Rezoluțiune contract. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara operator nr.2928
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.44
Ședința publică din 9 martie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
Grefier:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta apelantă SC SRL împotriva sentinței civile nr.954/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați Municipiul T reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta apelantă, avocat, iar pentru reclamanții intimați, consilier juridic.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că reclamanții intimați au depus la dosar, prin registratura instanței copia adresei nr.-1035/20.02.2009 a Direcției Patrimoniu - Biroul Urmărire Venituri din cadrul Primăriei
Reprezentanta pârâtei apelante depune la dosar taxa judiciară în sumă de 2 lei și solicită amânarea cauzei pentru ca intimații să facă dovada susținerilor de la termenul anterior, respectiv să facă precizări cu privire la situația debitului.
Reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar delegația.
Instanța respinge cererea de amânare a cauzei și nemaifiind formulate alte cereri acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtei apelante solicită admiterea apelului și desființarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii având ca obiect rezoluțiunea contractului nr.126/27.10.2003, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților intimați pune concluzii de respingere a apelului și de menținere a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în primă instanță.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.954/14.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a admis acțiunea precizată și formulată de reclamanții Municipiul T reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T, a constatat rezoluțiunea de drept a contractului de vânzare-cumpărare nr.126/27.10.2003 și restabilirea situației anterioare perfectării contractului, a dispus evacuarea pârâtei din spațiul situat în imobilul din T,- - 3 cu obligarea acesteia la predarea spațiului și la plata sumei de 13.557 lei cu titlu de despăgubiri pentru folosința spațiului în perioada octombrie 2003 -martie 2007, luat act de renunțarea reclamanților la obligarea pârâtei la 162.468,85 lei reprezentând rate, dobânzi și majorări de întârziere și a obligat pârâta față de reclamanți la 22,3 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.6312/30/11.08.2008 ulterior precizată, reclamantul Municipiul T reprezentat prin Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T au chemat în judecată pârâta SC - & SRL solicitând a se constata rezoluțiunea de drept a contractului de vânzare-cumpărare nr.126/27.10.2003 al cărui obiect îl reprezintă transmiterea dreptului de proprietate asupra spațiului de prestări servicii în suprafață de 106,58 mp, situat în imobilul din T-, având 8,35% părți comune indivize, cu consecința restabilirii situației avute anterior perfectării respectivului contract; obligarea pârâtei la plata daunelor constând în despăgubiri pentru folosința spațiului, în cuantum de 13.557 lei; să se dispună evacuarea necondiționată a pârâtei din spațiul indicat mai sus; să fie obligată pârâta la predarea spațiului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că, între Statul Român reprezentat de Municipiul T prin primar și SC - & SRL Taf ost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.126/27.10.2003 pentru spațiul de prestări servicii situat în imobilul din T-, în temeiul Legii 550/2002, cumpărătorul achitând un avans de 25% din prețul negociat, diferența urmând a fi plătită în rate lunare. Până la achitarea în întregime a sumelor datorate, s-a instituit ipotecă asupra spațiului care face obiectul vânzării, în favoarea vânzătorului. Pârâta însă, nu a achitat decât, două luni consecutiv, eșalonarea convenită, astfel că, potrivit art. 12 al.4 din Legea 550/2002, în această situație contractul se consideră rezolvit de drept, fără nici o punere în întârziere, cu consecința evacuării necondiționate și obligarea cumpărătorului la predarea respectivului spațiu către vânzător. Intru cât, încetarea plății ratelor datează din septembrie 2004, pârâta figurează în evidențele reclamantei cu un debit restant aferent perioadei septembrie 2004 - septembrie 2006 de 13.557 lei.
Pârâta, deși legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri și nu a propus probe în apărarea sa, instanța de fond reținând incidența disp.art.225 Cod procedură civilă.
