Rezoluțiune contract. Decizia 393/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 1572/2009)
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 393
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Popa Roxana
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta reclamantă - ROMÂNIA SRL și de apelanta pârâtă - SRL împotriva sentinței comerciale nr. 83 din data de 12.03.2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu Secția Civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns apelanta reclamantă prin avocat cu delegație la fila 46 din dosarul de fond și apelanta pârâtă prin avocat, cu delegație la fila 36 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care învederează instanței că Tribunalul Giurgiua înaintat apelul declarat de pârâta - SRL.
Apelanta pârâtă prin avocat depune la dosar dovada calității de reprezentat, dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantumul legal stabilit, și întâmpinare la apelul declarat de reclamantă.
Se înmânează apelantei reclamante un exemplar al întâmpinării formulate de apelanta pârâtă.
Apelanta reclamantă prin avocat, solicită acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de întâmpinare.
Curtea, în urma deliberării, respinge cererea formulată de apelanta reclamantă de amânare a cauzei și pentru a da posibilitatea acesteia să ia cunoștință de întâmpinare, dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței.
La a doua strigare a cauzei au răspuns apelanta reclamantă prin avocat cu delegație la fila 46 din dosarul de fond și apelanta pârâtă prin avocat, cu delegație la fila 36 din dosar.
Apelanta reclamantă prin avocat, arată că nu mai insistă în cererea de acordarea unui termen pentru a lua la cunoștință de întâmpinare și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Apelanta pârâtă, prin avocat, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererile de apel.
Apelanta reclamantă prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Giurgiu și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pe baza art. 297. respectiv admiterea în mod greșit a unei excepții și respingerea cererii fără a se intra pe fondul cauzei, cauza a fost soluționată pe excepția prematurității introducerii cererii, respectiv nerespectarea procedurii concilierii prevăzută de art. 720 indice 1.
Acțiunea de față, rezoluțiunea unui contract de vânzare cumpărare a unui imobil, din punctul de vedere al apelantei reclamante este o acțiune civilă, nefiind vorba de un fapt de comerț obiectiv și nici de un act de comerț subiectiv. Vânzarea cumpărarea unui imobil e de natură civilă. Consideră că neîntemeiat instanța de fond a admis această excepție.
Susține în continuare caracterul civil al acestei acțiuni, în cauză nefiind aplicabil art. 720 indice 1. privind concilierea.
Dacă instanța civilă aprecia caracterul comercial al litigiului, trebuia scos dosarul și trimis la secția comercială care putea să se pronunțe pe această excepție. S-a trimis o notificare către apelanta pentru desfășurarea procedurii de conciliere, dar aceasta nu a răspuns la invitație și nu s-a prezentat în fața notarului.
În concluzie solicită admiterea apelului propriu, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Giurgiu și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Pe apelul declarat de pârâta - SRL, solicită respingerea acestuia ca nefundat, având în vedere că nu s-a judecat fondul.
Apelanta pârâtă - SRL, solicită respingerea apelului formulat de reclamantă ca nefondat. Sunt două aspecte esențiale în această cauză, respectiv dacă litigiul este comercial și dacă există și alte posibilități de soluționare a litigiului.
Cu privire la primul aspect, arată că în cauză este vorba de două societăți comerciale, iar obiectul de activitate al pârâtei este cu caracter comercial, efectuează activități de vânzarea cumpărarea imobilelor și de construcții imobiliare cu utilități. Mai mult, pârâta nu vinde numai teren, și furnizează utilități.
În ceea ce privește aspectul îndeplinirii procedurii prealabile, legea reglementează în mod formal procedura, nu au înțeles dacă o notificare de a se prezenta la notariat pentru a încheia un anume act, presupunea că sunt chemați la conciliere unde trebuia să-și expună fiecare punctul de vedere. Pârâta a îndeplinit această procedură, au invitat reclamanta la conciliere potrivit art. 720 indice 1. dar aceasta nu s-a prezentat, cum rezultă din actele de la dosar.
Solicită respingerea apelului declarat de reclamantă și admiterea apelului propriu cu trimiterea cauzei pentru judecarea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor comerciale de față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 83 din 12 martie 2009 judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Giurgiu Secția Civilă a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de conciliere, invocată de pârâta - SRL și a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamanta - ROMÂNIA SRL împotriva pârâtei - SRL.
În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare încheiat cu pârâta, restituirea sumelor achitate în baza contractului, plata sumei de 100.000 Euro, cu titlu de daune contractuale și recunoașterea unui drept de retenție asupra bunului vânzării până la dezdăunare, motivat de neîndeplinirea de către pârâtă a unor obligații asumate contractual.
Prin cerere reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 99.900 Euro, ca rest al vânzării, criticând prin întâmpinarea atașată motivele invocate de reclamantă. De asemenea, pârâta a invocat excepția de prematuritate, apreciind că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă de conciliere.
Analizând cu prioritate excepția invocată, judecătorul fondului a reținut că litigiul supus judecății are o natură comercială, astfel încât se impunea efectuarea procedurii de conciliere prealabilă, procedură nerealizată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel ambele părți.
Reclamanta - ROMÂNIA SRL a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că în mod greșit a apreciat judecătorul fondului cu privire la necesitatea îndeplinirii procedurii de conciliere prealabilă, arătând că în concepția legiuitorului român vânzarea cumpărarea de bunuri imobile este esențialmente o operațiune civilă, astfel încât litigiul nu se supune reglementărilor specifice din materie comercială. În subsidiar, în măsura în care se apreciază că litigiul are o natură comercială, reclamanta a arătat că nu se poate reține neîndeplinirea procedurii prealabile, față de intensa corespondență purtată între părți cu privire la executarea obligațiilor ce reveneau pârâtei, invocând și o notificare trimisă pârâtei prin executor judecătoresc prin care această parte era atenționată cu privire la intervenire pactului comisoriu inserat în contract și era informată cu privire la intenția de a solicita pe cale judecătorească restituirea sumelor achitate în baza contractului, sume solicitate prin cererea de chemare în judecată. În consecință, reclamanta apreciază că s-a realizat o procedură de conciliere, aspect nereținut de judecătorul fondului.
