Rezoluțiune contract. Decizia 237/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSARUL NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 237
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamanta - SRL DTS și pârâta - - COM SERV SRL DTS împotriva sentinței comerciale nr.845 din 21 decembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, având ca obiect rezoluțiune contract, trimis spre rejudecare prin decizia nr.1079 din 1 aprilie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială în dosarul nr-, în urma casării deciziei nr.181 din 11 iunie 2008 Curții de APEL CRAIOVA - Secția Comercială, dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta-reclamantă reprezentată de avocat și apelanta-pârâtă prin av. -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care apărătorul apelantei-reclamante, av., depune la dosar chitanță onorariu avocațial.
Constatând dosarul în stare de judecată, Curtea a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, a solicitat admiterea apelului promovat în cauză și obligarea apelantei pârâte la plata sumei de 243.606.277 lei reactualizată până la data plății efective și susține că instanța de fond a apreciat în mod greșit că apelanta-reclamantă a refuzat efectuarea unei noi expertize contabile, deoarece o nouă expertiză nu era necesară, având în vedere că din actele contabile existente rezultă că apelanta-reclamantă a depus suma de 142.000.000 lei, echivalentul a 5.000$ la data de 21.05.2001, ca aport adus la înființarea asociației. În 2005 s-a plătit un specialist IT, cu suma de 25.000.000 lei, dar nu s-a putut efectua expertiza pentru că pârâta a refuzat să predea calculatorul expertului IT. Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra diferenței sumei pe care reclamanta a adus-o ca aport, respectiv între suma de 142.000.000 lei și suma de 85.803.696 lei, cât a costat antena cumpărată de pârâtă de la firma irlandeză cu banii reclamantei. Totodată, s-a reținut în mod greșit că suma cheltuită de pârâtă este de 172.524.316 lei, deoarece o parte din cheltuielile efectuate de pârâtă nu erau necesare în derularea afacerii, iar chitanțele depuse reprezintă cheltuieli efectuate de pârâtă pentru desfășurarea altei activități. În art. 3 din contractul de asociere în participațiune se stipulează clar că reclamanta aduce aport suma de 142.000.000 lei, iar pârâta aduce licențe, aprobări și logistica necesară. De exemplu, în susținerea cheltuielilor pârâta a prezentat o chitanță din data de 11.05.2001, iar contractul s-a încheiat în data 15.05.2001, astfel că respectiva chitanță nu trebuia avută în vedere. Trebuia să aibă logistica, adică să aibă calculator, avize, router, modem. -ul era necesar doar pentru distribuirea de internet, activitate ce nu a făcut obiectul contractului. Pârâta, în schimb, are această activitate în obiectul de activitate. Expertul a constatat că s-a folosit antena și asta a însemnat folosirea de către pârâtă în interesul său. Apelanta-pârâtă se face culpabilă de nederularea afacerii, pentru că nu a avut intenția ca acest contract să funcționeze, recunoscând chiar prin interogatoriul din oficiu luat administratorului pârâtei că a dorit doar să-l ajute pe reclamant pentru a-și desfășura propria afacere.
Apărătorul apelantei-pârâte, avocat, a solicitat admiterea apelului pârâtei și respingerea apelului reclamantei, arătând că instanța de fond a interpretat în mod eronat noțiunea de cheltuieli ca fiind pierderi ce s-ar încadra la art. 251 Cod comercial, astfel că ar fi trebuit ca și suma de 85.803.696 lei, cât a costat antena, să fi fost înregistrată ca pierdere, ceea ce nu este posibil, pentru că antena există și în prezent. Trebuia reținut și TVA, trebuiau reținute și taxele vamale. Daunele interese nu pot fi solicitate decât dacă au fost stipulate prin contract. Totodată, a învederat că în toate ciclurile procesuale nu s-a reținut culpa pârâtei în derularea contractului, nu s-a dovedit că pârâta a efectuat servicii de internet prin antenă. Așa cum corect a stabilit expert G, apelanta-pârâtă nu a folosit sistemul SAT pentru a furniza servicii de internet terților și nu este vinovată de nereușita afacerii. afacerii este culpa exclusivă a apelantei-reclamante, deoarece aceasta a practicat prețuri exorbitante. S-a apelat la pârâtă pentru că aceasta era provider, avea toate avizele. Aplicarea art.254 Cod comercial nu se poate interpreta ca asigurând egalitate între aporturile părților.
În replică, av. a solicitat respingerea apelului pârâtei ca nefondat.
