Rezoluțiune contract. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 19/A/2009
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva Sentinței nr.1566/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile au fost lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că la dosar s-au înregistrat motivele apelului.
Instanța respinge cererea apelantei privind refacerea raportului de expertiză efectuat în dosarul de fond și având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Constată că prin sentința nr.1556/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost respinsă acțiunea introdusă de reclamanta AVAS B împotriva pârâtei SC SRL H și obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 4284 lei RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr.747/08.07.1996, având ca obiect pachetul de acțiuni reprezentând 40 % din capitalul social al SC SA Modul de plată a prețului a fost convenit astfel: 20 % din prețul total, la achiziție, urmând ca diferența de 80 % - 835.544.637 lei Rol, să fie achitată în 18 rate eșalonate în perioada 30.11.1996 - 30.05.2005. Dobânda pentru plata ratelor a fost stabilită la 5 % pe an, urmând a se achita data scadenței de plată a fiecărei rate, iar în caz de neplată la scadență a unei rate, se suportă o penalitate de 0,2 % pe zi din valoarea ratei neachite.
Pârâta nu a respectat termenele convenite pentru plata ratelor, reclamanta solicitând în acest context a se dispune rezoluțiunea contractului și obligarea pârâtei la plata daunelor interese, dobânzi și penalități de întârziere.
Pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în rezoluțiune, excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la plata ratelor contractuale nr.3 - 12, cu dobânzile și penalitățile aferente, excepția nulității capătului nr. 3 din cererea reclamantei pentru lipsa obiectului cererii, solicitând, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Instanța a reținut că pentru soluționarea excepțiilor invocate se impune administrarea de probe, sens în care a unit excepțiile cu fondul.
De asemenea, s-a reținut că prin sentința nr.197/24.01.2003 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr.9421/2002, a fost deschisă procedura prevăzută de Legea nr.64/1995 împotriva societății SA H, după care, prin încheierea din 06.08.2003, pronunțată de judecătorul sindic în același dosar, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva aceluiași debitor, SC SA
Din proba cu expertiza contabilă administrată în cauză a rezultat că iregularitățile în executarea contractului de vânzare - cumpărare au apărut începând cu rata nr.4, scadența la data de 30.05.1998, de când pârâta nu a mai achitat nicio, dobânda sau penalitate de întârziere reclamantei, la data chemării în judecată fiind debitoare AVAS cu suma de 722.344.637 lei ROL reprezentând preț neachitat pentru acțiuni.
De asemenea, s-a reținut că începând cu data de 24.01.2003, societatea privatizată a intrat în lichidare judiciară, iar la data intrării în faliment SA era acționar cu un procent de 40 % din acțiuni, situație în care expertul opinează în completarea la raport că nu se poate face abstracție de starea declarată a firmei, de faliment, dat fiind vorba că era în vigoare art.23 al OG nr.25/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea 506/2002, care interzicea desființarea contractelor societăților aflate în procedura de insolvență sau faliment.
Dat fiind faptul că într-o atare situație, vânzătorul nu mai poate urmări cumpărătorul acțiunilor pentru plata eventualelor diferențe de preț stipulate în contractul de privatizare, întrucât art.23 din OG 25/2002 prevede că acesta poate doar să rețină sumele plătite cu titlu de preț și penalități până la data intrării în faliment. Sumele solicitate de reclamantă se referă la diferențe de preț neachitat și penalități de întârziere, deci nu se încadrează în prevederile art. 21 alin.1 din OG 25/2002, nefiind sume achitate până la data desființării contractului, ci în cele ale art.21 alin.1 indice 1, respectiv, în sume ce se cer a fi plătite după data desființării contractului, pe care instanța le apreciază ca fiind nedatorate.
De altfel, așa cum s-a stabilit și prin raportul de expertiză, sumele datorate cu titlu de preț și scadente pentru un număr d 8 rate, începând cu 30.05.1998 și până la 30.11.2001 sunt prescrise și nu mai pot fi urmărite, după cum nici accesoriile acestora nu pot fi urmărite, pentru aceleași considerente.
Celelalte excepții invocate de către pârâtă în întâmpinare s-au respins, avându-se în vedere că obiectul cerere de chemare în judecată a fost precizat și că, astfel, nu există niciun motiv pentru constatarea nulității capătului 3 al acțiunii, pentru lipsa obiectului cererii, iar pe de altă parte, acțiunea în rezoluțiune nu poate fi apreciată ca inadmisibilă din moment ce reclamanta invocă nerespectarea unor obligații contractuale de care pârâta și culpa acesteia pentru obligații neexecutate corespunzător, situație față în care și excepția inadmisibilității acțiunii în rezoluțiune invocată de pârâtă a fost respinsă.
Este de reținut, de asemenea, că OG 25/2002, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.506/2002 și modificată prin OG nr.40/2003, este invocată de către reclamantă pentru pretenții reprezentând penalități și dobânzi calculate pe perioada anterioară intrării ei în vigoare, ceea ce contravine atât principiului neretroactivității legii civile, cât și art.2 din actul normativ menționat, care face aplicabilă legea doar pentru efectele produse după data intrării ei în vigoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta AVAS B solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, iar pe fondul cauzei admiterea în totalitate a acțiunii AVAS.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta susține că instanța de fond a soluționat greșit acțiunea constatând prescris dreptul la acțiune întrucât data la care s-a născut dreptul material la acțiune al AVAS nu poate fi decât ulterioară momentului manifestării de voință a vânzătorului în sensul desființării contractului.
Mai arată că și în situația în care AVAS ar fi solicitat executarea obligației de plată a prețului dreptul la acțiune nu este prescris întrucât acesta ar începe să curgă de la data scadenței ultimei rate stabilite în contract, respectiv 30.05.2005.
Apelanta mai învederează că în speță nu se pune în discuție neretroactivitatea OG nr.25/2002 deoarece la data formulării cererii de chemare în judecată de către AVAS - 30.05.2005, OG nr.25/2002 era în vigoare cu toate modificările, inclusiv abrogarea art.23, fiind irelevant că la data deschiderii procedurii falimentului art.23 era în vigoare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate de apelantă raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză curtea de apel constată că apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Critica reclamantei pentru calculul termenului general de prescripție este nefondată întrucât nașterea dreptului material nu poate fi ulterioară momentului manifestării de voință a vânzătorului în sensul desființării contractului, pe motiv că, curgerea prescripției nu poate fi determinată de un act unilateral de voință al unei părți.
În mod temeinic tribunalul a apreciat că sumele datorate pentru cele 8 rate începând cu 30.05.1998 și până la 30.11.2001 sunt prescrise, astfel că nici accesoriile acestora nu mai pot fi urmărite.
S-a reținut legal de către instanța de fond că OG nr.25/2002 modificată de OG nr.40/2003 este invocată de reclamantă pentru calculul de dobânzi și penalități calculate pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare, ceea ce contravine principiului neretroactivității legii civile.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este temeinică și legală la adăpost de criticile apelantei, urmând ca în baza art.296 Cod pr.civilă să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței nr.1566/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 6.03.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. 4 ex/08.04.2009
Jud.fond.
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
