Reziliere contract comercial Spete. Decizia 6/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 6/
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta - CONFO- împotriva sentinței comerciale nr. 342/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - SRL, având ca obiect reziliere contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta recurentă avocat, pentru reclamanta intimată avocat.
Procedură completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 1065 lei și timbru judiciar de 5 lei. Solicită suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Caransebeș, între aceleași părți, sens în care depune la dosar copia acțiunii în pretenții înregistrată sub acest număr, apreciind că această cauză va clarifica întinderea creanței.
Curtea, în deliberare cu privire la cererea de suspendare, apreciază că nu se impune suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, sens în care respinge această cerere, motivat de faptul că soluționarea prezentei pricini nu atârnă în tot sau în parte de soluționarea dosarului nr- al Judecătoriei Caransebeș.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților competența materială de soluționare a cauzei raportat la valoarea pretențiilor solicitate.
Reprezentanta pârâtei recurente apreciază că în speță, pentru soluționarea cauzei pe fond este competent Tribunalul C-S, raportat la obiectul acțiunii, acela de obligație de a face.
Curtea precizează că obiectul acțiunii nu este obligație de a face.
Reprezentanta reclamantei intimate apreciază că Judecătoria Caransebeș este competentă să judece prezenta cauză.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 342/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta - împotriva pârâtei CONFORT 95; s-a respins capătul de cerere privitor la rezilierea contractului de realizare a unor lucrări de construcții nr.5 din 25.05.2007 încheiat de părți și s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de pârâta.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, reclamanta - a chemat în judecată pârâta CONFORT 95, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună rezilierea Contractului de realizare a unor lucrări de construcții nr. 5/25.05.2007 încheiat între reclamanta și pârâta - CONFORT SRL, să se constate inexistența creanței în cuantum de 39.127,09 lei pe care pârâta pretinde că o are împotriva reclamantei.
Pârâta - CONFO- a formulat întâmpinare în cauza solicitând respingerea acțiunii ca nefondata.
Tribunalul C-S a reținut că în speță, factura fiscală -/27.12.2007 în cuantum de 44.126,89 RON nu a fost acceptată la plată de către reclamantă, nefiind semnata și ștampilată de aceasta. Ea a fost emisă în baza unei situații de lucrări pe luna decembrie 2007 care nu a fost nici întocmită și nici semnată de către reclamanta ce ar fi trebuit să fie beneficiarul acelor lucrări. În plus, factura a fost respinsă de către reclamantă prin adresa nr. 5 din 27.02.2008, fila 38 dosar, transmisă acesteia cu confirmare de primire, sens în care a fost anulată de către tribunal.
În ce privește capătul de cerere referitor la rezilierea contractului de realizare a unor lucrări de construcții nr.5 din 25.05.2007, tribunalul a constatat că acest contract a ajuns la termen la 01.09.2007, astfel încât rezilierea unui contract care nu mai este în vigoare nu mai poate fi cerută fiind lipsită de interes din punct de vedere juridic. De altfel, pârâta a încercat și pe procedura specială a falimentului să își execute pretinsa creanță, însă prin decizia civila nr. 329/3 martie 2009, din dosar nr-, pronunțată de către Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a dovedit irevocabil că demersul pârâtei a fost nelegitim.
La ultimul termen de judecată în dosarul de fond, pârâta, prin note scrise, a apreciat că reclamanta nu ar avea capacitate de exercițiu, deoarece Curtea de APEL TIMIȘOARA nu a dispus închiderea procedurii falimentului.
Tribunalul a apreciat că pârâta se află în eroare, Curtea de APEL TIMIȘOARA respingând cererea sa de declanșare a procedurii insolvenței, prin urmare reclamanta rămâne în funcțiune și are capacitate deplină de exercițiu ca persoana juridică, motiv pentru care a respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâta.