CURTEA:
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 845 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a respins cererea privind rezoluțiunea contractului și s-a admis în parte cererea în pretenții formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - COM-SERV SRL. Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 27.639.690 lei, actualizată de la data comunicării sentinței și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cererea privind rezoluțiunea este rămasă fără obiect, deoarece termenul pentru care a fost încheiat contractul, de 3 ani, a expirat la data de 15.05.2004. Ca urmare, desocotirea se face conform art. 254 Cod comercial și se verifică dacă a existat o echivalență a raporturilor, pentru că este necontestat că nu a existat activitate și nici profit.
Întrucât reclamantul nu a vrut să facă expertiză, s-au verificat documentele puse la dispoziție de pârâtă și s-a constatat că s-au efectuat cheltuieli în care este inclus și prețul antenei, de 85.803.696 lei. Această sumă provine de la reclamantă, astfel încât se scade din cheltuielile pârâtei. Ca urmare, cheltuielile reclamantei sunt mai mari cu suma de 27.639.690 lei, pe care aceasta urmează să o primească de la pârâtă. Suma nu se actualizează. Poartă dobânzi de la rămânerea definitivă a hotărârii, prin analogie cu art. 68 din Legea nr. 31/1990. Nu s-a putut reține ca dovedită susținerea reclamantei referitoare la folosirea de către pârâtă a sistemului pentru a furniza servicii de internet terților.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel ambele părți.
Apelanta-reclamantă - SRL a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut că greșit i s-a imputat neefectuarea unei expertize contabile. În situația în care s-a recunoscut că nu s-a ținut nicio evidență contabilă a asocierii era total inutilă proba. Oricum, s-au efectuat expertiză tehnică și expertiză contabilă în primul ciclu procesual. Cuantumul despăgubirii s-a calculat greșit. Instanța nu a verificat ce s-a întâmplat cu restul sumei de 142.000.000 lei, în afară de achiziționarea antenei. Oricum, nu trebuia să rețină celelalte cheltuieli invocate de către pârâtă cu taxe, bilete, diurnă, etc. deși pârâta s-a obligat să vină în asociere cu logistica, licențele, autorizațiile și echipamentele necesare. De altfel, nici nu era nevoie de router, modem, calculator. Autorizația de înregistrare, domeniu și internet provider era necesară doar pentru a distribui serviciul de internet către terți, deci nu avea legătură cu obiectul contractului. Pârâta este vinovată de eșuarea afacerii. Instanța de fond nu a stabilit care a fost cauza eșecului. Pârâta este cea care nu a promovat sistemul. În realitate, pârâta a folosit pentru sine sistemul.
Apelanta-pârâtă - COM-SERV SRL a contestat obligarea sa la despăgubiri în valoare de 27.639.690 lei vechi și la cheltuieli de judecată, susținând că obligațiile părților nu trebuiau să fie egale. De altfel, dacă toate cheltuielile ar fi urmat să fie pierderi, atunci și suma de 85.803.696 lei trebuie considerată tot pierdere, ceea ce ar fi aberant pentru că antena există. Practic, neexistând activitate, desocotirea trebuia să aibă în vedere disponibilitatea societății de a restitui antena și accesoriile ce o însoțesc. Nu este normal să restituie banii, neavând nicio culpă. În contract nu s-a prevăzut o contribuție egală. De fapt antena a fost cumpărată cu preț excesiv al serviciului de internet și fără consultarea - COM-SERV SRL. Practic, - SRL își invocă propria culpă în eșecul afacerii.
La data de 16.04.2008, apelanta-pârâtă - SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamanta - SRL și a arătat că reprezentanții reclamantei au refuzat în mod expres efectuarea unei expertize contabile, că - COM-SERV SRL nu a efectuat plăți către provider-ul irlandez -SAT pentru furnizarea de internet. Expertul a constatat că pârâta nu a furnizat servicii de internet terților folosind acest sistem. Contrar susținerilor reclamantei, calculatorul a fost pus la dispoziția expertului. În afară de prețul sistemului trebuie adăugate: TVA, comisioane vamale, taxe vamale, taxe, prestații, precum și diferențe de curs valutar. Toate aceste cheltuieli au fost dovedite. Cheltuielile pentru omologarea și testarea instalației nu intrau în licențele și logistica ce trebuiau aduse în asociere de către pârâtă, astfel încât corect au fost reținute drept cheltuieli pentru asociere. În realitate, obiectul asocierii îl face comercializarea serviciilor de internet, nu doar a instalației, adică prestarea de servicii de internet către părți. Culpa exclusivă a nerealizării activității aparține - SRL care a achiziționat singură și a stabilit prețul internetului cu prețuri prea mari cu partenerul irlandez.
