Rezoluțiune contract. Decizia 54/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 54
Ședința publică de la 22 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Geta Sandu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe apelant SC SRL S și pe intimat " ", având ca obiect rezoluțiune contract, apel declarat împotriva sentinței nr. 2141/com/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 22.06.2009, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului de față.
Prin sentința comercială nr. 2141/Vom/9.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SRL; s-a constatat intervenită de drept rezoluțiunea contractelor nr. 112/25.05.2006 și 115/25.05.2006 încheiate de părți și s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 5008 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractele nr. 112 și 115/25.05.2006 reclamanta a achiziționat de la pârâtă 2 GB- înmatriculabile și accesorii pentru care și-a îndeplinit obligația de plată, conform ordinului de plată 5635 aflat la fila 82 dosar.
Bunurile care fac obiectul celor 2 contracte au fost predate reclamantei la data de 29.07.2006 potrivit procesului verbal de la fila 50.
La data de 7.08.2006 reclamanta constată că autovehiculele prezintă defecțiuni, respectiv kilometrajul defect și imposibilitatea pornirii vehiculului, aspecte menționate în ordinele de reparație nr. - și - și în nota de constatare din 9.08.2006.
Potrivit art. 63 din contract, vânzătorul, pe cheltuiala sa, va înlocui piesele defecte în perioada de garanție, numai în service-urile agreate de acesta, iar conform art. 6.6. se obligă să asigure în termen de 3 zile lucrătoare de la data încheierii notei de constatare a defecțiunilor, piesele noi ce trebuie să înlocuiască piesele defecte constatate în nota de constatare.
În cauză, la data de 9.08.2006 vehiculele sunt predate de reclamantă către SERV, precizându-se că vehiculul cu seria - prezintă capacul portbagajului dreapta zgâriat, lipsa protecției bujiei piston dreapta, dreaptă spartă, iar vehiculul cu seria - - are kilometrajul defect conform proceselor verbale de la filele 57-62 dosar.
Din corespondența purtată de reprezentanții părților rezultă că la data de 29.08.2006 pârâta a comunicat reclamantei că un vehicul este funcțional și poate fi predat în orice moment, iar pentru cel de-al doilea mai este de rezolvat o problemă cu kilometrajul, iar în privința celorlalte probleme s-a arătat că se vor rezolva în cel mai scurt timp posibil, după primirea pieselor și subansamblelor necesare.
Abia la data de 22.09.2006 pârâta informează reclamanta că vehiculele pot fi livrate.
Față de situația de fapt expusă și prevederile art. 6.6. din contract rezultă că de la data încheierii notei de constatare din 9.08.2006 pârâta avea la dispoziție 3 zile lucrătoare pentru a înlocui piesele defecte, termen în care însă nu și-a îndeplinit această obligație.
Deși a susținut prin întâmpinare că nelivrarea pieselor de schimb în termenul stipulat nu se datorează culpei sale, pârâta nu a administrat nici o probă concludentă în acest sens pentru a justifica în mod obiectiv depășirea foarte mare a termenului de înlocuire pieselor defecte.
De asemenea, susținerea pârâtei în sensul că reclamanta nu mai are dreptul de a cere rezoluțiunea contractelor nu este întemeiată.
Astfel, art. 7.1. din contracte prevede un pact comisoriu de gradul IV al cărui scop este de a considera desființat de drept contractul în caz de neexecutare, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, de îndată ce a expirat termenul de executare și obligația nu a fost îndeplinită.
După cum s-a arătat, nerespectarea termenului de înlocuire a pieselor defecte este reală, se datorează culpei pârâtei și în contextul în care și obligația asigurării pieselor noi în termenul scurt prevăzut de contract a fost esențială la încheierea contractelor, tocmai pentru a nu expune cumpărătorul unui prejudiciu prin imposibilitatea folosirii bunurilor ce formează obiectul contractelor pentru o perioadă mai mare de timp, se constată că pactul comisoriu este aplicabil.
În consecință, față de prevederile art. 7.1. din contracte ce devin incidente în cazul neîndeplinirii oricărei dintre obligațiile prevăzute în contracte, reținând că este întemeiată acțiunea reclamantei, instanța a admis-o și a constatat intervenită de drept rezoluțiunea contractelor nr. 112 și 115 din 25.05.2006 încheiate de părți.