La data de 19.08.2009, Tribunalul C-S a pronunțat o completare la sentința nr. 342/28.04.2009, prin care a admis cererea de completare a hotărârii formulată de reclamanta -; a completat dispozitivul sentinței nr. 342/28.04.2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului C-S, în sensul că s-a adăugat un nou alineat care va deveni alineatul II: "Anulează factura fiscală nr. -/27.12.2007 în cuantum de 44.126,89 RON".
În motivarea acesteia, tribunalul a reținut că prin cererea de completare a dispozitivului, reclamanta - -. a solicitat completarea sentinței nr. 342/28.04.2009, în sensul de a se stabili care anume parte din acțiunea reclamantei a fost admisă și în care anume sens, susținând că din eroare instanța nu a precizat care anume parte a acțiunii a fost admisă și nici în care sens; din considerente se crede că instanța a avut în vedere admiterea celui de-al doilea capăt al cererii reclamantei - având ca obiect "constatarea inexistenței creanței în cuantum de 39.127,09 lei, pe care pârâta pretinde că o are împotriva societății reclamante.
Tribunalul C-S a considerat că cererea reclamantului este întemeiată, deoarece în hotărârea pronunțată, sentința nr. 342/28.04.2009 în dosar nr-, a admis în parte acțiunea motivând în considerente pe larg pentru care anume motive a anulat factura fiscală nr. -/27.12.2007 în cuantum de 44.126,89 RON. Cu toate acestea, dintr-o eroare, judecătorul cauzei nu a trecut și în dispozitiv această prevedere, iar reclamanta este îndreptățită să ceară completarea lui în sensul dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă, deoarece altfel dispozitivul hotărârii nu s-ar putea executa.
A mai apreciat că sunt îndeplinite condițiile privitoare la lămurirea înțelesului dispozitivului hotărârii, așa cum a fost definită de legiuitor în art. 281 alin.1 Cod procedura civilă, sens în care a admis cererea de completare a hotărârii formulată de reclamanta -
Împotriva sentinței comerciale nr. 342/28.04.2009 a formulat recurs pârâta - CONFO-, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și respingerea cererii de chemare în judecată a reclamantei, iar în subsidiar solicită casarea atât a sentinței nr. 342/28.04.2009, cât și a completării la această sentință din data de 19.08.2009, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. A solicitat și cheltuieli de judecată.
Reclamanta intimată - - SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 11.01.2010, Curtea, din oficiu, a pune în discuția părților competența materială de soluționare a cauzei raportat la valoarea pretențiilor solicitate și a rămas în pronunțare asupra excepției invocate.
Față de competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță, Curtea reține următoarele aspecte:
În speță, reclamanta intimată - - SRL a înregistrat cererea de chemare în judecată a societății pârâte la Tribunalul C-S, care a apreciat că este competent să soluționeze acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta, având ca obiect rezilierea Contractului de realizare a unor lucrări de construcții nr. 5/25.05.2007 încheiat între reclamanta și pârâta - CONFORT SRL și să se constate inexistența creanței în cuantum de 39.127,09 lei pe care pârâta pretinde că o are împotriva reclamantei.
Analizând actele și lucrările dosarului, în baza art. 304 și 304 Cod procedură civilă, Curtea constată și reține următoarele:
Potrivit art. 1 din Codul d e procedură civilă, judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile, în afară de cele date prin lege în competența altor instanțe, plângerile împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege, și în orice alte materii date prin lege în competența lor, iar în conformitate cu art. 2 din același cod tribunalul judecă în primă instanță, printre altele, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani și procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar.
Ca atare, se poate observa că în timp ce art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă stabilește expres competența după materie, în primă instanță, a tribunalului, în procesele și cererile de natură comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei ori este neevaluabil în bani, art. 1 pct. 1 din același cod reglementează competența de drept comun, în primă instanță, a judecătoriilor, ceea ce înseamnă că le sunt atribuite în competență procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare până la 100.000 lei. Așadar, dacă o acțiune comercială are un obiect evaluabil în bani, competența în primă instanță este determinată de criteriul valoric, judecătorie sau tribunal, după caz.
