Rezoluțiune contract. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 53

Ședința publică de la 22 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Liliana Palihovici

JUDECĂTOR 2: Geta Sandu

Grefier - -

Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe apelant B și pe intimat, având ca obiect rezoluțiune contract, apel formulat împotriva sentinței nr. 568/E din 31.10.2005 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 2282/2004.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 22.06.2009, când:

CURTEA DE APEL

Asupra apelului comercial d e față;

Prin sentința comercială nr. 568/E din data de 31.10.2005, Tribunalul Iași - Secția comercială - a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B (fostă B) în contradictoriu cu pârâtul, dispunând rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 381/28.03.1997.

Totodată, pârâtul a fost obligat către reclamantă la plata sumei de 11.431,83 lei cu titlu de daune - interese reprezentând dobânda contractuală și penalități de întârziere calculate până la data de 23.05.2005 și în continuare până la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.

A respins capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata daunelor interese constând în dividende și alte prejudicii aduse

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut:

Art. 1020 - 1021 cod civil prevăd următoarele: "Art. 1020 - condiția rezolutorie este subînțelesă totdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul când una din părți nu îndeplinește angajamentul său. Art. 1021 - într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția când este posibil, sau să-i ceară desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate".

Totodată, art. 151dinOUGnr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 99/1999, prevede că: "(1) în vederea măririi șanselor de privatizare a societăților comerciale, instituțiile publice implicate pot accepta plata în rate a prețului acțiunilor vândute, în condițiile stabilite în normele metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență; (2) în cazul vânzării cu plata în rate a prețului acțiunilor unei societăți comerciale de interes strategic, avansul nu va putea fi mai mic de 35% din prețul de vânzare, iar plata ratelor se va eșalona pe o perioadă de maximum 3 ani; (3) Asupra acțiunilor vândute cu plata în rate se constituie un drept de gaj; (4) în cazul în care cumpărătorul nu plătește la scadentă două rate succesive, contractul poate fi rezolvit".

În speță Tribunalul Iașia constatat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a prețului la termenele stipulate în contactul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 381/28.03.1997. Pârâtul nu a negat acest lucru însă a invocat în apărarea sa împrejurarea că a fost demis în mod abuziv din funcția de administrator al societății la scurt timp după cumpărarea pachetului de acțiuni și nu i s-a mai permis accesul la actele contabile ale societății și la resursele financiare ale acesteia. Această apărare, arată instanța de fond, nu poate fi luată în considerare întrucât aceste aspecte nu pot constitui un caz de forță majoră, exonerator de răspundere. Forța majoră reprezintă o împrejurare cu caracter excepțional, absolut invincibilă și absolut imprevizibilă, cum ar fi starea de război, cutremur, mari inundații În speță nu s-au invocat astfel de cauze pentru a se reține lipsa de culpă în executarea contractului. De altfel, consideră judecătorul de fond, obligația constând în plata unei sume de bani este întotdeauna posibilă, cu excepția cazurilor în care debitorul ar fi lipsit de libertate sau aflat într-o stare a sănătății atât de gravă încât executarea obligației nu este posibilă. Ori în speță nu ne aflăm în astfel de situații.

Tribunalul arată în motivare că este de asemenea întemeiat și capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 114.318.328 lei vechi, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere, acestea fiind datorate în baza dispozițiilor contractuale (art. 4) și a art. 21 din nr.OG 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor, asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale. Prin urmare, instanța a obligat pârâtul la plata sumei de 11431,83 lei noi, reprezentând dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data de 23.05.2005 și în continuare până la data rămânerii irevocabile a prezentei sentințe.

În ceea ce privește capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata dividendelor și a altor prejudicii aduse B, instanța de fond consideră că acestea nu au fost dovedite. Din actele depuse la dosar rezultă că pârâtul nu a încasat dividende datorită nefuncționării societății și a litigiilor existente între acesta și ceilalți acționari. De asemenea, reclamanta nu a făcut nici o dovadă cu privire la existența altor prejudicii cauzate de pârât prin neexecutarea contractului. De altfel, art. 1086 Cod civ. prevede că: "Chiar în cazul când neexecutarea obligației rezultă din dolul debitorului daunele-interese nu trebuie să cuprindă decât aceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației". Prin urmare, aceste două capete de cerere au fost respinse.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B, precum și .

