Reziliere contract comercial Spete. Decizia 119/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 119/
Ședința publică din data de 09 iunie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea apelului formulat de reclamanta - TURISM SA împotriva sentinței civile nr. 116/19.02.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" SA B prin SUCURSALA REGIONALĂ CFR T, având ca obiect drept de servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta apelantă avocat - în substituire avocat -, pentru reclamantul intimat consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 06.06.2008, concluzii scrise formulate de apelantă, la care au fost anexate copia autorizației de funcționare și copia autorizației de prevenire și stingere a incendiilor, iar la data de 04.06.2008, un alt set de concluzii scrise la care s-au anexat 20 de file reprezentând înscrisuri în copie.
Reprezentanta pârâtului depune la dosar delegație de reprezentare și concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantei apelante arată că nu a comunicat înscrisurile depuse cu cele 2 rânduri de concluzii scrise, arătând că nu sunt acte care să poată fi contestate de către pârâtă.
Curtea, în aceste condiții, având în vedere că reprezentanta pârâtului nu a luat la cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse de apelantă la dosar, lasă cauza la a doua strigare, reprezentanta pârâtului studiind dosarul în sală.
După reluarea cauzei, reprezentanta pârâtului arată că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de înscrisurile depuse, ambele părți prezente arătând că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, arătând că intanța de fond nu a ținut cont de faptul că reclamanta a arătat că nu poate folosi imobilul ca hotel cu o singură cale de acces, astfel că pentru a funcționa conform destinației sale trebuie să aibă cel puțin două căi de acces, iar acest al doilea acces era prin intrarea uscată a CFR-ului. Arată că expertul a considerat că se impune instituirea dreptului de servitute, că nu există posibilitatea unei înțelegeri între părți, că acea poartă este în prezent sudată.
Reprezentantul pârâtului intimat STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" SA B prin SUCURSALA REGIONALĂ CFR T solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată, considerând că art. 616 cod civil nu are aplicabilitate în cazul de față, întrucât reclamanta are acces auto și pietonal la drumul public, că reclamanta nu este proprietară tabulară a imobilului, astfel că nu poate modifica situația de carte funciară în sensul deschiderii unei ieșiri. Arată că servitutea nu este compatibilă cu uzul sau interesul public și că nu are cunoștință dacă poarta la care a făcut referire reprezentanta apelantei este sau nu sudată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 116/19.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins cererea formulată de reclamanta - TURISM SA, în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN PRIN CNCF"CFR"SA-SUCURSALA REGIONALA CF T, având ca obiect drept de servitute.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- reclamanta - TURISM SA a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin CNCF CFR SA B - Sucursala Regională CF T, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se stabilească un drept de servitute în favoarea reclamantei, proprietară tabulară a imobilului situat în T, str. -. - - nr.47, înscris în CF 8371 T, nr. top 17358/1, pe parcela cu nr. top 17357/1/1, înscrisă în CF 14 T, aflată în proprietatea Statului Român prin CFR, pe calea de acces intrare uscată precum și în curtea interioară a acestei clădiri, intabularea în CF a dreptului de servitute pe porțiunea și căile de acces indicate mai sus, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că sunt proprietarii tabulari ai imobilului situat în T,-, înscris în CF 8371 T, nr. top 17358/1, imobilul având destinația de hotel cu 2 etaje cu restaurant la parter și curte, că nu are altă posibilitate de aprovizionarea incintei și descărcare a mărfurilor decât pe calea de acces indicată iar prin stabilirea acestei servituți de trecere în favoarea reclamantei nu s-ar produce o daună proprietarului fondului aservit.
În drept, a invocat dispozițiile art. 616 și următoarele Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.
Cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara, instanța admis-o prin sentința civilă nr. 3910/18.04.2007 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, cu motivarea că obiectul acțiunii îl constituie stabilirea unui drept de servitute în favoarea reclamantei societate comercială. Dreptul de servitute este un drept real principal derivat, perpetuu și indivizibil, constituit asupra unui imobil, numit fond aservit sau dominant, pentru uzul și utilitatea altui imobil, numit fond dominant. Reclamanta este proprietară tabulară a fondului dominant, incluzându-se în fondul de comerț al acesteia. Dreptul de servitute, având caracter indivizibil, se apreciază că obiectul acțiunii de față natură comercială.
