Rezoluțiune contract. Decizia 1285/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1285
Sedinta publica din 28.11. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 3: Georgeta Guranda
Grefier - -
Pe rol solutionarea recursului formulat de recurenta - SRL, împotriva încheierii din data de 06.06.2008 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- a Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SRL.
La apelul nominal facut în sedinta publică,se prezintă recurenta prin avocat care depune împuternicire la dosar și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 12 dosar.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează Curții că intimata a depus prin serviciul registratură întâmpinare. De asemenea mai învederează că nu s-au depus taxele judiciare de timbru.
Curtea comunică în ședință publică un exemplar al întâmpinării recurentei prin avocat care solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a lua cunoștință de aceasta și se obligă să achite taxele judiciare de timbru până la a doua strigare.
La a doua strigare se prezintă recurenta prin avocat care depune împuternicire la dosar și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 12 dosar.
Recurenta prin avocat depune taxele judiciare de timbru, fiind anulate de către
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului și modificarea în tot a încheierii din 06.06.2008 și repunerea dosarului pe rol în vederea soluționării acesteia în continuare, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată și depune chitanța nr.124 din data de 04.11.2008 în cuantum de 700 lei.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin încheierea din data de 06.06.2008, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București -Secția a VI a Comercială a dispus suspendarea judecății cauzei privind pe reclamanta - SRL și pârâta - SRL, în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din pr. civ. până la rămânerea irevocabilă a sentinței comerciale nr. 2259/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că dezlegarea pricinii de față atârnă de soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, ce are ca obiect solicitarea pârâtei din prezentul dosar împotriva reclamantei privind plata contravalorii serviciilor prestate în temeiul contractului dintre părți. Prin sentința nr. 2259/18.02.2008, instanța a admis acțiunea formulată de - SRL,obligând pe - SRL, la plata sumei de 5623 lei cu titlu de preț, în motivare făcându-se aprecieri cu privire la termenul de executare a aplicației, realizarea aplicației informatice și necesitatea încheierii unui contract de confidențialitate, împrejurări care au fost invocate de reclamantă și în susținerea rezoluțiunii contractului încheiat între părți.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta - SRL, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București -Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că măsura suspendării este nelegală, în primul rând pentru că nu ține seama de raportul dintre cererea principală și cererea accesorie. Astfel, se arată, cererea inițială a fost formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - SRL, prin care se solicita desființarea, respectiv rezoluțiunea contractului de prestări servicii încheiat la data de 10.08.2006, ca urmare a neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale de către pârâtă și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului ( înregistrată sub nr-). În termenul legal, pârâta a depus la acest dosar cerere reconvențională, iar prin sentința comercială nr. 10.438/24.09.2007, Tribunalul, cererea principală formulată de reclamantă a fost respinsă ca inadmisibilă ( pentru neefectuarea procedurii concilierii directe), iar cererea reconvențională a fost disjunsă și înregistrată sub nr-. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, iar prin decizia comercială nr. 15/22.01.2008, a fost admis apelul, s-a dispus desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Noul dosar a primit număr de înregistrare -.
Având în vedere că potrivit art. 119 din pr. civ. cererea reconvențională are un caracter accesoriu în raport cu cererea principală, deoarece pretențiile formulate pe calea incidentală a cererii reconvenționale trebuie să aibă legătură cu cererea depusă de către reclamant, neputând fi formulate orice pretenții. Ca atare, soluția ce urmează a se da cererii reconvenționale depinde de soluția ce se va da cererii principale, deoarece între cele două există un raport de subsidiaritate. Acest prim argument este socotit de recurentă ca fiind unul de ordin procesual care conduce la admiterea recursului.
De asemenea, măsura suspendării până la rămânerea irevocabilă a sentinței comerciale nr. 2259/18.02.2008, este netemeinică și nelegală deoarece sentința respectivă poate fi casată sau modificată în căile de atac, suspendarea neputând dăinui decât până la soluționarea unui dosar. Față de situația de fapt expusă în cauză, apreciază recurenta, dosarul care ar fi trebui suspendat este cel care are ca obiect cererea reconvențională.
Pe fondul cauzei, recurenta arată că motivele reținute de prima instanță în luarea măsurii de suspendare, în sensul că aspectele asupra cărora s-a pronunțat instanța care a pronunțat sentința de care s-a considerat că depinde soluționarea cauzei de față, ar fi esențiale în raportul juridic dedus judecății, sunt eronate, deoarece dosarul care își manifestă înrâurirea asupra celuilalt este cu prioritate cel în care se judecă cererea principală și nu invers. Practic prima instanță a inversat raportul procesual în sensul că a acordat prioritate soluționării unei cereri incidentale în defavoarea cererii principale.
De aceea, recurenta solicit admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate și repunerea cauzei pe rol.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 2441din pr. civ.