Prin apelul declara, solicită schimbarea în parte a sentinței civile apelate și admiterea capătului de cerere privind daunele interese cuvenite, astfel cum a fost precizat, invocând și faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată ocazionate cu efectuarea expertizei.

În motivarea apelului, apelanta precizează că tribunalul a reținut în mod greșit că nu produs nici un fel de dovadă în susținerea probei cu expertiza, din moment ce expertiza a fost solicitată tocmai de către aceasta, în vederea cuantificării prejudiciului raportat la situația economică a societății privatizată în perioada de derulare a contractului de privatizare.

Apelanta învederează instanței că în situația rezoluțiunii contractului partea care și-a executat obligațiile sau s-a declarat aptă să-și execute obligațiile, este îndreptățită a obține despăgubiri (daune interese) pentru acoperirea prejudiciilor suferite ca urmare a neexecutării obligațiilor de către parte în culpă, daunele interese constituind un efect imediat al rezoluțiunii contractului, așa cum este general recunoscut în tratatele de drept civil.

Apelanta precizează că temeiul solicitării daunelor interese rezidă în neexecutarea culpabilă obligației de plată a prețului de către cumpărător și au ca temei art. 21 din nr.OG 25/2002 modificată și completată.

Totodată, apelanta a solicitat și refacerea expertizei financiar - contabile.

În ceea ce privește omisiunea instanței de fond de a se pronunțat cu privire la cheltuielile efectuate cu expertiza, apelanta consideră că atâta timp cât aceasta nu a apreciat ca nelegală cererea a omis să se pronunțe asupra cererii respective.

Prin apelul declarat solicită respingerea acțiunii formulate de

În motivarea apelului, critică faptul că instanța de fond a omis să solicite - ului să facă dovada, așa cum prevede art. 130 alin. 3 din contractul de privatizare, verificării societății privatizate pe perioada derulării antecontractului și nu a ținut cont de faptul că a fost alungat efectiv din societate de către ceilalți acționari, unul dintre ei fiind urmărit penal pentru evaziune fiscală și delapidare.

În cauză a fost depuse întâmpinări atât de către B, cât și de către. prin întâmpinare susține că este de acord cu efectuarea expertizei solicitate. B, în întâmpinare arată că motivele invocate în apelul lui nu are legătură cu obiectul cauzei deduse judecății. Cumpărătorul nu poate apela la argumente privind activitatea societății privatizate pentru a invoca exonerarea sa de la îndeplinirea obligațiilor ce și le-a asumat printr-un contract individual de vânzare - cumpărare de acțiuni.

B mai arată că neînțelegerile intervenite între cumpărător și terțe persoane nu constituie motiv de neplată a ratelor, cu atât mai mult cu cât aceste aspecte nu oăp rivesc.

Curtea analizând apelurile declarare din prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente constată că acestea sunt nefondate datorită următoarelor considerente:

Cu privire la apelul declarat de.

Apelatul a solicitat, înainte de a se da cuvântul pe fondul cauzei, suspendarea cauzei potrivit art. 244 pct. 1 și art. 243 alin. 1 art. 5 din Codul d e procedură civilă.

În susținerea cererii a invocat faptul că unul dintre administratorii care l-au alungat din societate este judecat într-un dosar penal pentru evaziune fiscală și delapidare, parte civilă fiind Societatea considerând că dezlegarea pricinii atârnă de soluționarea acestei cauze, iar societatea respectivă se află în lichidare, această situație ducând în opinia sa la suspendarea de drept a cauzei.

Potrivit art. 244 pct. 1, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în tot sau în parte, de existența sau neexistenta unui drept care face obiectul unei alte judecăți, iar potrivit prevederilor art. 243 alin. 1 pct. 5, judecata pricinilor se suspendă de drept prin deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului asupra reclamantului, în temeiul unei hotărâri judecătorești irevocabile.

