Procedura insolventei practica judiciara. Decizia 874/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator - 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 874
Ședința publică din 23 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Mircea Boar
JUDECĂTOR 3: Csaba
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, cu sediul în A,- împotriva sentinței comerciale nr. 766 din 21 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad privind pe debitoarea intimată, prin lichidator judiciar Casa de Insolvență, cu sediul în A,-,. 3A,. 2.
La apelul nominal nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 23 iunie 2009, Casa de Insolvență, în calitate de lichidator judiciar a debitoarei a depus prin registratura instanței întâmpinare la recursul creditoarei după care, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă,
CURTEA
Constatând că prin sentința comercială nr. 766 din 21 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arads -a dispus închiderea procedurii insolvenței privind pe debitoarea și radierea acesteia din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad, a fost descărcat lichidatorul judiciar Casa de Insolvență și toate persoanele care l-au asistat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, asociați, au fost aprobate cheltuielile de procedură în sumă de 51,60 lei și onorariul în sumă de 3023,40 lei, plus TVA, pentru întreaga perioadă de desfășurare a procedurii, s‑a dispus eliberarea cheltuielilor de procedură și onorariului din fondul de lichidare, precum și notificarea hotărârii debitoarei, creditorilor, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Arad pentru efectuarea mențiunii de radiere și publicarea ei în Buletinul procedurilor de insolvență,
Având în vedere că creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, declarând recurs, cu invocarea art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă, a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței, în sensul dispunerii către lichidatorul judiciar a formulării unei acțiuni de atragere a răspunderii administrative față de fostele organe de conducere a societății, conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată, cu motivarea că:
Potrivit art. 2 din Legea nr. 85/2006, scopul declarat al legii este instituirea unei proceduri pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență, situație care impune lichidatorului judiciar un ansamblu de măsuri și diligențe pentru îndeplinirea scopului propus al legii și numai dacă în pofida acestor inițiative nu se pot identifica bunuri urmăribile care să acopere pasivul debitoarei, dacă din evidențele contabile rezultă că nu au rămas bunuri în inventar, precum și dacă se constată cu certitudine că nu sunt persoane cărora le poate fi imputată vina de a fi provocat starea de insolvență, abia atunci se poate propune judecătorului sindic închiderea procedurii, potrivit art. 131 din Legea nr. 85/2006;
În primul rând trebuie remarcat că în raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență (art. 20 alin. 1 lit. b) se arată că nu există acte contabile și că astfel nu se poate stabili existența vreunor bunuri ale societății și nici vinovăția fostului administrator, ceea ce constituie un motiv suficient ca lichidatorul judiciar să formuleze o acțiune în atragerea răspunderii acestuia, constatând că chiar lipsa actelor duce la această situație de imposibilitate a derulării procedurii, aspect reținut în mod eronat de către judecătorul sindic;
Potrivit art. 5 din Legea nr. 85/2006 organele care aplică procedura sunt judecătorul-sindic, administratorul judiciar și lichidatorul care trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de lege, precum și realizarea în condițiile legii a drepturilor și obligațiilor celorlalți participanți la aceste acte și operațiuni;
Conform art. 131 Legea nr. 85/2006 în orice stadiu al procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat;
Potrivit art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le‑ar fi imputabilă;
Legea impune în mod imperativ întocmirea unui raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă această stare, fără a face nici o diferență cu privire la existența sau inexistența unor bunuri sau a lipsei contabilității debitoarei falite;
Lipsa actelor contabile și neținerea contabilității potrivit dispozițiilor legale echivalează cu o prezumție de ducere a societății în stare de faliment, în acest fel fostul administrator fiind vinovat de încălcarea mai multor dispoziții legale, și anume art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2, art. 134 alin. 1 și 2 și art. 181 din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 11 alin. 4 din Legea contabilității, cu atât mai mult cu cât relația administratorului cu societatea comercială se supune regulilor mandatului (art. 1.540 din Codul civil);
Faptul că aceste dispoziții sunt stabilite prin alte acte normative decât Legea nr. 85/2006 nu impietează asupra răspunderii administrative întrucât această lege este specială doar pentru derularea procedurii falimentului, iar faptele care se definesc la modul general în art. 138 sunt detaliate ca și modalități de săvârșire în legile speciale indicate mai sus, fiind lipsit de rațiune juridică reluarea acelorași fapte în cuprinsul Legii insolvenței din moment ce ele sunt enunțate și definite în legile speciale, iar potrivit principiului specialia generalibus derogant, acestea sunt norme speciale cu privire la răspunderea administrativă față de cele generale ale Legii nr. 85/2006;
Pe de altă parte, trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, investigații privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea promovării art. 138 din lege.
Este imposibil de acceptat o soluție de închidere a unei proceduri cât timp nu a fost respectată o dispoziție imperativă a legii, prin acest fapt ajunându-se la imposibilitatea realizării scopului declarat al legii, enunțat în mod imperativ în art. 2 al Legii nr. 85/2006;
Potrivit doctrinei în materie, răspunderea administratorului pentru ajungerea societății comerciale în insolvență este cea reglementată de dispozițiile referitoare la mandat, mandatul fiind cuprins în actul constitutiv al societății astfel că este fără îndoială că se impune că lichidatorul judiciar, în considerarea retribuției primite pentru activitatea depusă, are datoria să întocmească și să depună la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și, evident, de a cere atragerea răspunderii materiale a foștilor administratori pentru lipsa lor de diligență în conducerea activității societății, atragerea răspunderii având eficiență doar înainte de închiderea procedurii.
