Retragere asociat. Decizia 28/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 28
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Traian Șfabu
JUDECĂTOR 2: Radu Cremenițchi
Judecător I -
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent, recurent - SRL și pe intimat, având ca obiect retragere asociat, împotriva sentinței civile numărul 1137/E din 14.06.2007 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul recurenților, d-na avocat; intimatul reprezentat de d-na avocat -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
D-na avocat solicită instanței verificarea insuficientei timbrări a recursului de față în raport de motivele invocate.
Instanța verifică taxele de timbru și constată că recursul de față este legal timbrat. părțile dacă mai au de formulat alte cereri. După ce recurenții și intimatul, prin apărători, precizează că nu mai au de formulat alte cereri și nici probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
Pentru recurenți, d-na avocat, punînd concluzii de admitere a recursului, solicită a se constata că instanța de fond a pronunțat o hotărîre, motivată ca efect al probatoriului administrat în cauză, probatoriu care clarifică situația financiară a societății Auto I, care este în insolvență, și faptul că fiecare asociat are de adus la societate, în cote egale, cîte 73.849.203 lei (datorii la bugetul de stat).
D-na av. critică soluția instanței de fond de netemeinicie și nelegalitate, care, dispunînd compensarea cheltuielilor de judecată, nu arătat considerentele avute în vedere la momentul stabilirii cuantumului acestor cheltuieli. Instanța de fond nu a verificat judicios cheltuielile efectuate de recurentul și de a acorda în parte aceste cheltuieli.
Conchizînd, d-na avocat solicită admiterea recursului, casarea hotărîrii recurate. Cu cheltuieli de judecată.
D-na av., pentru intimatul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Critica adusă hotărîrii primei instanțe este că, dintr- eroare materială, nu s-au inserat în considerente concluziile raportului de expertiză. Însă aceste critici nu se încadrează în "eroare materială". O eroare de judecată nu se poate îndrepta cu o "eroare materială".
Prin acțiunea introductivă, intimatul-reclamant a solicitat retragerea sa din societatea comercială Auto I, stabilirea valorii părților sociale și obligarea societății pîrîte la plata acestora.
Societatea pîrîtă nu a depus cerere reconvențională prin care să-și arate pretențiile în legătură cu cererea reclamantului, astfel că instanța de fond corect s-a pronunțat doar cu privire la cererea cu care a fost investită
Instanța a explicitat soluția, dar nu a stabilit o obligație în sarcina societății și a respins capătul de cerere privind suma de 5.000 RON, pentru că, așa cum a concluzionat expertiza contabilă efectuată în cauză, reclamantul nu mai are nici o sumă de primit de la societate.
Dar, observă apărătorul intimatului, și temeiul de drept invocat de recurenți este eronat, art. 304 pct.10 Cod procedură civilă fiind abrogat.
In ceea ce privește soluția de compensare a cheltuielilor de judecată, d-na av. apreciază ca fiind corect stabilită, compensarea justificîndu-se prin admiterea în parte a acțiunii.
Concluzionînd, d-na av. solicită respingerea recursului și obligarea recurenților la cheltuielile de judecată. Depune la dosar chitanța nr. -/12.01.2008 privind suma de 800 lei achitată de intimatul cu titlu de onorariu de avocat și precizează că intimatul pe care-l reprezintă nu a primit de la recurentul nici o sumă de bani. Depune la dosar și concluzii scrise.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr.1137/E/14.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus:
"Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, și Auto
Dispune retragerea reclamantului din calitatea de asociat al societății pârâte Auto unde a deținut 10 părți sociale reprezentând o cotă de 50 % din capitalul social.
În baza art. 226 al. 2 din 31/1990 dispune redistribuirea celor 10 părți sociale aparținând reclamantului către asociatul pârât care va deține astfel întregul capital social al societății pârâte.
Respinge capătul de cerere privind obligarea societății pârâte la plata sumei de 5000 RON.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Dispune comunicarea prezentei hotărâri către Oficiul Registrului Comerțului la momentul rămânerii irevocabile."
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
" În cursul anului 2003 reclamantul și pârâtul au înființat - - SRL, fiecare având un aport la capital de câte 1.000.000 lei vechi echivalând cu 10 părți sociale reprezentând 50% din capitalul social și cotă de participare la beneficiari și pierderi de 50 %.
Potrivit art. 226 al. 1 din L 31 / 1990 asociatul în societatea cu răspundere limitată se poate retrage din societate în cazurile prevăzute în actul constitutiv, cu acordul tuturor celorlalți asociați, iar în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a Tribunalului.