Din examinarea coroborată a actelor și lucrărilor de la dosar, prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța de fond a reținut starea de fapt astfel cum a fost redată de reclamanți, incidente fiind disp.art.969, 998, 1021, 1429 cod civil cât și ale art.12 din Legea 550/2002, și a dispus admiterea cererii așa cum a fost formulată, respectiv a constatării rezoluțiunii de drept a contractului de vânzare-cumpărare nr.126/27.10.2003, restabilirea situației anterioare perfectării contractului, a evacuării pârâtei din spațiul situat în imobilul din T,- - 3, cu obligarea acesteia la predarea respectivului spațiu. Totodată a fost obligată pârâta la plata despăgubirilor în cuantum de 13.557 lei pentru folosința spațiului în perioada octombrie 2003 - martie 2007, calculate la nivelul chiriei practicate în această perioadă și actualizată cu indicii de inflație.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta SC SRL solicitând admiterea apelului și în principal, desființarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii având ca obiect rezoluțiunea contractului nr.126/27.10.2003, iar în subsidiar, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea apelului, pârâta arată că în data de 27.10.2003 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.126 având ca părți pe pârâta SC SRL în calitate de cumpărător și Primarul Municipiului T, contract ce are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra spațiului de prestări servicii în suprafață de 106,58 mp, situat în imobilul din T,-, având 8,35% părți comune indivize către pârâta SC SRL.
Apelanta arată că în mod nelegal instanța de fond a reținut culpa sa procesuală, cu referire la art.225 Cod procedură civilă deoarece nu a avut cunoștință de acest dosar și nu a fost citată legal.
Pârâta susține că a achitat suma de 162.468,85 lei reprezentând rate, dobânzi și majorări de întârziere, astfel că cererea Primăriei T în vederea rezoluțiunii contractului nr.126 nu are obiect și că intenția sa a fost de la început dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul contractului mai sus menționat, prin plata avansului și a ratelor convenite prin contract.
În probațiune, pârâta apelantă a depus la dosar copia ordinelor de plată nr.1/29.10.2008 și nr.3/25.11.2008, reprezentând contravaloarea ratelor spațiului comercial și a penalităților (fila 5 dosar).
Reclamanții intimați Municipiul T reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului T au formulat întâmpinare în cauză, prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelate, arătând că în mod corect instanța de fond a admis cererea lor și a constatat rezoluțiunea de drept a contractului de vânzare-cumpărare nr.126/27.10.2003, restabilind situația anterioară perfectării, respectiv evacuarea pârâtei din spațiul situat în T,-- și obligarea acesteia la predarea respectivului spațiu, precum și la plata despăgubirilor în cuantum de 13.557 lei pentru folosirea spațiului în perioada octombrie 2003-martie 2007.
Reclamanții intimați au mai arătat că între Statul Român reprezentat de Municipiul T prin Primar și SC SRL a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.126/27.10.2003, în temeiul Legii nr.550/2002, cumpărătorul achitând un avans de 25% din prețul negociat, stabilindu-se ca diferența de preț să fie achitată în rate lunare, dar societatea pârâtă nu a achitat mai mult de două luni consecutiv rata lunară stabilită conform Anexei 1 - grafic eșalonare plăți, Anexei 2 și procesului verbal de negociere nr.-15036/01.09.2003, motiv pentru care a formulat acțiune pentru rezoluțiunea contractului mai sus menționat. De asemenea, intimații au arătat că asupra spațiului comercial vândut, până la achitarea în întregime a sumelor datorate s-a instituit ipotecă pe spațiul care a făcut obiectul vânzării, în favoarea vânzătorului.
Potrivit alin.4 al art.12 din Legea nr.550/2002, în cazul în care cumpărătorul nu plătește la scadență două rate succesive, contractul de vânzare-cumpărare se consideră rezolvit de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără altă formalitate.
Reclamanții intimați au mai susținut că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată în principal pe dispozițiile art. 1368 Cod civil și în subsidiar pe dispozițiile art. 12 alin. 4 din Legea nr. 550/2002, art. alin. 2 din contractul de vânzare-cumpărare nr.126/27.10.2003, astfel că Judecătoria Timișoara era instanța competentă să judece cauza, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 550/2002 nu reglementează ce instanță este competentă în a soluționa litigiile având ca obiect rezoluțiunea contractului ca urmare a neachitării de către cumpărător, la scadență, a două rate succesive.
