Retragere asociat. Decizia 746/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 746/2009
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva Sentinței nr. 108/C din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent, personal și asistat de avocat, și avocat pentru intimații Sibiu, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocatul reclamantului recurent depune la dosar două chitanțe în cuantum de 2096,46 lei pentru a dace dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Nefiind alte cereri de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Avocatul reclamantului recurent, av., solicită admiterea recursului, în principal modificarea sentinței atacate, să se constate că data retragerii din societate a domnului este 06.03.2006 și obligarea pârâtei la plata sumei de 145.336,84 lei, cu titlu de drepturi cuvenite potrivit cotei de participare la capitalul social de 20 % a reclamantului.
Cu privire la cheltuielile de judecată înțelege să le recupereze pe cale separată, potrivit înțelegerii cu clientul său.
Învederează instanței că principalul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. privește critica adusă primei instanțe care, în mod greșit și cu încălcarea legii, a admis în parte acțiunea reclamantului și a constatat că și-a pierdut calitatea de asociat al la data rămânerii definitive a hotărârii nr. 108/27.01.2009. Având în vedere că primul petit al acțiunii este în constatare, hotărârea pronunțată trebuia să aibă caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi, ceea ce impunea instanței să constate ca dată a retragerii 06.03.2006.
Susține că prima instanță, prin sentința pronunțată, a golit de conținut dreptul reclamantului întrucât consecințele de ordin patrimonial, respectiv drepturile ce i se cuvine ca urmare a retragerii, au efecte păgubitoare pentru acesta.
Invocă apoi încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor Legii nr. 31/1990, privind drepturile reclamantului ce i se cuvin de la data retragerii din societate, 6.03.2006, având în vedere că după introducerea acțiunii și după depunerea bilanțului de la 30.06.2006, pârâta de conivență cu expertul desemnat în cauză au făcut o cerere de rectificare a acestuia, în sensul că ar fi constatat o eroare de înregistrare privind evaluarea terenului proprietatea acesteia. Ordinul 1752/2005 al Ministrului Finanțelor, la art. 47 prevede că bilanțul contabil depus nu mai poate fi modificat. Consideră că scopul a fost acela de a priva reclamantul de drepturile ce i se cuvin.
În subsidiar, solicită anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Capătul subsidiar al cererii de recurs privește incompatibilitatea judecătorului. Acesta avea obligația de a se abține, având în vedere că instanța de control judiciar, în decizia de casare cu trimitere spre rejudecare, a făcut precizarea "pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere". Or, judecătorul fondului, pronunțându-se asupra capătului de cerere privind retragerea din societate a reclamantului precum și asupra capătului de cerere referitor la drepturile cuvenite acestuia, aferente cotei de 20 % din capitalul social subscris, în mod evident și-a spus părerea cu privire la dezlegarea pricinii.
Avocata pârâților intimați, av., solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a Sentinței nr. 108/C /2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara.
Apreciază nefondat capătul subsidiar al cererii de recurs și consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 al. 1 coroborat cu art. 27 pct. 7.pr.civ. întrucât sentința pronunțată în primul ciclu procesual a fost casată doar pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra unuia dintre petitele acțiunii - dezlegarea în fapt și în drept a celorlalte capete de cerere fiind apreciat de instanța de control judiciar.
În ce privește criticile aduse de recurent modului de soluționare a fondului cauzei, consideră că acestea sunt netemeinice și nelegale. Arată că reclamantul s-a adresat instanței de judecată cu cererea în constatarea temeiniciei cererii de retragere din societate la data de 11.04.2006, astfel că prima instanță nu putea pronunța retragerea cu o dată anterioară sesizării sale. Prin admiterea cererii de retragere din societate, instanța a dispus modificarea contractului societar, iar această modificare nu are efect retroactiv, ea poate opera doar pentru viitor, adică începând cu data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate. Pe de altă parte, prima instanță nu putea dispune retragerea din societate începând cu data de 06.03.2006, în considerarea cererii de atragere adresată de reclamant Adunării generale a asociaților din data de 06.03.2006, întrucât prin acțiunea ce face obiectul acestui dosar nu a fost atacată hotărârea AGA de respingere a cererii de retragere.