Anterior introducerii acțiunii reclamantul a încercat rezolvarea neînțelegerilor cu pârâtul, însă cei doi asociați nu au ajuns la un punct de vedere comun, aspect ce rezultă din înscrisurile aflate la filele 11 -19 dosar.
În luna martie 2005 reclamantul a notificat pârâtul ca în data de 4. 05. 2005 să se prezinte la notar pentru semnarea actului adițional de retragere din societate și achitarea tuturor drepturilor ce i se cuvin (fila 13 verso dosar ).
Prin încheierea notarială de certificare fapte nr. 557/4. 04. 2005 s-a consemnat că pârâtul nu s -a prezentat pentru perfectarea actului adițional de retragere a reclamantului din societate, deși a avut cunoștință de termenul solicitat în acest sens.
Nefiind realizat acordul asociaților reclamantul nu s- putut retrage din societate în condițiile art. 226 al. 1 lit. a din L 31 / 1990 și s-a adresat instanței.
La interogatoriu pârâtul a recunoscut faptul că asocierea cu reclamantul în cadrul societății pârâte nu mai poate continua din cauza gravelor neînțelegeri referitoare la modul de administrare și gestionare ( fila 49 dosar ).
La solicitarea părților s-a efectuat în cauză o expertiză contabilă judiciară care a concluzionat că reclamantul a creditat firma în anul 2003, cu suma de 238.190.000 lei. Din această sumă, a retras pe baza unui dispoziții de plată, suma de 70.000.00 lei, iar conform procesului verbal încheiat între cei doi asociați în data de 18. 07. 2004 ( anexa 3 ) a primit suma de 238.190.000 lei cu care a creditat societatea. La data de 31. 07. 2004 reclamantul nu mai are de recuperat din firmă nici o sumă de bani din contul 455 - " sume datorate asociaților" - aceasta rezulta din întreaga evidență contabilă care se concretizează în analitică a acestui cont și sintetică încheiată la 31. 12. 2004 ( anexa 3 și anexa 14 la raport), precum și în Bilanțul contabil încheiat la data de 31. 12. 2004.
Expertiza a mai evidențiat că pârâtul a creditat firma cu suma de 584.607.518 lei și a retras suma de 520.107.518 lei, rămânând de retras suma de 64.500.00 lei, sumă ce se regăsește în soldul final al analitice cont 455 " sume datorate asociaților" și în soldul final al sintetice ( anexa nr. 3 și anexa nr. 14 la raport).
Expertiza a stabilit că firma înregistrează o pierdere de 147.698. 406 lei, pierdere care se compune din datorii la bugetului statului cu majorări și penalizări. Această pierdere va fi suportată de ambii acționari în părți egale deoarece starea de insolvență a firmei li se datorează celor doi administratori, care prin neînțelegerile lor și prin nejustificarea unor încasări, au contribuit la ajungerea firmei în această stare de insolvență - conform art. 137 din Legea 64/ 1995 privind procedura judiciară a falimentului.
Pe cale de consecință fiecare asociat va depune potrivit art. 137 alin. 1 din Legea nr. 64 1995 câte 73.849. 203 lei - fiecare, total 147. 698. 406 lei, pentru acoperirea pasivului societății neputând fi vorba de primit din firma sume bani.
Rezultatul activității firmei - SRL în perioada cât a funcționat ( 2003 - 2004 ) se concretizează într-o pierdere de 149.698.406 lei
Această pierdere se compune din: - 67.154. 477 lei ca urmare a activității desfășurate de firma în cursul anului 2004, a înregistrării majorărilor și penalizărilor aferente obligațiilor bugetare - ( anexa nr. 14 - cont 121) și 82.543.929 lei pierdere înregistrată conform documentelor predate de reclamant expertului la data de 28. 02. 2006 și necontabilizate în timpul de referință ( 01.- - 30. 04. 2004 ), când s-a produs operațiunea contabilă.
Situația financiară a firmei este insolvență, având de plătit datorii în sumă de 248.542.963 lei. Reclamantul va depune suma de 100.830.489 lei - sumă nejustificată prin acte de încasarea facturilor, iar diferența datorilor, respectiv activele circulante: minus 147.698.406 lei vor fi suportate în cote egale de fiecare asociat; respectiv câte 73.849.203 lei.
Reclamantul a formulat obiecțiuni care au fost soluționate prin încheiere motivată la termenul de judecată din 5. 10. 2006,(fila 188 dosar).
