Retragere asociat. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.106
Ședința publică de la 31.01.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 3: Eugenia Voicheci
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă SC ROMÂNIA SRL împotriva sentinței comerciale nr.3315/09.03.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE - SA și intimata pârâtă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 91 dosar și intimata reclamantă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 17 dosar și intimatul pârât prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la fila 92 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de retragere asociat din societate. Susține că există o anumită situație financiară a societății, există un bilanț contabil rectificat aprobat prin hotărârea AGA, dar care nu a fost atacat în instanță. Instanța de fond a luat în considerare o situație anterioară a acestui bilanț. Apreciază că pentru intimata reclamantă nu există posibilitatea formulării unei cereri de retragere din societate. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, apreciind legală și temeinică sentința atacată. Sub aspectul situației financiare a recurentei reclamante, arată că motivul de retragere este generat de divergența de poziții ale celor doi asociați cu privire la starea juridică a societății pârâte. Cât privește cesiunea către terți a fost refuzată de către acționarul majoritar, fiind ingrădită retragerea din societate.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 3315/9.03.2007, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis acțiunea reclamantei SC NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE - SA în contradictoriu cu pârâta SC SRL și SERVICII și a încuviințat cererea de retragere din SC SRL a reclamantei SC NAȚIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMÂNE - SA, obligând pârâtele la 107.745.575 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel,tribunalul a reținut că refuzul de către SC a ofertei de cesionare a părților sociale, făcută de reclamantă, reprezintă un abuz împotriva reclamantei, o restrângere a drepturilor acesteia ce constituie un temei suficient pentru o retragere judiciară.
A reținut tribunalul și că reclamanta a dovedit prin probele administrate motive temeinice ce au determinat-o să formuleze cererea, în raport de refuzul pârâtei de a aproba dizolvarea societății SC SRL, demonstrând că părțile asociate au poziții diametral opuse privitor la aspecte majore ce vizează funcționarea societății, dispută ce justifică suficient dreptul de retragere.
În aceste condiții, tribunalul constatând că reclamanta nu dorește să fie asociat al acestei societăți și văzând că pârâta a refuzat atât dizolvarea cât și cesionarea acțiunilor de către reclamantă, a admis cererea reclamantei în baza articolului 221 din Legea nr.31/1990.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, motivat și legal timbrat SC SRL.
În esență, recurenta susține că în mod greșit instanța de fond după casare a apreciat că cererea formulată de reclamantă este întemeiată având în vedere situația financiară a pârâtei SC SRL, așa cum este aceasta redată în cuprinsul Raportului de verificare și de gestiune.
În acest sens, recurenta argumentează susținerea din motivul de recurs raportându-se la definiția capitalului social, la sintagma folosită de reclamantă în acțiunea formulată, respectiv pierderea capitalului social prin prisma Legii nr. 82/1991 și Legii nr.31/1990, și la dispozițiile articolului 153 din Legea nr.31/1990, conchizând prin aceea că bilanțurile contabile de la 31.12.2001 și 31.12.2002 care au reflectat pierderea unei jumătăți din capitalul social nu au fost întocmite în conformitate cu situația reală a societății, motiv pentru care în AGA de la 5.05.2003 s-a hotărât angajarea unei societăți de audit pentru verificarea lucrărilor de închidere a anului financiar 2002.
Opinia exprimată de auditor prin raportul de auditare din luna iunie 2003 fost în sensul că rezultatele consemnate în situațiile financiare aferente exercițiului anului 2002, nu reflectă fidel situația patrimoniului societății și în consecință AGA poate să hotărască corecțiile necesare în 2003.
Precizează recurenta că asociata a dovedit rea-credință în toată această perioadă, opunându-se în AGA la corectarea situațiilor financiare greșit întocmite.
Urmare a hotărârii de la 3.09.2003 s-au efectuat modificările contabile aferente, întocmindu-se bilanțul de la 31.12.2003 care conține situația reală a societății (aprobat în AGA de la 5.05.2004) și care confirmă faptul că societatea nu are capital social pierdut.