Pârâta - SRL a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul pronunțării asupra disjungerii cereri reconvenționale, cu trimiterea cauzei la instanța de fond pentru a se pronunța pe această cerere.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că prin sentința apelată, judecătorul fondului s-a pronunțat cu privire la excepția de prematuritate, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, fără a dispune și cu privire la cererea reconvențională, în sensul disjungerii acesteia de cererea principală și continuarea judecării cu privire la pretențiile invocate în această cerere reconvențională.
Pârâta a formulat și întâmpinare la apelul declarat de reclamantă, solicitând respingerea acestuia, apreciind că în mod legal judecătorul fondului a apreciat natura comercială a litigiului dedus judecății, precum și cu privire la neîndeplinirea procedurii de conciliere, obligatorie în procesele comerciale evaluabile în bani.
Nu au fost administrate probe noi în această fază procesuală.
Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de ambele părți, precum și de apărările invocate, se rețin următoarele:
Se apreciază temeinicia apelului declarat de reclamantă, în baza următoarelor considerente. Se cuvine menționat, în primul rând, că nu poate fi primită critica apelantei reclamante cu privire la natura civilă a litigiului. Chiar dacă la momentul istoric al adoptării codurilor civil și comercial, legiuitorul, raportat la valoarea deosebită a bunurilor imobile la acel moment, precum și din motive de asigurare a garanțiilor superioare oferite de legislația civilă, a intenționat scoaterea din sfera operațiunilor de comerț a vânzării cumpărării de bunuri imobile, această operațiune trebuie apreciată în prezent, în lumina noilor realități, care schimbă natura unei asemenea operațiuni. Se reținem sub acest aspect faptul că reclamanta a achiziționat terenul ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare în scopul edificării unui spațiu de producție, fapt ce denotă intenția vădită a acestei părți de includere a bunului achiziționat în fondul său de comerț, cu scopul obținerii de profit, în urma producției realizate în spațiul ce urma să fie edificat.
În consecință, se apreciază că în mod corect a fost calificată natura juridică a litigiului ca fiind una comercială de către judecătorul fondului.
Judecătorul fondului a soluționat, însă, în mod greșit, excepția de prematuritate, invocată de pârâtă. Astfel, din actele dosarului se reține că reclamanta a încercat soluționarea amiabilă a litigiului, prin notificarea expediată pârâtei, prin intermediul executorului judecătoresc (filele 31-35 dosar fond). Judecătorul fondului a apreciat greșit modalitatea de încercare de soluționare amiabilă a litigiului, neținând cont de specificul aparte al cererii de reziliere al unui contract de vânzare cumpărare. Judecătorul fondului, în acest context, a considerat că o conciliere prealabilă ar fi constat, în mod cu totul superficial, într-o notificare prin care se anunța intenția de reziliere a contractului de vânzare cumpărare. Or, sensul concilierii este, chiar și din punct de vedere gramatical, acela de a rezolva, fără intervenția instanței de judecată, diferendele apărute între două societăți comerciale. În speță, diferendul ce trebuia rezolvat, anterior promovării cererii de chemare în judecată consta în atenționarea pârâtei cu privire la neîndeplinirea unor obligați asumate contractual, cu menționare că, dacă pârâta nu răspunde acestei atenționări, se va apela la pactul comisoriu care prevedea posibilitatea rezilierii contractului. Este evident, că simpla notificare al intenției de reziliere nu ar fi condus, sub nicio formă la o înțelegere, eventual amiabilă, a părților, ci ar fi avut doar semnificația unei simple formalități, îndeplinită doar pentru a putea fi promovată cererea de chemare în judecată.
Or, reclamanta, prin modul în care a elaborat și a notificat solicitarea sa, prin intermediul executorilor judecătorești, a îndeplinit, în fapt și în drept, o veritabilă procedură de conciliere, iar nu o formalitate.
Se reține, sub acest aspect, că toate motivele invocate în notificare se regăsesc în cererea de chemare în judecată, astfel în cât se apreciază că reclamanta a procedat, conform dispozițiilor legale, la încercarea de soluționare amiabilă a litigiului, anterior formulării cererii introductive.
În consecință, raportat de considerentele reținute, apelul declarat de reclamantă este apreciat ca întemeiat.
Este apreciat ca întemeiat și apelul declarat de pârâtă. Se reține că judecătorul fondului nu s-a pronunțat cu privire la disjungerea cererii reconvenționale formulată de această parte la momentul soluționării cererii principale, prin admiterea excepției de prematuritate. Or, potrivit art. 165.pr.civ. măsura disjungerii se impunea, în condițiile în care doar cererea principală era în stare de judecată, în timp ce cu privire la cererea reconvențională era necesară administrarea de probatorii.
În consecință, având în vedere toate considerentele expuse, și constatând temeinicia ambelor apeluri declarate în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 296.pr.civ. acestea vor fi admise, iar sentința pronunțată de judecătorul fondului va fi desființată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamanta - ROMÂNIA SRL, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul & din B, sector 1, str. -. -. nr. 15 și de pârâta - SRL, cu sediul în comuna, jud. G împotriva sentinței comerciale nr. 83 din 12 martie 2009 pronunțată de judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Giurgiu Secția Civilă în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Giurgiu.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex./23.11.2009.
Jud. fond
Tribunalul Giurgiu
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Popa Roxana