Răspunsul la obiecțiuni se afla la filele (192- 198 dosar )
În cursul procesului reclamantul a depus plângere penală împotriva pârâtului sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 290 cod penal, arătând că acesta din urmă a întocmit în fals procesul verbal aflat la fila 99 dosar prin care se atestă că reclamantul ar fi primit suma de 168.190.00 lei vechi reprezentând restituire depunere asociat și l-a semnat în locul reclamantului, proces verbal luat în considerare de expert la formularea răspunsului pentru obiectivul nr. 1 propus de reclamant.
De asemenea, sesizarea penală face referire și la falsificarea a 5 dispoziții de plată în baza cărora reclamantul ar fi retras 70 milioane vechi, dispoziții care au fost și ele luate în considerare de expert la stabilirea sumelor cuvenite reclamantului.
Prin rezoluția din 10. 07. 2006 dată în dosarul 2743 / P / 2006 menținută în urma exercitării căilor ierarhice de atac și prin sentința penală 5087 /2006 a Judecătoriei Iași, definitivă prin decizia penală 221 / 2007 a Tribunalului Iași, s-a dispus neînceperea urmării penale față de pentru acțiunea de fals în înscrisuri sunt semnături private prevăzută de art. 290 alin. 1 Cod penal, reținându-se că din raportul de constatare tehnico -științific grafic nr. 36476/ 08. 06. 2006 al IPJ I - Serviciul Criminalistic efectuat în cauză rezultă că procesul - verbal încheiat între numiții, este autentic, nu prezintă indicii de contrafacere mențiunea "administrator", precum și prima semnătură din partea inferioară dreaptă a procesului verbal fiind executate de numitul ( filele 13 - 22 din dosar ).
Prin semnătura care apare pe procesul verbal în cauză, rezultă că numitul a luat cunoștință de conținutul celor menționate în acest act.
La termenul de judecată din 20. 04. 2007 reclamantul a declarat că se înscrie în fals în privința procesului verbal menționat anterior și a celor 5 dispoziții de plată.
Instanța a respins cererea privind suspendarea judecării cauzei și de sesizare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și cererea de efectuare a unei expertize grafologice formulată de reclamant prin încheiere motivată.
Astfel s-a reținut că la fila 130 dosar urmărire penală se află declarația dată de, pârât în prezenta cauză, în care aceasta arată că el a întocmit dispozițiile de plată contestate, reclamantul încasând sume de bani de la clienți pe care nu le mai deconta la unitate sau retrăgea sumele respective din casieria unității fără a semna o dispoziție de plată. În acest sens la data de 18. 07. 2004 a fost întocmit procesul verbal prin care reclamantul recunoaște că a primit sumele de bani respective.
Față de această depoziție, din conținutul rezoluțiilor date de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași ( menținute de instanță prin hotărâre definitivă și irevocabilă în cadrul procedurii prevăzute de art. 278 indice 1 C.P.P. ) instanța a constatat că nu se impune sesizarea organului de urmărire penală, dispozițiile de plată urmând a fi apreciate în contextul probelor administrate în cauză.
Nu se impune nici efectuarea unei expertize grafoscopice, având în vedere că aspectele legate de autenticitatea semnăturii de pe procesul verbal aflat la fila 99 dosar au fost lămurire prin raportul de constatare tehnico - științifică nr. 36476/8. 06. 2006 întocmit de I - Serviciul Criminalistic ( filele 14 - 22 dosar, urmărire penală ).
La termenul din 11. 05.2007 a fost respinsă cererea reclamantului privind efectuarea unei noi expertize contabile, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 212 Cod procedură civilă ( fila 257 verso dosar)
Față de cele expuse și situația de fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar și răspunsurile la interogatoriu instanța constată că între reclamant și pârâtul există neînțelegeri ireconciliabile legate de modul în care trebuie administrată societatea pârâtă sub aspectul resurselor umane și materiale, nemaiputând - se realiza o bună colaborare a asociaților în desfășurarea activității comerciale cu toate riscurile pe care aceasta le implică.
Prin urmare este întemeiat primul capăt de cerere formulat de reclamant instanța urmând a dispune retragerea sa din calitatea de asociat al societății pârâte.
Având în vedere dispozițiile art. 226 al. 2 din L 31 / 1990 care obligă instanța să dispună și cu privire la structura participării la capitalul social, se constată că, prin retragerea reclamantului, cele 10 părți sociale ce îi aparțineau vor fi redistribuite către asociatul pârât care va deține întregul capital social al societății pârâte.
Va fi respins capătul de cerere privind obligarea societății pârâte la plata sumei de 5000 RON către reclamant.
Astfel, expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat că reclamantul, în soldul contului 455 " sume datorate acționarilor" nu mai are nici o sumă de primit de la societatea pârâtă.