Se mai impune a fi făcută precizarea că despăgubirea prevăzută la art. 6.6. din contracte nu exclude aplicarea pactului comisoriu tocmai datorită modului clar și fără echivoc în care a fost redactat acesta.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariul de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SRL, susținând că existența clauzei contractuale exprese privind rezoluțiunea nu înlătură dreptul părții îndrituite de a solicita executarea obligației.
Reclamanta și-a manifestat voința de a permite executarea contractului, așa cum rezultă din conținutul adreselor nr. 5052/14.07.2006, 5063/18.07.2006 și 5089/20.07.2006.
Din momentul în care s-au semnat procesul -verbal de predare -primire din data de 28.07.2006 obiectul contractelor s-a realizat și pe cale de consecință s-a stins și dreptul părții îndrituite de a cere rezoluțiunea contractelor pe motivul neexecutării obligației de livrare.
Apelanta a mai invocat faptul că instanța în mod nelegal a apreciat ca întemeiată acțiunea constatând rezoluțiunea contractelor de vânzare -cumpărare nr. 112 și 115/25.05.2006 ca urmare a neîndeplinirii culpabile a obligației de furnizare în termenul convenit a pieselor necesare remedierii defecțiunilor în condițiile în care cele două contracte de vânzare -cumpătate cuprind clauze neechivoce cu privire la consecințele acestui fapt.
În acest sens art. 6.6 alin. 2 prevede că "neîndeplinirea obligației de a asigura piesele de schimb în termenul prevăzut la alineatul de mai sus îndreptățește cumpărătorul să primească cu titlu de despăgubire 0,1% pe zi din valoarea prevăzută la art. 2.1 până la data îndeplinirii obligației".
Ulterior, în cuprinsul contractelor de vânzare -cumpărare după enunțarea pactului comisoriu la care fac trimitere reclamanții, în cuprinsul art. 7.2, se subliniază în mod clar că "neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor vânzătorului de asistență tehnică sau service pe perioada garanției atrage în sarcina sa daune compensatorii în valoare de 0,1% pe zi din suma stabilită la art. 4.1 din prezentul contract".
Obligația de furnizare a pieselor de schimb se datorează condițiilor de asigurare a garanției pentru cele două bunuri, nefiind o obligație principală a contractelor.
De asemenea, nelivrarea pieselor de schimb în termenul stipulat nu se datorează culpei apelantei care a comandat de îndată piesele necesare facturate de către partenerul extern în data de 17.08.2006, respectiv 8.09.2006.
Reprezentanții intimatei au refuzat să răspundă la o parte din interogatoriu admis de către instanță, respectiv la întrebările ce vizau condiționarea ridicării celor două -uri de plata unor penalități de către SC SRL, instanța nefăcând aplicarea dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimata " " SA a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susținând, în esență, faptul că vânzătorul nu și-a îndeplinit obligația de garanție, ceea ce îi conferă cumpărătorului dreptul de a cere fie reducerea prețului, remedierea defecțiunilor sau rezoluțiunea contractului.
Intimata a precizat că a solicitat pârâtei remedierea defecțiunilor, însă aceasta nu și-a îndeplinit obligația în termenul de 3 zile lucrătoare de la data încheierii notei de constatare din 9.08.2006, ci cu o întârziere de 40 de zile.
În aceste condiții, a somat pârâta la plata de despăgubiri, care însă nu au fost achitate și mai mult, deține atât prețul vehiculelor, cât și bunurile ridicate în vederea remedierii defecțiunii.
În ceea ce privește reducerea prețului, aceasta nu m ai putea fi solicitată, prețul fiind achitat înainte de primirea mărfurilor.
Precizează intimata că pârâta și-a recunoscut culpa și și-a luat angajamentul că va achita despăgubiri reclamantei, fără însă a-l respecta.
Referitor la interogatoriu, intimata a arătat că a răspuns tuturor întrebărilor la care a putut răspunde și care aveau legătură cu cauza, iar instanța s-a considerat mulțumită de probele administrate.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Intimata a formulat în cauză cerere de obligare a apelantei la plata de despăgubiri pentru tergiversarea procesului, întemeiată pe prevederile art. 1083Cod procedură civilă, invocând cererile succesive de amânare a judecării cauzei, din 23.02.2009 și 23.03.2009 precum și reaua credință a apelantei, care a depus la dosar înscrisuri în limba germană.