În dovedirea susținerilor lor, reclamanții intimați au depus la dosar copia adresei nr. -1035/20.02.2009 a Direcției Patrimoniu - Biroul Urmărire Venituri din cadrul Primăriei T, copia cererii pârâtei SC SRL nr. --/31.10.2008, precum și răspunsul Biroului Urmărire Venituri aferent acesteia (filele 19-23 dosar).
Analizând apelul declarat, din prisma criticilor formulate, în limita investirii, conform disp. art. 295 Cpc, Curtea constată că acesta este întemeiat.
În fapt, între părți, în data de 27.10.2003 a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.126, SC SRL în calitate de cumpărător și Primarul Municipiului T, în calitate de vânzător, contract ce are ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra spațiului de prestări servicii în suprafață de 106,58 mp, situat în imobilul din T,-, având 8,35% părți comune indivize către pârâta SC SRL.
Pârâta a achitat suma de 162.468,85 lei reprezentând rate, dobânzi și majorări de întârziere, deși, pretențiile invocate în cererea de chemare în judecată au fost precizate la suma de 13.557 lei pentru folosirea spațiului în perioada octombrie 2003-martie 2007.
Cu toate acestea, comunicându-se o sumă mai mare, la care s-au calculat și accesoriile, apelanta le-a achitat în întregime.
Cererea reclamantei, în vederea rezoluțiunii contractului nr.126 nu mai are obiect având în vedere că motivul pentru care s-a introdus acțiunea și s-a cerut să se constate rezoluțiunea de drept a contractului de vânzare-cumpărare nr.126/27.10.2003, restabilirea situației anterioare, respectiv evacuarea pârâtei din spațiul situat în T,-- și obligarea acesteia la predarea respectivului spațiu, precum și la plata despăgubirilor în cuantum de 13.557 lei pentru folosirea spațiului în perioada octombrie 2003-martie 2007, s-a întemeiat pe neplata, în întregime a sumei convenite ca preț, la data stabilită.
Acest aspect rezultă chiar din susținerile reclamanților intimați care arată că între Statul Român reprezentat de Municipiul T prin Primar și SC SRL a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr.126/27.10.2003, în temeiul Legii nr.550/2002, cumpărătorul achitând un avans de 25% din prețul negociat, stabilindu-se ca diferența de preț să fie achitată în rate lunare, dar societatea pârâtă nu a achitat mai mult de două luni consecutiv rata lunară stabilită conform Anexei 1 - grafic eșalonare plăți, Anexei 2 și procesului verbal de negociere nr.-15036/01.09.2003,motivpentru care a formulat acțiune pentru rezoluțiunea contractului mai sus menționat.
În susținerea apelului, pârâta apelantă a depus la dosar copia ordinelor de plată nr.1/29.10.2008 și nr.3/25.11.2008, reprezentând contravaloarea ratelor spațiului comercial și a penalităților (fila 5 dosar) așa cum i s-au comunicat de către reclamanți.
Ca urmare, fiind îndeplinită condiția plății prețului, cum acesta era motivul introducerii acțiunii, Curtea constată că el nu mai subzistă și, față de cele mai sus expuse, conform dispozițiilor art. 296 Cpc va admite apelul declarat de pârâta SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 954/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, va schimba sentința apelată și pe fond va respinge acțiunea formulată de Municipiul T și Consiliul Local al Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC SRL, cu sediul procesual ales în T,-,. 1, jud. T, la avocat, împotriva sentinței civile nr. 954/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Schimbă sentința apelată și pe fond:
Respinge acțiunea formulată de Municipiul T, cu sediul în T, Bd. -, nr.1, jud. T și Consiliul Local al Municipiului T, cu sediul în T, Bd. -, nr.1, jud. T, împotriva pârâtei SC SRL, cu sediul procesual ales în T,-,.1, jud. T, la avocat.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./27.03.09
tehn./ 5 ex./30.03.09
Primă instanță: Tribunalul Timiș,
judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu
