Reziliere contract comercial Spete. Decizia 46/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2092/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR.46
Ședința publică de la 27 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
GREFIER - -
************************************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul pârât, împotriva sentinței comerciale nr.9097/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI - a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - -.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 27.01.2010, când a decis următoarele:
CURTEA,
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 19.08.2009 Tribunalul București -Secția a VI-a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererea de apel formulată de apelantul în contradictoriu cu intimata - - împotriva sentinței comerciale nr.9097/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI - a Comercială, în dosarul nr-.
Prin sentința sus - menționată instanța de fond a anulat cererea principală formulată de pe reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâtul, PRIN MANDATAR, ca netimbrată. A fost admisă în parte cererea reconvențională. S-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr.681/16.10.2008 încheiat între părți. A respins capătul de cerere privind obligarea reclamantei la plata sumei de 39.150 Euro cu titlu de daune interese ca nefondat. A fost reclamanta să plătească pârâtei suma de 5068,63 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că:
Între pârât în calitate de locator și reclamanta in calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere nr. 681 (fila 8 dosar) prin care pârâtul a transmis reclamantei dreptul de folosință asupra spațiului situat în B,-, sector 1 în suprafață totală de 228 mp. Pe o perioadă de un an, începând cu data de 1.12.2008 și până la data de 30.11.2009.
Reclamanta s-a obligat să achite o chirie de 4.350 euro /lună.
La data de 16.02. 2009 reclamanta a adus la cunoștință pârâtului "intenția de încetare a contractului începând cu data de 1.03.2009".
La data de 24.02.2009 pârâtul îi comunică reclamantei că nu este de acord cu rezilierea propusă (începând cu data de 1.03.2009) și totodată arată că în cazul în care reclamanta nu mai poate achita debitele până la expirarea perioadei stabilite în contract aceasta poate propune un locator agreat de pârât pentru încheierea unui nou contract, aceasta fiind singura situație în care reclamanta poate rezilia contractul fără plata de daune interese. (fila 36 dosar).
În ceea ce priveste cererea principală formulată de reclamantă Tribunalul a anulat-o ca netimbrată in temeiul articolului 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, ca efect al admiterii excepției de netimbrare.
In ceea ce privește cererea reconvențională tribunalul a reținut că reclamanta nu și-a mai îndeplinit obligația de plată a chiriei pe care și-a asumat-o prin contractul de închiriere începând cu data de 1.03.2009.
Cum obligața de plata a chiriei este o obligație esențială, tribunalul a apreciat în raport
de dispozițiile articolelor 1020 și 1021 Cod civil, întemeiată cererea pârâtului privind rezilierea contractului.
În ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea reclamantei la plata sumei de 39.150 Euro - daune interese în temeiul clauzei VII pct.4 din contract, reprezentând contravaloarea chiriei pentru cele 9 luni rămase de executat între 1.03.2009 și 30.11.2009 tribunalul a apreciat că este neîntemiată.
Pârâtul solicitat daune-intere pentru denuntarea contractului de către reclamanta însa din probeIe administrate în cauza rezulta ca reclamanta a avut doar intenția ca încetarea contractului să se producă prin acordul părților și a adus la cunoștiința pârâtului că în cazul in care acest acord nu se va realiza să solicite instantei de judecată desființarea contractului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelantul pârât - reclamant apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
Prima instanța a reținut în mod greșit situația de fapt, cele solicitate de pârât și a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Pârâtul a solicitat rezilierea Contractului de închiriere nr. 681/16.10.2008 întrucât reclamanta nu și-a respectat obligația de menținere a Contractului până la termenul convenit, motivat de faptul că, anterior, reclamanta pârâtă îmi solicitase (atât pe cale judiciară cât și pe cale extrajudiciară) rezilierea Contractului înainte de împlinirea termenului pentru care fusese încheiat iar prima instanță, în mod greșit a dispus rezilierea Contractului, reținând cu totul alt motiv, respectiv nerespectarea obligației de plată a chiriei timp de 4 luni.
Prima instanța a apreciat în mod greșit probele din dosar.
Instanța a înlăturat cererea reclamantei de rezilierea contractului și prin urmare a reținut că încetarea contractului este efect al manifestării de voință al subsemnatului.
Sub acest aspect, arăt că demersul judiciar de reziliere a contractului s-a pornit la voința rec1amantei, iar solicitarea acesteia adresată instanței verbal la termenul de judecată din data de 03.06.2009 de a se dispune anularea propriei cereri ca netimbrată, nu poate fi re ținută în defavoarea pârâtului, în sensul de a fi înlăturată ca probă în dovedirea manifestării de vointă a reclamantei, aceea de a se rezilia contractul.
Hotărârea primei instanțe de respinge daunele interese este nelegală. Este evident că reținând greșit motivul rezilierii a respins în consecință, tot în mod greșit și daunele interese solicitate de pârâtul.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate și ale dispozițiilor articolului 294 Cod procedură civilă reține următoarele:
Prin cererea reconvențională formulată la instanța de fond ( fila 22 dosar ) pârâtul- reclamant a solicitat să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 681/16.10.2008 începând cu data de 01.03.2009 din culpa exclusivă a reclamantei (- -).