Acțiunile patrimoniale sunt cele care au un conținut economic, pe când acțiunile extrapatrimoniale corespund unor drepturi subiective indisolubil legate de persoana titularului lor, indiferent dacă este persoană fizică sau juridică, drepturi fără conținut economic, deci drepturi personale nepatrimoniale. Natura acțiunilor corespunzătoare acestor din urmă drepturi, precum și caracterele juridice ale respectivelor acțiuni sunt atribuite de natura și specificul drepturilor personale nepatrimoniale prezentate, este adevărat incomplet, de art. 54 din Decretul nr. 31/1954.
Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac. Ca atare, se poate afirma că dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat în justiție "transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși și, astfel, procesul va putea fi evaluabil în bani, ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial, dedus judecății, intră un drept patrimonial, real sau de creanță.
În consecință, ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară. Aceasta, întrucât la stabilirea criteriului valoric legiuitorul a avut în vedere valoarea obiectului litigiului în materialitatea sa, pretenția concretă, precum și dreptul subiectiv asupra fiecărui bun reclamat, sens în care a și impus prin art. 112 alin. 1 pct. 3 din Codul d e procedură civilă obligația reclamantului de a preciza valoarea obiectului cererii. De aceea trebuie considerate acțiuni patrimoniale, în care valoarea obiectului cererii determină competența materială și căile de atac, între altele, acțiunea prin care reclamantul solicită obligarea pârâtului să-i întocmească act de vânzare-cumpărare, cererea de raport, acțiunea în reducțiune testamentară, acțiunile în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în măsura în care se referă la bunuri evaluabile în bani, acțiunile în constatarea simulației unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun imobil sau mobil, acțiunile în regres și în revocare.
Un drept are caracter personal, fără conținut economic și, prin urmare, neevaluabil în bani, atunci când este strâns legat de persoană, servind la individualizarea acesteia în cadrul societății sau al familiei: dreptul la viață, la sănătate și integritate fizică și morală, la libertate, la onoare, cinste, reputație, dreptul la nume și la domiciliu etc. Or, dreptul a cărui valorificare se urmărește prin acțiunea în desființarea sau ineficacitatea unui act juridic cu efecte patrimoniale nu poate fi integrat drepturilor personale nepatrimoniale menționate anterior. A afirma că există acțiuni patrimoniale neevaluabile în bani înseamnă a susține o contradicție juridică, a spune de fapt că există drepturi patrimoniale neevaluabile în bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebește de drepturile personale nepatrimoniale, caracterul patrimonial al acțiunii subzistând indiferent de formularea unor pretenții accesorii privitoare la repunerea părților în situația anterioară.
Prin cererea introductivă, reclamanta - a chemat în judecată pârâta CONFORT 95, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să dispună rezilierea Contractului de realizare a unor lucrări de construcții nr. 5/25.05.2007 încheiat între reclamanta și pârâta - CONFORT SRL, să se constate inexistența creanței în cuantum de 39.127,09 lei pe care pârâta pretinde că o are împotriva reclamantei.
Față de obiectul cauzei, care este unul evaluabil în bani, și natura dreptului patrimonial în litigiu este fără putință de tăgadă că pricina trebuia să fie soluționată în primă instanță de către judecătorie și nu de tribunal, cum greșit s-a procedat în cauză, astfel că în baza art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, se va admite recursul formulat de pârâta - CONFO- împotriva sentinței comerciale nr. 342/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- și a completării acesteia din 19.08.2009 și în consecință, se vor casa sentințele recurate și se va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Caransebeș.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta - CONFO- împotriva sentinței comerciale nr. 342/28.04.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr- și a completării acesteia din 19.08.2009.
Casează sentințele recurate și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Caransebeș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 ianuarie 2010.
Presedinte, Judecător, Judecător
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./10.01.2010
Tehn. / 2 ex./10.01.2010
Instanța de fond - Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Marian Bratiș, Petruța Micu