Prin urmare, arată recurenta, pe parcursul soluționării cererii reclamantei s-au luat măsuri în sensul reîntregirii capitalului social până la limitele impuse de lege, astfel că în prezent cererea de retragere a reclamantei care s-a întemeiat pe motive de dizolvare a rămas fără obiect, cauza retragerii fiind înlăturată fapt ce impunea respingerea ca atare.
Recurenta susține reaua-credință manifestată de constând și în aceea că în acea perioadă a decis unilateral stoparea activității desfășurată de pârâta recurentă la bordul aeronavelor sale, efectuând demersuri pentru desfășurarea acestei activități pe cont propriu în scopul de a-și însuși singură profilul rezultat din activitatea identică cu a societății al cărei asociat este, atitudine ce se încadrează în dispozițiile ce reglementează concurența neloială.
În acest sens recurenta arată că rezultatele financiare negative la un moment dat se datorează în exclusivitate asociatului care la 25 noiembrie 2002 oprit activitatea de duty-free a pârâtei recurente lipsind de profit consistent pe ambii asociați ai SC ROMANIA SRL.
înregistrate la nivelul anului 2001 au fost cauzate tot de reclamanta care nu a contribuit niciodată la activitatea de transport a pârâtei prin promovarea și vinderea către pasagerii săi de vauchere pentru activitatea de taxi.
În fine, recurenta aduce ca argument al primului motiv de recurs și încălcarea prevederilor articolelor 969 și 970 Cod civil, susținând că nu există vreo culpă a sa în executarea obligațiilor contractului încheiat cu reclamanta, astfel încât aceasta să fie îndreptățită să ceară rezilierea contractului de societate înainte de termen, prin retragerea din societate care are ca efect încetarea societății înainte de termenul pentru care a fost constituită.
În acest sens, recurenta invocă dispozițiile articolelor 1491-1531 cod civil coroborate cu Legea nr.31/1990.
C de-al doilea motiv de recurs vizează aprecierea instanței care a reținut ca motiv de retragere din societate refuzul asociatului majoritar de dizolvare a societății și cumpărarea părților sociale ale reclamantei sau oferirea acestora spre cumpărare terților.
În acest sens, invocând dispozițiile articolului 221 litera b din Legea nr.31/1990 (în redactarea actuală articolul 226 litera b din aceeași lege modificată și republicată), recurenta susține că reclamanta nu a solicitat niciodată în cadrul AGA retragerea din societate, ci numai dizolvarea societății, astfel că nu a fost îndeplinită condiția prealabilă de a se convoca AGA pentru a discuta retragerea din societate, oricum lipsind motivele temeinice pentru retragere.
În acest context, recurenta susține că la AGA din data de 12.02.2003, asociatul a refuzat oferta de cesionare a părților sociale deținute de în SC, pentru că interesul acesteia este de a continua activitatea societății împreună cu asociatul tocmai pentru a avea posibilitatea desfășurării în continuare a obiectului de activitate în beneficiul ambilor asociați.
Susține recurenta că nu rezultă - din actele cauzei că reclamanta a convocat AGA cu obiect pe ordinea de zi privind cesionarea părților sale sociale către terți și nu a formulat nici o ofertă serioasă și cu un preț serios față de nici un terț și prin urmare, susținerea reclamantei din cererea de chemare în judecată privind obturarea posibilității de cesionare a părților sociale către terți, este fără suport real.
Cu privire la netemeinicia motivelor de retragere din societate a reclamantei intimată, recurenta solicită a se avea în vedere că reclamanta nu a cerut anularea AGA din 25.03.2003, că la 2.06.2003 a început efectiv comercializarea pe cont propriu a produselor în sistem duty-free, că la 3.09.2003 este momentul începând cu care realitatea situațiilor financiare ale societății s-au aflat în contradicție cu argumentele reclamantei din acțiune, întrucât rezultatele negative ale societății nu există, fiind contrazise de bilanțul contabil de la 31.12.2003, astfel că cererea de chemare în judecată apare nemotivată.