Apelul este neîntemeiat.
Instanța a constatat că în cauză nu se contestă depășirea termenului de 3 zile lucrătoare pentru înlocuirea pieselor defecte, prevăzute în art. 6.6. din contractul de vânzare -cumpărare nr. 112/25.05. și respectiv 115/25.05.2006 încheiate de părți și nici existența pactului comisoriu de gradul IV înserat în art. 7.1. din contracte, potrivit cu care neîndeplinirea oricăreia dintre obligațiile prevăzute în contract atrage rezoluțiunea de plin drept a contractului.
Având în vedere cele de mai sus, faptul că reclamanta a optat, prin acțiunea formulată la instanța de fond pentru invocarea rezoluțiunii contractelor și nu pentru obligarea debitorului la executarea prestațiilor, instanța va respinge ca superfluă susținerea apelantei referitoare la posibilitatea reclamantei de a solicita executarea contractelor.
Instanța nu poate primi critica apelantei potrivit căreia prin semnarea procesului -verbal de predare -primire din 28.07.2006 s-a realizat obiectul contractelor și în consecință s-a stins dreptul reclamantei de a solicita rezoluțiunea contractelor.
Vânzătorul are nu numai obligația predării bunului vândut, ci și obligația de garanție pentru utila folosință a acestuia. Fiind o obligație contractuală, nerespectarea acesteia atrage aplicabilitatea art. 7.1.din contract privind rezoluțiunea de drept a acestuia.
În nici unul din cele două contracte părțile nu au prevăzut posibilitatea înlăturării pactului comisoriu expres, respectiv a stingerii dreptului creditorului de a solicita desființarea contractului după momentul semnării procesului - verbal de predare.
În ceea ce privește clauza referitoare la despăgubirile cuvenite cumpărătorului în situația neasigurării pieselor de schimb (art. 6.6. alin. 2) Curtea constată că înserarea acesteia în contractele ce fac obiectul litigiului nu exclude aplicarea pactului comisoriu expres, cum corect a reținut instanța de fond.
Raportat la prevederea expresă în cele două contracte a termenului de 3 zile lucrătoare pentru înlocuirea pieselor de schimb nu are relevanță juridică, sub aspectul neîndeplinirii acestei obligații contractuale, data facturării acestora de către partenerul extern, invocată prin motivele de apel.
Mai mult, această împrejurare nu constituie un caz de forță majoră care să înlăture răspunderea vânzătoarei pentru neîndeplinirea în termen a acestei obligații contractuale.
Referitor la incidența în cauză a disp. art. 225 Cod procedură civilă, invocată de apelantă ca urmare a pretinsului refuz al pârâtei de a răspunde la interogatoriu, Curtea constată că pârâta a răspuns parțial la interogatoriul comunicat de instanța de fond, neaflându-ne în situația refuzului nejustificat de a răspunde la interogatoriu și nici în ipoteza refuzului de a se înfățișa în instanță pentru a se putea reține aplicabilitatea disp. art. 225.
Pentru aceste considerente, constatând apelul neîntemeiat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul disp. art. 298 Cod procedură civilă să păstreze hotărârea apelată.
Totodată instanța va respinge cererea intimatei privind obligarea apelantei la plata de despăgubiri (neprecizate) pentru întârzierea judecării pricinii în temeiul disp. art. 1083Cod procedură civilă, având în vedere faptul că amânarea judecării cauzei nu s-a făcut prin vreuna dintre faptele enumerate de disp. art. 1081sau 1082Cod procedură civilă așa cum impun dispozițiile legale invocate de intimată.
Curtea reține că amânarea judecății cauzei pentru termenul din 27.04.2009 nu a fost determinată de depunerea respectivelor înscrisuri în limba germană ci de cererea de amânare a judecării cauzei însoțită de certificatul medical ce atestă imposibilitatea prezentării în instanță a avocatului apelantei (22 dosar).
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă instanța va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind parte căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ĂN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de SC SRL S prin reprezentantul său legal împotriva sentinței civile nr. 2141/Com/9.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatei privind obligarea apelantei la plata de despăgubiri.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 6405 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
11.07.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Geta Sandu