În cauză nu sunt incidente prevederile acestor două texte de lege.

Analizând hotărârea penală invocată depusă la dosarul cauzei, curtea constată că soluționarea definitivă a acesteia nu are legătură cu cauza.

Cauza de față, vizează rezoluțiunea unui contract de vânzare-cumpărare pentru neplata ratelor la termen în timp ce acțiunea promovată vizează comiterea unor infracțiuni precum evaziune fiscală și delapidate de către administratorul societății la care apelantul cumpărase pachetul de acțiuni prin contractul pentru care s-a cerut rezoluțiunea.

Referitor la art. 243 alin. 1 pct. 5 situația este și mai clară, acesta vorbind de situația în care asupra reclamantului se deschide procedura reorganizării juridice și a falimentului, ori în cauză nu este vorba despre această situație, societatea asupra căreia s-a deschis această procedură nefiind parte în proces.

Prin urmare, Curtea va respinge cererile de suspendare a soluționării cauzei.

În continuare Curtea va analiza motivele de apel invocate de .

Acesta recunoaște că nu a respectat prevederile contractului neplătind ratele stabilite la timp, dar invocă faptul că această situație s-a datorat neînțelegerilor pe care le-a avut cu ceilalți acționari care l-au alungat din societate.

Curtea consideră că neînțelegerile intervenite între cumpărător și terțe persoane nu constituie motiv de neplată ratelor. Obligația de plată a ratelor rezultă dintr-un contract de vânzare-cumpărare pe care apelantul l-a încheiat în nume personal și aceasta nu a fost condiționată de comportamentul persoanelor care achiziționează celelalte acțiuni. De altfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, obligația constând în plata unei sume de bani este întotdeauna posibilă, cu excepția cazurilor în care debitorul ar fi lipsit de libertate sau s-ar afla într-o stare de sănătate gravă care să nu-i permită acest lucru.

În ceea ce privește cuantumul penalităților la care a fost obligat apelantul, curtea consideră că fost corect stabilit de instanța de fond.

Criticile aduse de sentinței apelate se referă la faptul că instanța de fond nu i-a acordat daune interese constând în dividende și alte prejudicii aduse și a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile pentru efectuarea expertizei.

Pe parcursul judecății s-a admis efectuarea unei expertize contabile care să stabilească prejudiciul suferit de Această expertiză nu a fost efectuată datorită faptului că documentele societății aflate în procesul de privatizare nu au fost găsite.

În calea de atac a apelului s-a invocat efectuarea din nou a acestei expertize.

Nici această expertiză nu a putut stabili prejudiciul suferit de tot datorită documentației incomplete.

Din toate probele administrate în cauză nu rezultă că apelantul intimat ar fi încasat dividende, societatea respectivă mergând permanent în pierdere.

Având în vedere această situație, Curtea apreciază că instanța de fond în mod corect a respins capătul de cerere cu privire la acordarea daunelor interese ca nefiind dovedite.

Din actele și lucrările dosarului, Curtea constată că nu rezultă că apelanta B ar fi solicitat cheltuielile achitate expertului.

Este adevărat că a fost depusă la dosarul cauzei chitanța din care rezultă că s-a plătit onorariul provizoriu al expertului, dar fără să se solicite restituirea acestor cheltuieli.

Mai mult, expertiza nici nu a mai fost efectuată. Instanța de fond nu a acordat aceste cheltuieli deoarece nu au fost solicitate.

Pentru considerentele sus-arătate, curtea în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate apelurile formulate menținând hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererile de suspendare a judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă și respectiv dispozițiile art. 243 alin. 1 pct. 5 din același cod, formulate de intimatul apelant.

Respinge apelurile declarate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin reprezentantul său legal și respectiv de împotriva sentinței nr. 568/E/31 octombrie 2005 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

- - - - -

Red.

Tehnored.

02 ex.

20.07.2009

Tribunalul Iași

Jud.

Președinte:Liliana Palihovici
Judecători:Liliana Palihovici, Geta Sandu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Rezoluțiune contract. Decizia 53/2009. Curtea de Apel Iasi