Intimata a depus completare la întâmpinare solicitând respingerea recursului și înscrisuri în combaterea acestuia (filele 23-89).
Examinând recursul în raport de actele, lucrările cauzei, motivele și temeiurile de drept invocate de recurentă, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate.
Curtea va proceda la gruparea argumentelor aduse în sprijinul motivelor de recurs, pentru a răspunde printr-un considerent comun.
Cu privire la motivul 1 de recurs (numerotarea aparține recurentei), se impune precizarea că toată teoria recurentei cu privire la capitalul social este corectă, cu completarea că, rolul capitalului social este acela de a constitui gajul general al creditorilor societății cu răspundere limitată, întrucât limita urmăririi de către creditorii societății este dată de capitalul social cunoscut acestora prin publicitatea contractului de societate.
Aceasta este rațiunea pentru care activul net al societății, determinat ca diferență între totalul activelor și totalul datoriilor acesteia, atunci când se diminuează la mai puțin de J din valoarea capitalului social, se pune în discuția necesitatea dizolvării societății, reducerea capitalului social sau reconstituirea acestuia până la încheierea exercițiului financiar.
În aceste condiții, reținându-se Raportul de gestiune la sfârșitul anului 2001 și Raportul de verificare și certificare a bilanțului contabil al SC ROMANIA SRL întocmit de SC EXPERT SRL la 27.02.2002 (filele 25-52 vol.I dosar fond nr. 5734/2003) din care rezultă la 31.12.2001 o pierdere neacoperită din capitaluri de 1.712.454 mii lei, care a crescut față de 31.12.2000 cu pierderea din anul 2001 de 1.050.874 mii lei, apare ca întemeiată cererea de chemare în judecată a reclamantei raportat la interesul oricărui asociat al unei societăți de a obține beneficii din activitatea societății.
Or, în cauza de față, raportat la momentul formulării cererii din 28.03.2003, în condiția în care abia în 5.05.2003 (ulterior formulării acțiunii în justiție) s-a supus votului angajarea societății de audit SC - SRL, raportul întocmindu-se în iunie 2003, suspiciunea reclamantei privind situația precară a societății întemeiată pe înscrisurile oficiale arătate în precedent, au impus solicitarea acesteia de la 14.01.2003 (fila 55 vol. I) privind convocarea pentru 12.02.2003 cu prim punct la ordinea de zi, dizolvarea SC SRL cu mențiunea că în situația neaprobării dizolvării înțelege să cesioneze întregul său pachet de 9.256 părți sociale către asociatul conform dreptului de preemțiune al acestuia.
Prin urmare, argumentele recurentei aduse în sprijinul motivului de recurs și întemeiate pe Raportul de auditare din luna iunie 2003 (care de altfel vizeazăaudierea unor înregistrări contabile aferente exercițiului financiar 2002) supus aprobării în din 3.09.2003 (fila 47 dosar recurs) cu consecința modificării bilanțului de la 31.12.2003 aprobat în AGA de la 5.05.2004, nu vor fi primite în raport de premisele avute în vedere de reclamantă pentru solicitarea dizolvării și în cazul neaprobării acesteia, a cesionării tuturor părților sociale, evident cu consecința retragerii din societate.
Faptul că "la momentul actual" motivul avut în vedere de reclamantă în februarie 2003 și care viza temeinicia cererii de retragere din societate, nu mai este de actualitate, în sensul că pe parcursul soluționării cererii de chemare în judecată" s-au luat măsuri în sensul reîntregirii capitalului social până la limitele impuse de lege" nu este de natură a înlătura motivele temeinice avute în vedere de reclamantă la data formulării cererii, cu atât mai mult cu cât însăși reclamanta nu a înțeles să renunțe la hotărârea sa.