Cu privire la corectarea bilanțului contabil, învederează instanței că, corectarea erorilor contabile este admisă de Ordinul MFP 1752/2005, modalitatea de operare fiind expres prevăzută la art. 63. Față de aceste prevederi, corectarea erorilor constatate în contabilitatea intimatei, constând în corectarea valorii terenului aflat în patrimoniul social prin înregistrarea acestuia la valoarea de cumpărare din actul autentic, este legală. Neînțelegerile dintre părți vizează valoarea unui teren ce face parte din patrimoniul societății. Sub acest aspect, învederează că terenul s-a cumpărat cu o valoare și a fost înregistrat greșit în contabilitatea societății. Expertul contabil nu a făcut nicio corectură, doar a înregistrat valoarea de vânzare.
Depune la dosar concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 108/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Sibiu, și, s-a constatat că reclamantul și-a pierdut calitatea de asociat al prin retragere, la data rămânerii definitive a hotărârii nr. 108/27.01.2009, s-a dispus efectuarea mențiunilor în registrul comerțului.
S-a constatat că drepturile cuvenite reclamantului aferente cotei de 20 % din capitalul social sunt în sumă de 4.931 lei, a fost obligată pârâta la plata sumei de 4.931 lei, cu titlu de drepturi cuvenite pentru părțile sociale, s-a dispus diminuarea capitalului social subscris și vărsat al Sibiu de la 10.000 lei la 8.000 lei, împărțit în 80 părți sociale, cu valoarea nominală de 100 lei fiecare.
S-a stabilit structura capitalului social astfel: capital social subscris și vărsat 6.000 lei adică 60 părți sociale ceea ce reprezintă 75 % din capitalul social iar capital social subscris și vărsat 2.000 lei, adică 20 părți sociale ceea ce reprezintă 25 % din capitalul social.
S-a dispus restituirea sumei de 6119,10 lei în favoarea reclamantului cu titlu de taxă de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Dreptul de a ieși dintr-o societate comercială constituie prerogativa inalienabilă a oricărui asociat decurgând prin principiul libertății personale. Retragerea însă nu se poate face în mod arbitrar, aducându-se prejudicii stabilității raporturilor juridice de natură comercială ale societății. Aceasta cu atât mai mult cu cât în art. 3 al Decretului nr. 31/1954 se prevede că drepturile, inclusiv cel de retragere, trebuie exercitate cu bună credință, în conformitate cu scopul economic și social pentru care a fost recunoscut prin lege.
Declarația de retragere din societatea pârâtă justificată de starea de sănătate dovedită cu actele medicale depuse la dosarul cauzei poate fi apreciată ca întemeiată pe un motiv temeinic.
Susținerea pârâților, în sensul că reclamantul nu s-a implicat în activitatea societății, ca motiv de respingere a acțiunii, nu poate fi primită, astfel că tribunalul, văzând prevederile art. 226 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 modificată, a constatat că reclamantul și-a pierdut calitatea de asociat al pârâtei la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. Totodată, tribunalul văzând prevederile Legii nr. 26/1990 a dispus efectuarea mențiunilor în Registrul Comerțului.
Retragerea din societate produce efecte în raporturile sale cu societatea pârâtă în ceea ce privește dreptul său la contravaloarea aportului la capitalul social.
Dispozițiile art. 226 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 modificată, prevăd că drepturile asociatului retras cuvenite pentru părțile sale sociale se stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau în caz de neînțelegere la tribunal.
Tribunalul, la cererea părților a acordat posibilitatea pârâților asociați de a stabili prin acordul lor întinderea în bani a drepturilor cuvenite reclamantului, aferente cotei sale de capital social. În lipsa acordului părților pentru determinarea echivalentului valoric al părților sociale în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiectiv: "stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamantului pe baza ultimului bilanț, corespunzător cotei de participare la capitalul social". Expertul a procedat la stabilirea drepturilor cuvenite reclamantului pe baza ultimului bilanț contabil aprobat și înregistrat la Administrația Finanțelor Publice și anume cel din 30.06.2006.
Constatând faptul că, potrivit acestui bilanț încheiat la 30.06.2006 (aprobat de Adunarea Generală a Asociaților) în contabilitatea societății s- înregistrat o reevaluare a imobilizărilor corporale, precum și o eroare în formularul 10 III - Rezerve de reevaluare - rd. 24, în sensul că soldul la 31.12.2005 în sumă de 380.879 lei era la 30.06.2006 sold creditor negativ de 19.238 lei (explicat prin diminuarea rezervelor înregistrate inițial în contabilitate) expertul a procedat la o analiză a bilanțului încheiat la 31.12.2005 înregistrat la Administrația Finanțelor Publice sub nr. -/27.04.2006 și a inventarului activelor și pasivelor societății valorificat în bilanțul de închidere al anului 2005.