Analizând încheierea recurată prin prisma criticilor invocate de recurentă și a tuturor actelor și lucrărilor dosarului, Curtea apreciază că recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Cererea de chemare în judecată reprezintă actul procesual prin care reclamantul sesizează instanța de judecată cu pretenția sa față de pârât. Prin aceasta, practic, se pune în mișcare întregul aparat judiciar pentru valorificarea pe calea acțiunii civile, a dreptului subiectiv dedus judecății de către reclamant sau a interesului anume proteguit de lege.
O dată formulată cererea principală, procesul civil este început, astfel că toate actele procedurale ce se vor efectua de către părți vor urma regulile de procedură ce constituie cadrul procesualfixat de reclamant prin acțiune.
În acest context, cererea reconvențională formulată de pârât are desigur caracterul uneicereri incidentale, care chiar dacă ar fi putut fi formulată pe cale principală, dacă a fost introdusă în cadrul procesului deja început la inițiativa reclamantului, aceasta se va supune cadrului procesual inițial fixat. În acest sens, între soluția dată cererii principale și soluția dată cererii reconvenționale se creează un raport de subsidiaritate, așa cum corect susține și recurenta, astfel că acest raport nu poate fi inversat de către prima instanță, aceasta fiind legată de modul cum părțile au înțeles să acționeze, respectiv de principiul disponibilității procesului civil.
De altfel, cererea reconvențională este formulată uneori de către pârât în scopul paralizării pretențiilor formulate de reclamant prin cererea principală, iar nu neapărat în scopul valorificării pe cale principală a unor pretenții.
Prin suspendarea judecății cauzei având ca obiect tocmai cererea principală formulată de reclamantă, până la soluționarea irevocabilă a cererii reconvenționale formulate de pârâtă, prima instanță a procedat contrar dispozițiilor art. 119 și art. 120 din pr. civ.
Astfel, art. 119 alin. 1 din pr. civ. reglementează:" Dacă pârâtul arepretenții în legătură cu cererea reclamantului, el poate să facă cerere reconvențională ",dispoziția stabilind necesitatea ca cererea reconvențională să aibă acestcaracter incidental, soluția acesteia având uncaracter de subsidiaritateîn raport cu cererea principală.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 120 alin. 1 din pr. civ. stabilesc: "Cererea reconvențională se judecă o dată cu cererea principală."În mod excepțional, dacă numai cererea principală este în stare de judecată, art. 120 alin. 2 din pr. civ. instituie posibilitateadisjungeriiacesteia.
Prin urmare, posibilitățile procedurale pe care le avea la îndemână prima instanță erau fie judecarea acestor cereri în același timp ( ceea ce nu se mai putea, având în vedere disjungerea cererii principale de cererea reconvenționale ), fie judecarea cu prioritate a cererii principale.
ordinii de soluționare a celor două cereri este contrară acestor norme de procedură și acest lucru este de natură a vătăma pe reclamant, care a înțeles să sesizeze primul instanța de judecată cu un raport juridic preexistent, iar față de dispozițiile art. 105 alin. 2 din pr. civ. ( și de incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 din pr. civ.) nu poate fi înlăturată decât prin casarea acestei încheieri. Vătămarea este situată atât în planul soluționării cu celeritate a cererii sale în materie comercială (formulată pe cale principală), cât și pe planul fondului relațiilor contractuale dintre părți, a căror dovadă în procesul civil trebuie făcută mai întîi de reclamant, conform art. 1169 din civil, art. 129 alin. 1 teza finală și art. 167 din pr. civ., pârâtul fiind ținut a face doar dovada contrarie ( în ce privește apărările sale față de cererea principală).
Altfel spus, din modul cum a decurs procedura de judecată în fața Tribunalului ( în cele două cicluri procesuale ), rezultă că soluționarea litigiului având ca obiect cererea reconvențională ( chiar după disjungere) depinde ( atârnă în tot sau în parte) de soluționarea cauzei de față, iar nu invers. Se pune problema necesității suspendării soluționării litigiului privind cererea reconvențională, până la soluționarea cauzei de față, nicidecum în sens opus.
De aceea, în raport de dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 din pr. civ. și de cele evocate mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii procesuale în ce privește raportul dintre cererea principală și cererea reconvențională ( inversând ordinea firească de soluționare a celor două categorii de cereri ), ceea ce constituie o încălcare a formelor de procedură cuprinse în textele procesuale enunțate în cele ce preced, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1, 3 și 5 rap. la art. 304 pct. 5 și 9 și art. 3041din pr. civ., Curtea va admite recursul.
În consecință, va casa încheierea recurată și va trimite cauza aceluiași Tribunal pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta- reclamantă - SRL împotriva încheierii din data de 06.06.2008, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL.
Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 28.11.2008, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
RED/TH.RED/ER/2 EX./18.12.2008
Încheiere din data de 06.06.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Dosarul nr-,
Jud. fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Gabriela Vințanu, Georgeta Guranda
