Rezoluțiune contract. Decizia 15/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 15/2010
Ședința publică din 15 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
GREFIER: - -
S-au luat în examinare, după casare și trimitere spre rejudecare, apelurile declarat de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI și ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 2969 din 29.12.2006 pronunțată în dosarul nr. 1731/2005 al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații G și G, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, în data de 05.02.2010 s-a înregistrat la dosarul cauzei, o cerere din partea apelantei ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR pentru comunicarea Deciziei nr. 2174/2009 pronunțată în dosarul nr- al cerere soluționată favorabil în data de 09.02.2010.
În data de 11.02.2010, apelanta ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR, a trimis la dosarul cauzei, prin fax, note de ședință ( 22 - 26).
Curtea, în urma deliberării, raportat la poziția procesuală exprimată de părți prin intermediul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, constată că dosarul este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și reține cauza în pronunțare prin prisma probelor administrare în cauză până în acest moment procesual.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2969 din 29 decembrie 2006 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, s-a admis în parte acțiunea reclamantei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva pârâtei Asociația Salariaților
S-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 645/ 17 noiembrie 1995 încheiat între AVAS - B, succesoare în drepturi - B și Asociația salariaților Z, cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 119.114,40 lei, reprezentând valoarea unui nr. de 39675 acțiuni.
Reclamanta a fost obligată la restituirea sumelor de bani încasate în contul acțiunilor ce revin în proprietatea acesteia de 261.600.000 lei ROL din care suma de 201.600.000 lei ROL fost achitată cu titlu de avans iar suma de 60.000.000 lei reprezintă plata ratei 1 și 2 câte 30.000.000 lei fiecare.
S-au respins capetele de cerere privind reținerea de către AVAS sumelor achitate de pârâtă cu orice titlu în contul contractului, obligarea pârâtei la plata sumei de 450.150,92 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de expert, ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
La data de 17 noiembrie 1995 între Fondul Proprietății de Stat și pârâtă s- încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 645/1995 având ca obiect cumpărarea de către pârâtă 40 % din acțiunile de la Carne, respectiv 39.675 acțiuni 25.000 lei/ acțiune.
Potrivit art. 2 din contract "proprietatea asupra acțiunilor vândute se transferă la cumpărător pe data plății avansului din prețul acțiunilor, cu toate drepturile și obligațiile prevăzute pentru acționari de legea română și de contract".
În executarea contractului încheiat pârâta achitat cu titlu de avans suma de 201.600.000 lei precum și rata de 30.000.000 lei din 20 ianuarie 1997 și rata de 30.000.000 lei din 10 iulie 1997 dată după care nu s-au mai achitat alte rate deoarece începând cu anul 1997 Carne intrat în incapacitate de plată, iar prin încheierea civilă nr. 100/1998 Tribunalului Sălajs - dispus deschiderea procedurii falimentului.
Prin adresa nr. 414 din 22 decembrie 1998, pârâta notificat reclamantei faptul că nu mai are posibilitate să achite diferența ratelor, la data respectivă fiind restante mai multe rate, deoarece față de Carne s- solicitat declanșarea procedurii falimentului.
Analizând contractul nr. 645/ 17 noiembrie 1995 în funcție de clauzele prevăzute de părțile din cauza de față, precum și de dispozițiile legale imperative în vigoare la data încheierii acestuia respectiv Legea nr. 58/1991, Legea nr. 77/1994, Legea nr. 55/ 1995 și având în vedere cele arătate mai sus, s-a observat că ratele neachitate au drept cauză intrarea societății pe lângă care s- constituit Asociația Z, în procedura falimentului.
Din raportul de expertiză întocmit a mai rezultat că la data încheierii contractului societatea desfășura activitate nerentabilă, înregistrând pierderi și având datorii neachitate față de bugetul statului și bugetul local, aspect ce nu rezultă din conținutul clauzelor contractului, împrejurări care au determinat și declararea procedurii falimentului.
Pe parcursul desfășurării procedurii falimentului Societății Comerciale - Carne Z - și având cunoștință de faptul că această societate este în faliment și că pârâta nu mai are posibilitate să achite ratele pentru acțiunile cumpărate, reclamanta nu luat nici atitudine raportat la aceea stare de fapt.
De asemenea, din nici o probă de la dosarul cauzei nu a rezultat că pârâta ar datora reclamantei suma solicitată cu titlul de daune, dispozițiile art. 21 alin. 1 din nr.OG 25/2002 introduse prin Legea nr. 506/2002 nu sunt aplicate contractului nr. 645/1995, deoarece acestea nu pot retroactiva cu privire la contractul încheiat în anul 1995.