Față de cele reținute, instanța de fond, constatând că acțiunea de față este cuprinsă în materia comercială, al cărei obiect este neevaluabil în bani, încadrându-se în dispozițiile art.2 lit. a Cod procedură civilă, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara, și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Timiș - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 3133/325/7.06.2007.
Tribunalul Timișa reținut că potrivit extrasului CF nr.14 T, asupra imobilului și curții situate în T,-, este proprietar Statul Ronân prin CFR în baza Legii nr.4287/1921, iar asupra imobilului cu două etaje și curte înscrise în CF nr. 8371 situat în T,-, este proprietară reclamanta - TURISM, cele două imobile aflându-se în vecinătate. Față de obiectul cererii formulate de stabilire a dreptului de servitute al reclamantei, constând în calea de acces peste terenul pârâtei, în cauză a fost efectuată o expertiză tehnică topo, având ca obiective constatarea posibilității de acces a reclamantei, respectiv a persoanelor și a mărfurilor acesteia la proprietatea sa, constatarea necesității utilizării intrării uscate care se află în proprietatea pârâtei, constatarea posibilității de alimentare cu marfă a hotelului pe alt acces la drumul public având în vedere și Normele hoteliere în vigoare, urmând a se propune modalitatea de trecere peste terenul pârâtei. Prin expertiza efectuată în cauză s-a constatat că anterior acestui litigiu accesul la Hotelul Nord, proprietatea pârâtei, acces auto, se făcea prin intrarea uscată a clădirii Policlinicii CFR T, pct. A din str. -, prin curtea Policlinicii CFR și prin poarta metalică din pct. B, amplasată în gardul de beton care asigură linia de hotar dintre terenul proprietatea reclamantei și cel al pârâtei, poartă care în prezent este sudată, nemaiexistând acces la centrala termică a hotelului. Expertul a constatat că nu există o altă cale de acces auto la imobilul pârâtei față de cea care în prezent este închisă de către pârâtă.
Reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 616 Cod civil, potrivit căruia: "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona".
Așadar, tribunalul a reținut că potrivit textului legal mai sus citat există posibilitatea stabilirii unui drept de servitute de trecere peste terenul vecinului, în favoarea unui proprietar care nu are nici o ieșire la calea publică, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât imobilul reclamantei are acces direct la drumul public, fiind situat pe str. - -, accesul făcându-se direct din stradă în imobilul proprietatea reclamantei, iar în cazul în care accesul în clădire nu este satisfăcător cerințelor reclamantei, aceasta are posibilitatea modificării accesului în imobil, fiind proprietară și dispunând în exclusivitate și nelimitat de această clădire, fără a afecta dreptul de proprietate al pârâtei.
Instanța de fond a considerat că în condițiile în care s-ar admite instituirea unui drept de servitute de trecere peste terenul pârâtei, în situația în care pârâta are acces direct la drumul public, s-ar ajunge la o încălcare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului său. S-a mai apreciat că există posibilitatea încheierii unei înțelegeri între cele două părți în ceea ce privește problema accesului la clădirea hotelului pe vechea cale de acces, îndeplinindu-se și oad oua condiție impusă de dispozițiile art. 616 Cod civil constând în plata de către reclamantă a unei despăgubiri pârâtei pentru terenul folosit drept cale de acces, dar reclamanta prin cererea introductivă la instanță a solicitat doar stabilirea dreptului de servitute de trecere și intabularea acestui drept în cartea funciară, fără a face o propunere de plată a unei despăgubiri către proprietarul fondului aservit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - TURISM SA, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, criticând sentința apelată pentru nelegalitate și netemeinicie.
motivele de apel, reclamanta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și să se dispună stabilească un drept de servitute în favoarea reclamantei, proprietară tabulară a imobilului situat în T, str. -. - - nr.47, înscris în CF 8371 T, nr. top 17358/1, pe parcela cu nr. top 17357/1/1, înscrisă în CF 14 T, aflată în proprietatea Statului Român prin CFR, pe calea de acces intrare uscată precum și în curtea interioară a acestei clădiri, situație evidențiată în baza unei expertize tehnice de specialitate, intabularea în CF a dreptului de servitute pe porțiunea și căile de acces indicate mai sus, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului au fost reluate motivele din acțiunea introductivă, reclamanta arătând că pentru utilizarea normală și conformă cu normele legale privind funcționarea hotelurilor, necesită în spatele acestuia a unui loc de descărcare a alimentelor și mărfurilor cu care este aprovizionat hotelul, că intrarea mașinilor s-a efectuat prin intrarea uscată a imobilului înscris în CF 14 T, nr. top 17357/1/1, imobil aflat în proprietatea Statului Român prin CFR, care nu a avut nici o obiecțiune până în acest moment, Policlinica CFR care funcționează în acest spațiu, refuzându-i accesul.