S-a arătat în conținutul expertizei că diminuarea s-a efectuat pentru corecta o eroare de înregistrare efectuată la data de 29.08.2001 fără document justificativ, a unei evaluări a terenului deținut de societate, în sumă de 404.279 lei, eroare constatată după depunerea bilanțului la 30.06.2006 la. eroare pentru care societatea a solicitat organului fiscal înlocuirea bilanțului contabil.
Expertiza contabilă (suplimentul și completarea la supliment) a demonstrat convingător că eroarea din evidența contabilă care a influențat soldul contului 105 este din categoria celor care se pot îndrepta conform Normelor metodologice nr. 1753/2004 emise de Ministerul Economiei și Finanțelor. Înregistrarea în contabilitate a terenului la o valoare mai mare nu este de natură să excludă eroarea și nu poate duce în mod automat la o altă concluzie.
Raportul de expertiză a stabilit în Varianta a II-a activul net al patrimoniului social (definit ca un ansamblu de drepturi și obligații cu conținut economic al persoanei juridice) având aceeași bază de calcul a activului și pasivului.
Varianta I din raportul de expertiză și Varianta II din suplimentul la raportul de expertiză nu pot constitui bază de calcul al drepturilor ce i se cuvin reclamantului pentru că la stabilirea valorii activului net actualizat a vizat doar valoarea activelor și nu și a pasivelor sociale.
Ori, la determinarea cotei de 20 % cuvenită reclamantului nu pot fi avute în vedere doar elementele încorporate ale fondului de comerț ci cota parte din patrimoniul social al societății care include și pasivul legat de activ.
Întrucât expertiza contabilă în Varianta a II-a a stabilit o valoare a activului net de 4.931 lei, corespunzătoare cotei de 20 % cuvenită reclamantului din patrimoniul social, tribunalul a obligat societatea pârâtă la plata acestei sume cu titlu de drepturi materiale cuvenite asociatului ce se retrage din societate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea dividendelor, tribunalul a luat act de poziția exprimată de reclamant cu privire la faptul că acest capăt de cerere nu poate fi precizat întrucât potrivit raportului de expertiză urmare a Hotărârii Adunării Generale profitul anului 2005 fost folosit pentru dezvoltarea societății și pentru acoperirea pierderilor din anii precedenți astfel că, asociații nu au beneficiat de dividende.
Totodată, tribunalul având în vedere prevederile art. 226 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, modificată și poziția procesuală a pârâților asociați ai a stabilit și structura participării la capitalul social conform voinței părților.
În ceea ce privește cererea de restituire a contravalorii taxei de timbru, proporțional cu suma solicitată, tribunalul având în vedere prevederile Legii nr. 146/1997 modificată a admis-o, având în vedere faptul că taxa trebuie calculată la cota de participare din capitalul social.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând modificarea în tot a hotărârii, să se constate că reclamantul s-a retras din societate la data de 6.03.2006 și să fie obligată pârâta la plata sumei de 145.336,84 lei cu titlu de drepturi cuvenite conform cotei de participare.
În dezvoltarea motivelor de apel arată că în baza art. 3 alin. 1 pct. 2.pr.civ. și art. 7208alin. 1.pr.civ. calea de atac este apelul, iar hotărârea trebuia să aibă caracter declarativ și nu constitutiv de drepturi, ceea ce impunea instanței să constate ca dată a retragerii 6.03.2006.
Se mai arată că pârâta a făcut o cerere de rectificare a bilanțului de la 30.06.2006 privind evaluarea terenului și a corectat valoarea de la 404.279 lei la 4.792,95 lei, deși Ordinul nr. 1752/2005 al Ministrului Finanțelor reglementează faptul că bilanțul contabil odată depus nu mai poate fi modificat.
Reclamantul susține că este de notorietate că valoarea terenului nu poate fi de 4.792,95 lei, iar susținerile instanței care înlătură varianta I și II din raportul de expertiză trebuie înlăturate.
În subsidiar s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât judecătorul fondului în primul ciclu procesual s-a pronunțat asupra a două capete de cerere, astfel că și-a spus părerea cu privire la dezlegarea pricinii, astfel că sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. 2.pr.civ.
În drept se invocă dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a, art. 3 alin. 1 pct. 2, art. 7208teza a II-a și art. 296.pr.civ.