Prin decizia civilă nr. 96 din 20 aprilie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJs -au admis apelurile declarate de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și de pârâta ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR Z împotriva sentinței civile nr. 2969 din 29 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, care a fost desființată în întregime și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia nr. 893 din 5 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al ÎCCJ, s-a admis recursul declarat de reclamanta AVAS împotriva deciziei nr. 96 din 20 aprilie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, s-a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
ÎCCJ a reținut că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 297 Cod procedură civilă când a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât instanța nu cercetează fondul când pronunță soluția în temeiul unei excepții procesuale, omite să se pronunțe asupra unei cereri ori dă altceva decât s-a cerut, iar în speță tribunalul nu a soluționat procesul în temeiul unei excepții procesuale, ci chiar cum menține instanța de apel, a intrat în cercetarea fondului cauzei, pronunțându-se asupra tuturor capetelor cererii reclamantei pe care le-a admis sau respins motivat.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune al reclamantei invocată de pârâtă prin întâmpinare este de menționat că tribunalul nu a scăpat-o din vedere și chiar în sentință reține invocarea ei de pârâtă fără a se pronunța în mod expres asupra ei și fiind vorba de o excepție absolută ea putea fi invocată și chiar a fost invocată de pârâtă în apelul său și soluționată în calea de atac, ceea ce instanța de apel trebuia să facă.
Curtea a mai constatat ca fiind întemeiat și motivul de recurs cu privire la calificarea dată contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 645/1995 de către instanța de apel ca fiind un contract sinalagmatic cu executare succesivă supus rezoluțiunii.
În rejudecarea apelului, după casare, Curtea de apel, prin decizia civilă nr. 184 din 13 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, a admis apelul declarat de pârâta ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR împotriva sentinței civile nr. 2969 din 29.12.2006 pronunțată în dosarul nr. 1731/2005 al Tribunalului Sălaj, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis excepția prescripției acțiunii invocată de pârâtă și în consecință a respins acțiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, raportat la calificarea dată contractului încheiat între cele două părți, în conformitate cu prev.art.315 pr.civ. ca fiind unul cu executare uno ictu, acțiunea în rezoluțiune înaintată de către reclamanta AVAS este prescrisă, raportat la data plății ultimei rate achitate, respectiv 20.01.1997.
Recursul declarat împotriva acestei decizii de către reclamanta AVAS a fost admis prin decizia nr.2174 din 29.09.2009 a, aceasta dispunând casarea ei și trimiterea cauzei aceleiași instanțe de apel, pentru rejudecarea pe fond a apelului reclamantei.
Pentru a decide astfel, Înalta Curtea reținut că este incident motivul de ordine publică al nepronunțării instanței de apel asupra apelului reclamantei, dându-se îndrumări cu privire la analiza motivelor invocate de către recurentă cu luarea în considerare a caracterului unor icto al contractului și a necesității stabilirii, în raport cu obligația debitorului de plată în rate a lucrului cumpărat, a momentului la care fiecare obligație a devenit exigibilă.
În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții sub nr.de mai sus, iar prin întâmpinarea depusă de către pârâtă, s-a solicitat a se admite apelul acestei părți și a se respinge cel declarat de către reclamantă, în condițiile în care acțiunea este prescrisă, iar OUG nr.25/2002 nu este aplicabil contractului încheiat între cele două părți, dispozițiile acesteia neputând retroactiva.
Cu privire la apelurile declarate de către cele două părți împotriva sentinței tribunalului, Curtea reține că, în vederea unei soluționări unitare a cauzei și pentru a da efect prevederilor art.315 pr.civ. prin raportare la îndrumările date de către instanța de recurs în ceea ce privește caracterul contractului și momentul de la care datoria pârâtei a devenit exigibilă, este necesară reanalizarea cauzei, după cum urmează:
Pârâta Asociația Zaî ncheiat la data de 17.11.1995 cu FPS B, antecesoarea reclamantei, contractul nr.645/1995 având ca obiect cumpărarea a 40% din acțiunile SC" Carne "SA Z respectiv a 39.675 acțiuni a 25.000 lei/acțiune.
Potrivit art.2 din contract, proprietatea asupra acțiunilor vândute se transferă la data plății avansului, cu acest titlu fiind achitată suma de 201.600.000 lei, diferența de preț, de 806.400.000 lei urmând a fi plătită în 17 rate, conform graficului prevăzut la art.4 lit.b din contract.
La datele de 20 ianuarie 1997 și 10 iulie 1997 au fost achitate primele două rate, de câte 30.000.000 lei, ulterior nemaifiind făcute alte plăți, în condițiile în care SC" Carne "SA a intrat în incapacitate de plată, în cursul anului 1998 fiind deschisă procedura falimentului, iar în prezent societatea fiind radiată.