Pentru a motiva acest capăt de cerere a arătat că " neplata chiriei lunare creează serioase și importante prejudicii pârâtului" și invocă articolului IV lit. a pct. 4 din contract care se referă la chirie și la împrejurarea că începând cu luna a IV a se va achita până la 05 ale lunii ( a se vedea contract de închiriere nr. 681 din 6.10.2008 - filele 8 - 15 dos. )
În apel, apelantul pârât susține că instanța de fond a interpretat greșit în sensul rezilierii pe motivul nerespectării obligației de plată a chiriei ci ca urmare nerespectării obligației privind termenul la care s-a obligat reclamanta în mod expres sub sancțiunea de daune - interese.
Curtea, văzând modul în care pârâtul reclamant și-a întemeiat capătul din cererea reconvențională având ca obiect rezilierea contractului (din culpa exclusivă a reclamantei și dispozițiile articolului IV lit. a pct. 4 din contract - referitor la chirie constată că în apel, apelantul - pârât și- schimbat temeiul pentru care solicită rezilierea contractului - susținând că a solicitat rezilierea pentru motivul referitor la nerespectarea termenului.
În acest sens se poate spune că apelantul încalcă dispozițiile articolului 294 Cod procedură civilă în sensul că a schimbat obiectul cererii și anume acela că solicită rezilierea din alt motiv decât cel de neplată a chiriei - cu motivarea că instanța de fond nu a înțeles temeiul cererii sale.
Față de modul cum s-a formulat și motivat acest capăt din cererea reconvențională instanța de fond a apreciat corect temeiul rezilierii.
În sprijinul acestei interpretării logico - juridice stă și modul în care a fost formulat capătul 2 din cererea reconvențională având ca obiect obligarea la plata de daune interese calculate conform articolului VII pct.4 din contract.
Dacă pârâtul avea intenția de a rezilia contractul pentru motivul pe care-l susține în apel (nu pentru plata chiriei) trebuia să precizeze în cererea reconvențională în capătul de cerere având ca obiect reziliere contract motivul pe care -l susține în apel.
Însă în cererea reconvențională ( fila 3 cerere) pârâtainvocă clar dispozițiile articolului IV lit. pct. 4din contract și dispozițiilearticolului IV lit. a pct. 8 dincontract.
Față de această împrejurare, având în vedere că în apel, apelantul pârât încălcat dispozițiile articolului 294 Cod procedură civilă, Curtea va reține acest motiv de apel ca fiind nefondat.
Referitor la a II ea motiv de apel - privind faptul că instanța de fond a înlăturat cererea reclamantei de reziliere a contractului (ceea ce a adus la inaplicarea articolului VII pct. 4 din contract) Curtea reține următoarele:
Prin cererea principală, reclamanta - - a solicitat instanței să dispună încetarea contractului de închiriere - a invocat în acest sens dispozițiilor articolului VII pct. 4 alin. 2 - care prevede că în cazul în care locatarul nu mai poate achita sumele datorate până la expirarea perioadei stabilite în contract -oricare din părțipoate propune un nou locatar.
Din interpretarea acestei clauze rezultă că și proprietarul putea să propună un nou locatar, nefiind o obligație strică în sarcina locatarului.
Din modul în care s-a formulat cererea de chemare în judecată rezultă că reclamanta, fiind în imposibilitate de a-li realiza obligațiile contractuale solicită să se dispună încetarea contractului având în vedere și faptul că și-a manifestat intenția în acest sens - către proprietar care nu a dat curs modificării.
Faptul că nu și-a mai timbrat cererea principală nu schimbă cu nimic voința reclamantei de a înceta contractul - însă nu ca efect al rezilierii ci ca imposibilitate de executare a obligației.
Cu privire la respingerea capătului de cerere având ca obiect daunele - interese în mod corect instanța de fond a apreciat că nu ne aflăm în situația unei denunțări unilaterale (și nici a unei rezilieri) a contractului astfel încât daunele-interese nu pot fi acordate. ( nu a reziliat contractul pentru a se aplica prevederile articolului VII pct. 4 din contract). Se poate aprecia că locatarul s-a aflat într-o imposibilitate fortuită de executare a obligației - caz în care este exonerat de răspundere.
Una din condițiile acordării de despăgubiri (daune - interese) este vina debitorului care în materie contractuală este prezumată afară de situațiile în care plata despăgubirilor nu poate fi acordată datorită unui caz fortuit sau forța majoră (articolul 1082 cod civil - vorbește despre cauza străină care nu-i este imputabilă debitorului).
Având în vedere că intimata reclamantă - pârâtă (debitoarea) i-a notificat proprietarului (creditor) că nu mai poate achita chiria din cauza situației financiare dificile se poate aprecia că s-a aflat într-o situație asimilată cazului fortuit.
Pentru aceste considerentele Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul pârât cu sediul ales în B la Cabinet de avocat din-,.3C,.A, parter,. 4, sector 4 împotriva sentinței comerciale nr.9097/10.06.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI - a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - - cu sediul ales în B la Cabinet Individual de Intr. nr.2,.101,.A,.1,.8, sector 6 și în B, sector 2,--186,. corp B,. biroul 2.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 27.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4/23.02.2010
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială,
Judecător fond:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Gabriela Vințanu