Reclamanta arată că expertul numit în cauză a evidențiat faptul că accesul la hotel se poate realiza numai prin acest drept de servitute, care se impune ca o necesitate absolută și se propune a fi atribuit.
Reclamanta mai arată că este imposibilă alimentarea hotelului cu marfă pe ușa de intrare a persoanelor care se cazează, că Ordinul nr. 61/27.04.1999 referitor la Normele metodologice privind criteriile de clasificare a structurilor turistice prevăd în mod expres faptul că pentru categoria hotelurilor de 2 stele trebuie avute în vedere intrări separate pentru turiști și bagaje și pentru primirea mărfurilor, apreciind că se vede pusă în situația de a nu mai putea funcționa pe viitor ca și unitate hotelieră din acest motiv.
Reclamanta apelantă - TURISM SA consideră că instanța de fond din eroare nu a reținut starea de fapt astfel cum a prezentat-o prin acțiune și cum a fost confirmată de către expert, menționând că pârâta a refuzat să încheie o înțelegere, deși reclamanta arată că a încercat soluționarea conflictului pe cale amiabilă și considerând că singura în măsură să solicite despăgubirea la care a făcut referire instanța de fond, este societatea pârâtă.
Pârâtul intimat STATUL ROMÂN prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE "CFR" SA B prin SUCURSALA REGIONALĂ CFR Taf ormulat întâmpinare în dosarul de apel, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, arătând că în conformitate cu art. 616 Cod civil, "proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi, în proporție cu paguba ce s-au putea ocaziona". Consideră că dispozițiile acestui articol nu sunt aplicabile în speță, nefiind îndeplinită condiția de loc înfundat, reclamanta având acces la calea publică, și nici condiția ca ieșirea la drumul public să prezinte inconveniente grave sau să fie periculoasă, iar motivarea că "pentru utilizarea normală și conformă cu normele legale în vigoare a spațiului cu destinația de hotel, necesită în spatele acestuia un loc de descărcare", nu se substituie unui temei de drept, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a pretinde recunoașterea unui drept de servitute asupra porțiunii și căilor de acces indicate de către reclamantă în cererea introductivă.
Pârâtul invocă faptul că terenul în speță aparține Statului Român, cu drept de administrare Companiei Naționale de Ferate "CFR" SA și conform Legii nr. 213, la cap. II art. 13 se arată că "Servituților asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituți sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 294 și următoarele Cod procedură civilă, raportat la apărările și întâmpinările formulate în cauză, Curtea constată și reține că apelul formulat de reclamanta - TURISM SA este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Va admite apelul formulat de reclamanta - TURISM SA împotriva sentinței civile nr. 116/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă.
Dispune în favoarea reclamantei a unui drept de servitute de trecere pe parcela nr. top. 17.357/1/1 înscrisă în CF 14 T, aflată în proprietatea Statului Român prin CN CFR SA Sucursala T, pe calea de acces intrare uscată, precum și în curtea interioară, conform expertizei efectuată în cauză de inginer, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Dispune intabularea în CF nr. 14 nr. top. 17.357/1/1 Taa cestui drept de servitute.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la 8,6 RON cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta - TURISM SA împotriva sentinței civile nr. 116/19.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantă.
Dispune în favoarea reclamantei a unui drept de servitute de trecere pe parcela nr. top. 17.357/1/1 înscrisă în CF 14 T, aflată în proprietatea Statului Român prin CN CFR SA Sucursala T, pe calea de acces intrare uscată, precum și în curtea interioară, conform expertizei efectuată în cauză de inginer, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Dispune intabularea în CF nr. 14 nr. top. 17.357/1/1 Taa cestui drept de servitute.
Obligă pârâta la 8,6 RON cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 iunie 2008.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red./30.06.2008
Tehn./30.06.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