Raportat la motivele de apel invocate de către cele două părți, prioritară este analizarea excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, în acest sens trebuind a se stabili data de la care acest termen începe să curgă.
În conformitate cu îndrumările date de către instanța de recurs, în această analiză trebuie pornit de la caracterul contractului, în condițiile în care plata prețului în rate reprezintă numai o modalitate de executare care nu este în măsură să schimbe caracterul unic al acestei prestații, în doctrină fiind exprimate două poziții în legătură cu data de la care începe să curgă prescripția dreptului de a cere executarea silită sau rezoluțiunea contractului.
Într-o primă abordare, s-a arătat că prescripția începe să curgă de la data ultimei prestații, pentru întregul preț, însă această opinie a fost criticată în doctrină, apreciindu-se că nu se justifică diferența de tratament, prin raportare la disp.art.7 și 12 din Decretul 167/1958, termenele de plată eșalonate reclamând calcularea similară a termenelor de prescripție, pentru fiecare în parte.
De remarcat este și faptul că Curtea apreciază că în cauză, raportat la pretențiile concrete invocate de către reclamantă, nu operează prevederile art.1368 civ. întrucât vânzătorul nu urmărește să reintre în posesia lucrului vândut, ci cere doar plata unor despăgubiri, nejustificându-se calificarea acțiunii ca fiind reală, cu atât mai mult cu cât o eventuală acțiune în revendicare ar fi lipsită de obiect, în condițiile în care societatea care a emis acțiunile vândute este în prezent radiată din registrul comerțului.
Cu alte cuvinte, singura posibilitate rămasă la îndemâna vânzătorului este aceea a unei acțiuni în despăgubiri, cale procedurală urmată prin prezenta cerere și care, raportat la specificul bunurilor cumpărate și la circumstanțele cauzei, nu poate fi calificată decât ca fiind una personală, prescriptibilă în termenul general de 3 ani.
Prescripția stinge dreptul la acțiune, în sens material, astfel încât acțiunea intentată de subiectul activ, după împlinirea prescripției extinctive, va fi respinsă ca prescrisă, ceea ce echivalează cu refuzul concursului forței de constrângere a statului, solicitat de titularul dreptului subiectiv supus prescripției extinctive.
În doctrină, prescripția a fost definită ca fiind un mod de transformare a conținutului raportului juridic civil, reglementată prin norme imperative, iar în baza prevederilor art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958, în temeiul principiului accesoriu urmează principalul, este legiferată și prescrierea acțiunii privind un drept accesoriu, o dată cu prescrierea acțiunii privind un drept principal.
Drepturile de creanță, ocrotite prin acțiuni personale, sunt prescriptibile extinctiv, fie că se întemeiază pe un contract civil, fie că au la bază un fapt juridic, unul dintre exemplele clasice oferite fiind acela al acțiunii în rezoluțiune.
Cum efectele rezoluțiunii sunt repunerea părților în situația anterioară, respectiv restituirea prestațiilor, precum și obligarea la despăgubiri, s-a subliniat împrejurarea că această "acțiune în restituire" ca urmare a rezoluțiunii unui act juridic civil, se încadrează în prevederile art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, respectiv este o cerere ce are un obiect patrimonial, prescriptibilă in termenul general de 3 ani prev.de art.3 alin.1 din același act normativ.
În legătură cu modul de calcul al acestui termen, s-a arătat că el se face la fel ca în cazul cererilor bazate pe îmbogățirea fără just temei. Ca atare, nu pot fi primite apărările formulate de către reclamantă în sensul în care în cauză sunt aplicabile disp.art.7 alin.2 din Decretul nr.167/1958 și principiul conform căruia dreptul la acțiune se prescrie într-un termen de 3 ani, calculat de la data exigibilității ultimei rate.
Curtea achiesează opiniei exprimate în doctrină referitoare la aplicabilitatea, și în această situație, a prevederilor art.12 din decret, în sensul în care fiecare determină curgerea unui termen propriu de prescripție.
Mai mult, raportat la modul în care s-au derulat relațiile contractuale dintre cele două părți, distincția mai sus arătată nu are relevanță, întrucât, Curtea apreciază că momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, atât pentru rezoluțiune, cât și pentru despăgubiri, este data la care vânzătorul a fost notificat de către pârâtă, în sensul în care nu înțelege să își mai onoreze obligațiile contractuale, respectiv 22.12.1998 (56-59 dosar tribunal).