Prin decizia nr. 181 din 11.06.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul reclamantei. S-a admis apelul pârâtei. S-a schimbat sentința 845 din 21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți și s-a respins acțiunea.
Recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva acestei decizii a fost admis de ÎCCJ prin decizia nr. 1079 din 01.04.2009 pronunțată în dosarul nr-. Instanța supremă a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel.
În considerentele deciziei de casare s-a reținut că petitul referitor la rezoluțiunea contractului de asociere ce s-a reținut ca rămas fără obiect prin încetarea contractului la data de 15.05.2004 nu face obiectul recursului, astfel încât analiza este limitată la legalitatea rezolvării celui de al doilea capăt al acțiunii.
Pentru analiza celui de al doilea capăt de cerere al acțiunii introductive trebuie reținute dispozițiile art. 254 Cod comercial, ce se aplică atât în situația în care asocierea nu a ajuns la termen, cât și după încetarea contractului, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a unui asociat pe seama celuilalt. În plus, soluția instanței de apel, de respingere a acțiunii, s-a făcut nu prin raportare la limitele investirii, ci prin referire la ceea ce reclamantul ar fi trebuit să ceară, în opinia instanței, și nu a solicitat. Or, în apel, s-a criticat doar modul de desocotire a părților în cadrul obligației legale de a da socoteală din punctul de vedere al cotei de participație și a naturii cheltuielilor care trebuiau deduse din profit raportat la ceea ce a constituit obiectul asocierii.
În rejudecare, examinând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și a dezlegărilor de drept date prin decizia de casare, Curtea găsește criticile fondate în parte, pentru următoarele motive:
Așa cum s-a reținut în considerentele deciziei de casare, obligatorii asupra problemelor de drept dezlegate, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, soluția de respingere a capătului de cerere privind rezoluțiunea contractului de asociere fiind neatacată, nu pot fi primite criticile referitoare la vinovăția pentru neexecutarea contractului, la necesitatea de a determina partea care și-a îndeplinit propria obligație, respectiv asociatul care se face vinovat de neexecutarea obligațiilor asumate.
Pretențiile apelantei-reclamante - SRL nu au, prin urmare, caracterul unor despăgubiri raportate la culpa contractuală, ci au ca temei dispozițiile art. 254 Cod comercial, referitoare la desocotirea asociaților la încetarea contractului.
Potrivit acestui text " participanții nu au niciun drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociațiune chiar dacă au fost procurate de dânșii. Cu toate acestea, întrucât privește raporturile lor între dânșii asociații pot să stipuleze ca lucrurile ce au adus să li se restituie în natură, având dreptul în caz când restituirea nu s-ar putea face, la reparațiunea daunelor suferite. Afară de aceste cazuri, drepturile asociațiilor se mărginesc în a li se da cont de lucrările ce au pus în asociațiune și de beneficii și pierderi".
De esența contractului de asociere în participațiune este caracterul sinalagmatic, deoarece asociatul administrator, care acționează fățiș, are obligația de a săvârși faptele de comerț în numele său dar pe seama asocierii, de a pune la dispoziție bani, bunuri sau chiar fondul său de comerț, de a plăti asociatului o cotă parte din beneficii și de a restitui aportul adus de asociatul participant (ocult) la încetarea asocierii, dacă s-a prevăzut expres în contract.
În speță, s-au susținut variante total opuse cu privire la activitatea desfășurată în conformitate sau în contra prevederilor contractuale, adică pentru comercializarea sistemului -SAT sau pentru furnizarea de servicii de internet terților, după cum s-a susținut și lipsa totală de activitate și, prin urmare, și de profit.
Întrucât nu s-a cerut cotă parte din asociere și, pentru argumentele expuse în precedent, nici nu se mai pune problema de a se verifica executarea sau neexecutarea culpabilă a obligațiilor, ci desocotirea la încetarea contractului, în conformitate cu prevederile art. 254 Cod comercial, iar părțile au recunoscut că nu s-au întocmit niciun fel de evidențe contabile ale asocierii, probele cu expertize tehnice și contabile nu sunt concludente în cauză.
Indiferent dacă și în ce scop s-a folosit sistemul - SAT, indiferent dacă s-a plătit sau nu această folosință, indiferent dacă sistemul a fost promovat sau nu, indiferent dacă s-au obținut sau nu profituri și indiferent dacă vreunul dintre asociați este vinovat pentru nereușita afacerilor ori pentru neînțelegerile apărute, desocotirea la finalul asocierii are ca temei art. 254 Cod comercial, conform indicațiilor date de instanța supremă în considerentele deciziei de casare.