În privința procesului verbal și a dispozițiilor de probă atestând ridicarea de către reclamant a sumei de 238.190.000 lei vechi nu s-a dovedit caracterul fals al acestor înscrisuri.
Raportul de constatare tehnico - științifică nr. 36476/ 8. 06. 2006 întocmit de IPJ - Serviciul Criminalistic în cursul cercetării penale a stabilit că procesul verbal nu prezintă elemente de contrafacere, iar semnătura din cuprinsul său a fost executată de reclamant.
De asemenea, instanța mai reține că cele 5 dispoziții de plată în care se menționează și ridicarea de către reclamant a sumei de 70 milioane lei vechi au fost întocmite de pârât, fapt recunoscut de acesta și motivat de necesitatea justificării sumelor ridicate de reclamant din casierie fără documente ( declarația pârâtului de la fila 130 din dosarul de urmărire penală)
Aceste dispoziții se corelează cu procesul verbal încheiat de asociați în care la punctul 1 că reclamantul recunoaște că a retras din societate suma de 70 milioane lei vechi.
Rezultă astfel că reclamantul nu mai poate pretinde societății pârâte alte sume de bani. Nu i se pot acorda reclamantului nici dividende, având în vedere că potrivit expertizei, în perioada cât societatea pârâtă a funcționat a realizat doar pierderi, iar în prezent starea sa financiară este de insolvență.
Având în vedere că acțiunea de față va fi admisă doar în parte instanța va proceda la compensarea cheltuielilor de judecată conform art. 276 Cod procedură civilă."
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs și -" " SRL I, considerând-o nelegală și netemeinică.
Recurenta -" " SRL în motivarea recursului susține că prin concluziile expertizei contabile efectuate s-a stabilit că, "situația financiară a firmei este insolvența, având de plătit datorii în sumă de 248.542.963 lei. Reclamantul va depune suma de 100.830.489 lei - sumă nejustificată prin actele de încasare a facturilor, iar diferența datoriilor, respectiv activele circulante minus 147.698.406 lei vor fi suportate în cote egale de fiecare asociat, respectiv câte 73.849.203 lei".
Se susține că această obligație statuată de instanța de judecată prin însușirea concluziilor stabilite în cadrul raportului de expertiză tehnică contabilă nu apare în cuprinsul dispozitivului, considerând că instanța de fond a săvârșit o eroare ce trebuie remediată prin intermediul recursului.
Consideră că în cuprinsul dispozitivului trebuie menționată obligația intimatului - reclamant de a depune în contul și-n numele -" " SRL următoarele sume: 100.830.489 lei și 73.849.203 lei, solicitând modificarea sentinței în acest sens. Se invocă în drept dispozițiile art.304 punctul 10 Cod procedură civilă.
Recurentul, consideră sentința primei instanțe ca nelegală pentru faptul că s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, fără a se motiva în fapt și-n drept care au fost considerentele avute în vedere la stabilirea acestei hotărâri, invocând în drept art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând motivele de recurs și conținutul dosarului de fond atașat, instanța de recurs constată că recursul este nefondat.
În motivarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că primul motiv de recurs, invocat de către -" " SRL I și pentru care consideră sentința primei instanțe ca netemeinică, se referă la existența unei erori privind sumele și reprezentarea lor prin dispozitiv, motiv fondat pe dispozițiile art.304 punctul 10 Cod procedură civilă. Astfel din probele administrate și din conținutul dispozitivului sentinței, se reține că prima instanță a fost clară și concisă în conținutul dispozitivului ce a fost pronunțat conform probelor administrate (expertiză și înscrisuri) fiind eliminată posibilitatea unei erori. De asemenea se reține că acest motiv de recurs a fost invocat în baza unui text de lege abrogat, respectiv art.304 punctul 10 Cod procedură civilă ce nu mai este în vigoare (Legea 219/2005).
Referitor la motivul de recurs invocat de și care se referă la cheltuielile de judecată compensate de instanța de fond, se reține că prima instanță în funcție de pretențiile dovedite de fiecare din părțile din proces a dispus compensarea cheltuielilor de judecată, dispoziție temeinică și întemeiată pe dispozițiile legale ale art.276 Cod procedură civilă.
În concluzie, instanța de recurs va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de și -" " SRL I împotriva sentinței civile nr.1137/E din 14.06.2007 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatului 800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECĂTOR 3: Iulia Miler
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 ex./30.01.2008
Jud.fond: Tribunalul Iași -.-
Președinte:Traian ȘfabuJudecători:Traian Șfabu, Radu Cremenițchi, Iulia Miler