De altfel, ori de câte ori se solicită retragerea dintr-o societate cu răspundere limitată a unui asociat, este necesar a se avea în vedere și elementul esențial al contractului de societate și anume existența intenției asociaților de a colabora în desfășurarea activității comerciale (affectio - societatis).
Or, în cauza de față, dincolo de măsurile luate de asociatul de a reîntregii capitalul social până la limita impusă de lege (acțiuni desfășurate din februarie 2003 până în mai 2004), perioadă în care părțile asociate au avut păreri divergente materializate în toate hotărârile desfășurate în acest răstimp, dar, affectio societatis presupune și intenția de colaborare voluntară a asociaților, de lucru în comun cu participare activă și interesată la activitatea societății.
De altfel, recurenta a invocat permanent în toate ciclurile procesuale, reaua credință a asociatei constând și în aceea că a făcut demersuri pentru desfășurarea activității de duty-free pe cont propriu, că la 25.11.2002 a decis stoparea activității recurentei la bordul aeronavelor sale, invocându-se chiar încălcarea dispozițiilor care reglementează concurența neloială și nu în ultimul rând susținându-se că rezultatele negative "la un moment dat" se datorează în exclusivitate.
Așa fiind, opoziția pârâtei recurente la retragerea asociatului apreciat ca fiind de rea-credință, care a dus societatea "în exclusivitate" la rezultate negative încă de la 25.11.2002, este cel puțin contradictorie și oricum în afara principiului care guvernează acest contract de societate - affectio societatis.
Așadar, cum din întregul material probator (inclusiv hotărârile judecătorești care atestă multitudinea litigiilor dintre cei doi asociați ai societății recurente) rezultă că între asociați există neînțelegeri care privesc atât aprecierea activității din punct de vedere contabil cât mai ales neînțelegeri privind modul de desfășurare a activității, hotărârea instanței de fond se apreciază ca fiind temeinică raportat la situația de fapt și dispoziția prevăzută de articolul 226 litera c din Legea nr.31/1990 republicată.
In fine argumentele recurentei bazate pe dispozițiile articolelor 969, 970, 1491-1531 Cod civil vor fi înlăturate în raport de dispoziția specială prevăzută de Legea nr.31/1990 care reglementează condițiile privind retragerea asociaților, aplicabile în cauza de față în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Oricum, susținerea recurentei în sensul că retragerea reclamantei din societate are ca efect încetarea societății înainte de termen, nu are suport legal în raport de posibilitatea pârâtei recurente a decide dacă dorește să continue activitatea societății cu asociat unic.
Cât privește obiectul de activitate al societății, nu se poate reține că prin retragerea nu s-ar mai putea desfășura activitatea, în raport de conținutul obiectului de activitate menționat în contractul de societate cât și de înscrisul de la fila 84 - contractul nr. 1159/16.12.2002încheiat cu Compania Română de Romania
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs ce vizează lipsa motivelor temeinice pentru a se solicita retragerea din societate, Curtea îl apreciază ca nefondat atât pentru considerentele avute în vedere la primul motiv de recurs cât și pentru următoarele considerente.
Toate alegațiile recurentei privind:neconvocarea AGA de către reclamanta intimată pentru a se discuta retragerea din societate, existența interesului asociatului de a continua activitatea societății împreună cu asociatul și prin urmare refuzul ofertei de cesionare, neconvocarea AGA de către cu ordinea de zi cuprinzând cesionarea părților sale sociale către terți, neformularea unei oferte serioase și cu preț serios față de nici un terț și necontestarea în instanță a hotărârii AGA de la 12.02.2003 care a devenit astfel obligatorie, sunt nefondate, în raport de conținutul procesului verbal AGA de la 12.02.2003 punctul 2 (filele 26-27 dosar recurs) și dispozițiile Legii nr. 31/1990.
Astfel, având în vedere că nu s-a votat dizolvarea societății, CN SA a propus celuilalt asociatcu drept de preemțiuneîn raport cu terții, cesionarea întregului pachet la valoarea nominală de 528.000 USD.
a refuzat oferta de cesionare.