Ca urmare, în cauză este esențial a se stabili dacă s-a prevăzut expres ca la încetarea asocierii asociatului participant (ocult) să i se restituie aportul.
Doar restituirea aportului adus de asociatul ocult are nevoie de o stipulație expresă. Aportul asociatului administrator (fățiș), nu a produs transfer de bunuri, deoarece nu s-a creat un patrimoniu comun și nici o nouă persoană juridică, asociatul-administrator angajându-se în nume propriu în raporturile cu terții. Ca urmare, aportul asociatului-administrator, indiferent că este constituit din bani, bunuri, licențe, autorizații ori alte asemenea, este și rămâne în patrimoniul său.
Ca urmare, la încetarea asocierii, atât bunurile proprii aduse în asociere, cât și cele procurate în timpul asocierii pe numele său, rămân în patrimoniul asociatului administrator.
În contractul de asociere analizat în speță nu s-a prevăzut nimic cu privire la aportul asociatului participant (ocult) - SRL în caz de încetare a raporturilor, însă în procesul-verbal încheiat la data de 08.04.2004, aflat la fila 22 din dosarul nr. 5884/2004 al Judecătoriei Drobeta -T S, încheiat cu ocazia procedurii de conciliere, s-a consemnat că părțile au convenit ca - COM-SERV SRL să vândă sistemul -SAT. " - COM SERV SRL va vinde sistemul pe societatea sa și va vira valoarea integrală a acestuia în contul - SRL". "În cazul în care sistemul se va vinde la prețul stipulat mai sus( 3500-4000 USD) diferența rămasă va forma obiectul altui proces-verbal în cadrul aceleiași proceduri de conciliere". Ca urmare, prin acest proces-verbal s-a convenit asupra restituirii aportului asociatului - SRL, reprezentând - la data asocierii - aproximativ echivalentul sumei de 5000 USD.
În consecință, în mod greșit instanța de fond a apreciat că și asociatul-administrator - COM-SERV SRL ar trebui să-și recupereze cheltuielile efectuate pentru a achiziționa bunuri, a obține licențe ori autorizații.
De altfel, așa cum s-a arătat în precedent, nici nu are relevanță echivalența sau finalitatea aporturilor și nici nu se pune problema unei egalizări a aporturilor aduse ori retrase, fiind relevantă doar voința părților, ca la încetarea asocierii desocotirea să aibă loc prin recuperarea de către asociatul - SRL a aportului adus, de 142.000.000 lei. În caz contrar, s-ar produce o îmbogățire fără just temei a asociatului - COM-SERV SRL, așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei de casare, deoarece în patrimoniul apelantei-pârâte rămân atât sistemul -SAT (antena de recepție satelit cu accesoriile de montaj), cât și celelalte bunuri achiziționate din banii aduși ca aport de apelanta-reclamantă.
Întrucât această obligație, de restituire a aportului, s-a născut la data încetării asociațiunii, conform dispozițiilor art. 254 Cod comercial, iar creditoarea are - potrivit art. 1073 cod civil - dreptul de a cere îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la dezdăunări, asociatul-administrator este îndreptățit să fie despăgubit și pentru întârzierea în plata acestei sume, începând cu data de 15.05.2004 și până la stingerea obligației prin plată.
În consecință, potrivit art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul reclamantei și va respinge ca nefondat apelul pârâtei, va schimba sentința atacată, în sensul că va obliga pe pârâtă să restituie reclamantei aportul în valoare de 142.000.000 lei, actualizat începând cu data de 15.05.2004.
Se va menține soluția de respingere a capătului de cerere privind rezoluțiunea contractului.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, pârâta va fi obligată să plătească reclamantei și cheltuielile de judecată efectuate pe parcursul litigiului, cu taxe de timbru, onorarii de avocat și onorarii de expert, totalizând 8333,53 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în D T-S,-, -. 4,. 15, jud.
Respinge apelul declarat de pârâta - COM SERV SRL, cu sediul în D T-S,-, jud.
Schimbă sentința, în sensul că admite capătul de cerere în pretenții și obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 142.000.000 lei, actualizată cu indicele de inflație începând cu data de 15.05.2004 și până la stingerea obligației prin plată.
Menține soluția dată capătului de cerere în rezoluțiune.
Obligă pe pârâtă la 8.333,53 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red. jud. /4ex
.ȘE. 20.11.2009
Jud. fond.
Președinte:Carmen PopescuJudecători:Carmen Popescu, Angela Rădulescu
