu a fost desemnat administratorul special, de către adunarea generală a acționarilor, care să poată primi raportul final și situațiile financiare ale procedurii și care trebuiau comunicate creditorilor, judecătorul sindic având obligația convocării adunării creditorilor în termen de 30 de zile de la afișarea raportului final (art.129), pentru a da posibilitatea acestora de a formula obiecții la acest raport, neîndeplinirea acestei obligații fiind un motiv de casare a hotărârii de închidere a procedurii. Recurenta mai arată că dacă ar fi fost convocată adunarea generală a creditorilor societății, în cadrul acestei adunări, avea posibilitatea invocării motivelor care stau la baza opunerii sale la închiderea procedurii, în situația dată, fiind obligată să facă aceste precizări în calea de atac legală. De asemenea se susține de recurentă să nu a fost întocmit tabelul final al creditorilor și nu a fost supus spre afișare așa cum prevăd dispozițiile Legii nr.85/2006.
, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei - Comerț SRL, a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că, așa cum rezultă din documentele de la dosarul cauzei, a întreprins toate demersurile în identificarea fostului administrator al debitoarei și implicit a documentelor societății. Cu toate aceste demersuri efectuate nu s-au putut identifica documentele debitoarei, astfel că, așa cum se arăta și în raportul din 14.04.2009, lichidatorul judiciar a fost în imposibilitatea obiectivă de a completa "Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei", raportul fiind depus la dosarul cauzei la termenul de judecată din 14.04.2009.
Lichidatorul arată că nefiind identificate bunuri care să poată fi valorificate, a notificat toți creditorii, printre care și recurenta, cu privire la exprimarea disponibilității de a avansa sumele de bani care să poată acoperi aceste cheltuieli, recurenta neexprimându-și în nici un fel poziția.
Se mai arată că închiderea procedurii în baza art.131 din Legea nr.85/2006 nu este condiționată de existența unui administrator special în procedură și de convocarea anterioară a adunării generale a creditorilor, singura condiție impusă de lege fiind aceea a lipsei bunurilor care să poată fi valorificate, coroborată cu neavansarea de către nici un creditor a sumelor necesare continuării procedurii
În final, lichidatorul arată că nu a formulat cerere de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere, în baza art.138 din Legea nr.85/2006, întrucât nu a avut documentele pe care să își întemeieze o astfel de cerere.
Analizând recursul de față, prin prisma criticilor formulate de recurentă și din oficiu, raportat la dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este nefondat, judecătorul sindic pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în cauză închiderea procedurii s-a realizat în baza art. 131 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia "în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Pentru a se dispune această măsură s-a constatat de judecătorul sindic, pe baza rapoartelor prezentate de lichidatorul judiciar desemnat pe seama debitoarei, că debitoarea nu dispune de bunuri valorificabile și nici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, că creditorii debitoarei nu și-au manifestat intenția de a avansa eventualele sume ce ar fi necesare continuării procedurii de insolvență, iar atragerea răspunderii fostului administrator al debitoarei nu poate fi probată, lichidatorul judiciar nefiind în posesia actelor contabile ale debitoarei.
Astfel, Curtea constată că, având în vedere faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării coroborat cu faptul că au putut fi identificate nici un fel de bunuri în averea sa, precum și că creditoarea nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în mod corect s-a dispus închiderea procedurii întemeiată pe prevederile art.131 din Legea insolvenței, situație în care nu poate fi vorba de un raport final ce necesită a fi comunicat părților din proces.
Pe de altă parte, creditoarea critică în esență sentința recurată și pentru motivul că nu a fost atrasă răspunderea administratorului social al debitoarei.
În ceea ce privește cererea creditoarei de a fi angajată răspunderea administratorului debitoarei, potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, Curtea reține că aceasta se poate face ca regulă numai la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului și numai ca excepție în condițiile art. 138 alin. 3 din lege (conform căruia comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie), în prezenta cauză lichidatorul judiciar neformulând o asemenea cerere.
Întrucât potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", iar creditorii nu mai au potrivit actualei reglementări calitatea procesuală activă de a solicita aplicarea prevederilor art. 138 față de membrii organelor de conducere ai debitoarei, criticile recurentelor legate de problema aplicării art. 138 din lege sunt nefondate, având în vedere și temeiul închiderii procedurii, respectiv art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditoarele neoferindu-se să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, în condițiile în care s-a constatat că nu există bunuri în averea debitoarei.
Nici creditorii, în nume personal și nici instanța, nu pot obliga practicianul să formuleze o astfel de cerere, iar continuarea procedurii pentru eventuala sa formulare, nu are temei juridic și nici nu se sprijină pe aspecte de fapt care să formeze convingerea instanței de recurs că, pe de o parte, creditorii vor avansa cheltuielile necesare continuării procedurii (o astfel de disponibilitate nefiind dovedită în recurs) sau că, față de prev. alin. 1 din art. 138, așa cum a fost modificat, vor fi întrunite condițiile prealabile ale formulării unei astfel de cereri, respectiv Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei și implicit, identificarea persoanelor responsabile de starea societății.
Așa fiind, constatând că nu există motive de casare sau modificare a sentinței recurate, că nicio susținere din recurs nu a fost probată în condițiile art. 1169. civ. în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de A împotriva sentinței comerciale nr.752/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 iunie 2009.
Pentru
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - aflat în
semnează
Președinte Secție,
Grefier,
- -
Red./08.07.09
tehn./ 2 ex./09.07.09
Primă instanță: Tribunalul Arad,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Petruța Micu