S-a consemnat totodatărefuzulasociatuluide a-și exprima acordul în vederea transmiterii părților sociale deținute de SA către terți,cu mențiunea expresă că, va ataca în instanță orice act perfectat cu eventualii terți prin nesocotirea dreptului asociatului de a autoriza acest transfer.
Prin urmare, dincolo de faptul că reclamanta a respectat dispozițiile legale și statutare privind acordarea dreptului de preemțiune asociatului său, dar obiectul dezbaterilor de la 12.02.2003 nu l-a format oferta de cesiune către terți, astfel încât să se pună în discuție așa ceva, cu atât mai mult cu cât asociatul și-a exprimat clar poziția față de eventuala cesiune către terți deși a refuzat neîndoielnic oferta de cesiune pe care i-a făcut-o SA.
În plus, se reține de C că, recurenta a precizat în recurs alte motive (interese) pentru care nu a acceptat oferta de cesiune (vezi alineat 3 paragraf 9 recurs), iar în realitate (nefiind vorba de un interes în "beneficiul ambilor asociați") a justificat refuzul astfel: interesul asociatul fiind de a continua activitatea acestei societăți împreună cu CN SApentru că asta înseamnă posibilitateade desfășurare în continuare a activitățilorpe care și le-a propusșiîn ideea de a se îndeplini unadin condițiile necesare eliberării autorizației de duty - free - (fila 26 recurs).
În aceste condiții corect a reținut instanța de fond că refuzul ofertei de cesionare reprezintă un abuz al pârâtei asociate și o restrângere a drepturilor asociatei reclamante, ceea e reprezintă un motiv suficient pentru retragerea judiciară.
Tot corect a constatat tribunalul și că nerecunoașterea dreptului de a se retrage în condiția în care s-a probat că retragerea nu este abuzivă, șicanatorie sau nejustificată, reprezintă o încălcare a drepturilor asociatului prin forțarea acestuia să rămână în societate împotriva voinței lui.
Susținerile pârâtei privitoare la culpa reclamantei în nefuncționarea societății au fost în mod întemeiat înlăturate, de instanța de fond în raport de faptul că aceste aprecieri au fost cenzurate de instanțe judecătorești ce au soluționat acțiunile judiciare între părți, întemeiate și pe aspectele invocate de pârâtă în susținerea relei credințe a reclamantei (ex. sentința comercială nr. 4688/7.04.2003, sentința comercială nr. 11057/22.09.2003; sentința comercială nr. 3617/12.03.2004; sentința comercială nr. 3022/2.03.2004, sentința comercială nr. 3396/9.03.2004; decizia comercială nr. 71/27.01.2005, sentința comercială nr. 2362/21.02.2003 și decizia comercială nr.793/13.05.2003.
Cât privește argumentul recurentei în sensul că reclamanta nu a atacat hotărârile AGA SC ROMANIA SRL, și prin urmare punctele de vedere susținute de aceasta sunt contradictorii, Curtea apreciază că neatacarea hotărârilor AGA nu reprezintă un aspect relevant în soluționarea cererii de retragere din societate, cu atât mai mult cu cât hotărârile AGA se atacă în condițiile articolului 132 (1) și (2) din Legea nr. 31/1990 rep.
Pentru aceste considerente Curtea constatând că nu subzistă motivul de modificare a sentinței atacate prevăzut de articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă și nici alt motiv care să atragă casarea sau modificarea hotărârii în temeiul articolului 3041Cod procedură civilă, urmează să mențină sentința atacată privind încuviințarea retragerii asociatului Compania Națională de Transporturi Aeriene Române SA din SC ROMANIA SRL și în consecință să respingă recursul în temeiul articolului 312 (1) Cod procedură civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta reclamantă SC ROMANIA SRL împotriva sentinței comerciale nr.3315/09.03.2007 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă SC NATIONALĂ DE TRANSPORTURI AERIENE ROMANE - SA și intimata pârâtă .
Ia act că intimata CN SA își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
3.03.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