Pârâții Sibiu, și au solicitat în cadrul concluziilor scrise (fila 18) să se constate că potrivit art. 226 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 calea de atac este recursul iar pe fond respingerea recursului întrucât admiterea cererii de retragere din societate poate opera doar pentru viitor, iar art. 63 din nr. 1752/2005 completat prin nr. 2374/2007 prevede expres corectarea erorilor contabile.
În ce privește încălcarea art. 24 alin. 2.pr.civ. invocată de reclamant, pârâții susțin în întâmpinare că nu este incidentă această dispoziție legală în speță întrucât judecătorul din primul ciclu procesual nu s-a pronunțat asupra unui petit al acțiunii introductive de instanță, iar rejudecarea după casare viza doar soluționarea acestui capăt de cerere.
Prin încheierea de ședință din data de 25 septembrie 2009 curtea de apel a constatat că în baza art. 226 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 calea de atac împotriva sentinței atacate este recursul.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamant raportat la actele dosarului, curtea de apel constată că recursul este întemeiat doar în ce privește motivul invocat în subsidiar de reclamant privitor la incompatibilitatea judecătorului care a pronunțat hotărârea în rejudecare.
Potrivit art. 34 alin. 2.pr.civ. "Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul".
Prin încheierea dată în camera de consiliu în data de 2 decembrie 2008 fost respinsă cererea de recuzare formulată de reclamantul împotriva judecătorului care a pronunțat sentința nr. 2688/C/2007 a Tribunalului Sibiu în primul ciclu procesual, cu motivarea că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. 1.pr.civ. întrucât instanța a pronunțat hotărârea casată fără a intra în cercetarea fondului.
Curtea constată că prin decizia comercială nr. 282/23 mai 2008 Curții de Apel Alba Iuliaa fost casată în întregime sentința nr. 2688/C/2007 a Tribunalului Sibiu și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Casarea a lipsit de efecte sentința recurată în integralitatea sa, iar dispozițiile art. 315 alin. 1.pr.civ. se referă la obligativitatea respectării de către instanța de fond în rejudecare a dezlegării dată de instanța de recurs asupra problemelor de drept și necesitatea administrării unor probe, fără a institui valabilitatea vreunei părți din hotărârea atacată.
Respectarea îndrumărilor date de instanța de control judiciar nu echivalează cu păstrarea puterii sentinței casate pentru partea din hotărâre care a fost corect dezlegată de instanța de fond și care nu s-a încadrat în limita motivului de casare admis, ci doar obligă instanța de trimitere să se conformeze dezlegărilor date de instanța de control judiciar prin pronunțarea unei noi sentințe în rejudecare.
În cazul casării cu trimitere, la rejudecare nu pot participa judecătorii care s-au pronunțat în cauză, pronunțând o hotărâre de fond.
În speță, chiar dacă a respectat îndrumările instanței de control judiciar, același judecător s-a pronunțat prin sentința 108/C/2009 asupra unor capete de cerere ce vizează fondul pricinii pe care s-a mai pronunțat și prin sentința civilă nr. 2688/C/2007 a Tribunalului Sibiu.
Art. 24 alin. 1.pr.civ. prevede că "judecătorul care a pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în caz de rejudecare după casare".
Conform art. 304 pct. 1 raportat la art. 312 alin. 3 teza a doua pr.civ. casarea unei hotărâri poate fi cerută "când instanța nu fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale".
În contextul acestui motiv de recurs se integrează situația în care la soluționarea cauzei a participat un judecător incompatibil.
Normele procedurale privitoare la incompatibilitate sunt de ordine publică, iar soluționarea cauzei de un judecător incompatibil afectează valabilitatea hotărârii pronunțate în aceste condiții. În speță, prin încheierea camerei de consiliu din 2.12.2008 a fost respinsă, de un alt complet de judecată, cererea de recuzare formulată de reclamant și judecătorul recuzat a participat la soluționarea cauzei în condițiile în care art. 34 alin. 2.pr.civ. nu permite atacarea separată a acestei încheieri, ci doar o dată cu fondul.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că în cauză este incident motivul de casare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 1.pr.civ. iar soluționarea cauzei de un judecător incompatibil, chiar cu respectarea dispozițiilor de îndrumare care ar fi condus la pronunțarea unei soluții legale și temeinice raportat la probatoriul administrat și interpretarea dată problemelor deduse judecății, este de natură să determine aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 5.pr.civ. cu consecința admiterii recursului declarat de reclamant, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 108/C/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Th.
Ex.6/26.11.2009
Jud fond
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