Văzând că debitoarea, prin lichidator judiciar Casa de Insolvență a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și nelegal, arătând că:
Au fost efectuate demersuri pentru identificarea bunurilor mobile sau imobile supuse impozitării cu care debitoarea ar figura în evidențele fiscale ale Direcției Venituri din cadrul Primăriei Municipiului A, constatându-se faptul că debitoarea nu figurează cu nici un fel de bun mobil sau imobil;
Lichidatorul judiciar a procedat în temeiul prevederilor art. 48 din Legea cadru la notificarea tuturor instituțiilor bancare din România în vederea identificării și indisponibilizării conturilor debitoarei dar nu au fost identificate disponibilități financiare în averea debitoarei iar creditoarea nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare, necesare continuării procedurii;
Având în vedere faptul că debitoarea nu figurează cu bunuri supuse impozitării, coroborat cu faptul ca nu au putut fi identificate nici un fel de alte bunuri în averea debitoarei, precum și faptul că, creditoarea debitoarei, nu a înțeles să avanseze sumele corespunzătoare continuării procedurii, considerăm că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 131 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, care prevăd expres posibilitatea Judecătorului Sindic de a da o sentință de închidere a procedurii, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitoarei ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare;
Creditorii au fost notificați în vederea exprimării poziției în scris cu privire la propunerea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii, creditorii astfel notificați fiind încunoștințați despre posibilitatea avansării cheltuielilor necesare continuări procedurii;
În condițiile prevederilor art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 a fost întocmit raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei, raport întocmit în lipsa documentelor prevăzute de art. 28 din Legea cadru, neputând fi stabilită limita sumei pentru care răspunderea revine administratorului, motiv pentru care lichidatorul judiciar nu a procedat la formularea unei astfel de acțiuni;
În temeiul prevederilor art. 147 din Legea cadru a fost formulată plângere penală împotriva fostului administrator al debitoarei pentru nepredarea documentelor financiar contabile și a actelor societății, înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad;
Față de prevederile art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, potrivit cărora o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă, în urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic având a pronunța o sentința, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice dispunând si radierea acestora, recurenta se află într-o eroare, cererea de închidere a procedurii formulată de lichidatorul judiciar a fost formulată în temeiul prevederilor art. 131 din Lege, situație în care nu poate fi vorba de un raport final ce necesită a fi comunicat administratorului special al debitoarei și creditorilor acesteia.
Reținând în fapt că potrivit mențiunilor din rapoartele întocmite de către lichidatorul judiciar, societatea debitoare nu deține fonduri sau bunuri care să poată fi valorificate și nici un creditor nu și‑a manifestat intenția de a avansa sumele necesare continuării procedurii iar documentele contabile nu au fost prezentate lichidatorului judiciar de către administratorul societății care nu a fost găsit nici la sediul societății și nici la domiciliul declarat la. situație în care lichidatorul judiciar a formulat o plângere penală încă nesoluționată, împotriva administratorului social,
Considerând că în aceste condiții nu se poate reține în sarcina organelor însărcinate cu aplicarea procedurii, respectiv a lichidatorului judiciar, neluarea măsurilor necesare pentru îndeplinirea scopului propus sau declarat al legii,
Că îndeplinirea de către lichidatorul judiciar a obligației rezultate din dispozițiile art. 59 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 referitoare la întocmirea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență trebuie raportată la situația concretă din cauză respectiv împrejurarea evidențiată de către acesta cu privire la faptul că nu i s‑au predat documentele contabile ale societății,
Că deși creditoarea recurentă Administrația Finanțelor Publice a pretins că trebuia analizată eventualitatea unor acțiuni oblice pentru recuperarea de creanțe, care nu se arată însă că ar exista și a indicat anumite investigații ce ar fi trebuit să fie întreprinse pentru obținerea informațiilor privind bunurile personale ale foștilor administratori în vederea aplicării art. 138 din lege, nu s‑a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii și nici nu a procedat în sensul dispozițiilor art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora comitetul creditorilor sau în cazul în care acesta nu ar putea fi constituit, creditorii înșiși, pot cere judecătorului-sindic autorizarea în vederea introducerii acțiunii pentru a se dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele expres menționate, în sensul dispozițiilor alin. 1 al articolului de lege respectiv, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă legea amenință să se prescrie,
Considerând că astfel și creditoarea recurentă avea posibilitatea de a efectua demersuri în acest sens, în măsura în care considera că sunt îndeplinite cerințele legale, respectiv că lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor la care se referă legea amenință să se prescrie, o obligație, a lichidatorului de a formula acțiunea sau a judecătorului sindic de a impune formularea unei cereri cu atare obiect, nefiind prevăzută de lege, care, în afara atribuțiilor stabilite în sarcina organelor menționate de art. 5 din Legea nr. 85/2006, atribuie și comitetului creditorilor respectiv acestora, în nume propriu, în condițiile arătate, legitimarea procesuală de a acționa în vederea atragerii răspunderii persoanelor vinovate de starea de insolvență,
Că, în consecință, recursul fiind neîntemeiat, prin aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, acesta trebuie respins,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A, cu sediul în A,- împotriva sentinței comerciale nr. 766 din 21 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Arad privind pe debitoarea, prin lichidator judiciar Casa de Insolvență, cu sediul în A,-,. 3A,. 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 23 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Pt. JUDECĂTOR
în concediu de odihnă, semnează
PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER
Red. /Dact.
2 ex./15.07.2009
Primă instanță - Tribunalul Arad
Judecător
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Mircea Boar, Csaba