Reclamanta nu a contestat primirea acestei adrese, iar având în vedere înscrisurile depuse la dosarul de fond, o astfel de susținere nici nu putea fi primită, în condițiile în care FPS, prin adresele nr.301/855/8.02.1999 și nr.146/25.01.1999, confirmă faptul că a fost încunoștiințat de către pârâtă cu privire la imposibilitatea de a-și plăti ratele restante, în condițiile în care SC" Carne "SA a intrat în faliment, aceasta solicitând reglementarea situației, prin rezilierea contractului de vânzare cumpărare și punerea la dispoziția FPS a acțiunilor al căror preț a rămas neachitat.
Probațiunea administrată pe parcursul judecării cauzei a relevat faptul că reclamanta, respectiv antecesorul său, au rămas în pasivitate ulterior primirii acestei adrese, neacționând în judecată pârâta pentru a solicita rezoluțiunea contractului și despăgubiri.
Așa fiind, independent de prevederile art.12 din decret sau de data scadenței ultimei rate a prețului acțiunilor, relevant este momentul la care reclamanta a fost încunoștiințată asupra refuzului pârâtei de achitare a ratelor restante, ulterior acestuia nejustificându-se pasivitatea de care a dat dovadă.
Cum prescripția extinctivă a fost instituită pentru a asigura stabilitatea raporturilor juridice, prin sancționarea creditorului care, deși apreciază că are dreptul de a pretinde un anumit comportament, nu acționează în termenul instituit de lege, nu se poate susține cu temei faptul că reclamanta ar fi îndreptățită, în ciuda notificării primite din partea pârâtei, la introducerea acțiunii în interiorul termenului de 3 ani, care începe să curgă de la momentul scadenței ultimei rate, întrucât, într-o asemenea ipoteză, aceasta nu ar face altceva decât să se prevaleze de propria culpă, culpă care se manifestă pe întreaga perioadă de la data notificării și până la data introducerii acțiunii, ceea ce este inadmisibil.
De altfel, chiar reclamanta arată faptul că justificarea curgerii termenului de la data scadenței ultimei rate se regăsește în faptul că, atât timp cât contractul este în derulare, creditorul are toate motivele să creadă că debitorul va efectua plata până la ultima scadență, motivație ce nu poate fi incidentă în cauză, raportat la refuzul explicit al pârâtei de a-și mai îndeplini obligațiile contractuale.
Reținând și faptul că FPS a confirmat primirea notificării pârâtei la începutul anului 1999, introducerea cererii la data de 3.06.2005 (26 dosar fond), apare ca fiind făcută cu încălcarea termenului de prescripție de 3 ani, motiv pentru care, urmare a validării apărărilor formulate prin apelul declarat de către pârâtă împotriva sentinței tribunalului, aceasta va fi schimbată în tot, în baza prevederilor art.296 pr.civ. cererea reclamantei urmând a fi respinsă ca prescrisă.
Pentru a aprecia astfel, Curtea a luat în considerare prev.art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958 care transpune, în materia specială a prescripției, principiul accesoriul urmează principalul, deoarece obligarea pârâtei la eventuale despăgubiri nu poate fi decât o consecință a dispunerii rezoluțiunii contractului, pretenție prescrisă.
În subsidiar, plecând de la liniile directoare mai sus arătate, referitoare la calcularea termenului de prescripție pentru restituirea prestațiilor și despăgubiri, în conformitate cu disp.art.8 din decret, data notificării FPS cu privire la refuzul plății restului de preț este cea la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba și pe cel care răspunde de ea și care determină momentul de început al termenului de 3 ani.
Ca atare, sunt neavenite pretențiile referitoare la plata unor daune interese, constând în dobânda contractuală și penalități aferente ratelor restante, contravaloarea dividendelor încasate de cumpărător precum și orice alte prejudicii cauzate AVAS prin nerespectarea obligațiilor contractuale.
Din această perspectivă, criticile formulate prin apelul declarat de către reclamanta AVAS nu pot fi primite, în raport de soluția ce privește apelul pârâtei și de disp.art.137 alin.1 pr.civ. întreaga acțiune fiind prescrisă și fiind de prisos analiza motivelor de nelegalitate și netemeinicie care privesc fondul pretențiilor invocate, inclusiv a incidenței prev. OG nr. 25/2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta ASOCIAȚIA SALARIAȚILOR împotriva sentinței civile nr. 2969 din 29.12.2006 pronunțată în dosarul nr. 1731/2005 al Tribunalului Sălaj, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, urmare a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune.
Respinge apelul declarat de către reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva aceleiași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
red.MB/MB
03.03.2010/6 ex.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Maria Hrudei
