Rezoluțiune contract. Decizia 530/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 438/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 530
Ședința publică de la 04 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AVAS împotriva sentinței comerciale nr.15564/27.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ASOCIAȚIA
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 27 noiembrie 2008 și 04 2008, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr.15564/27.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă excepția prescripției dreptului a acțiune. A fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu ASOCIAȚIA F și a fost dispusă rezoluțiunea contractului nr.1499/1996. A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la restituirea acțiunilor.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 1932,75 lei cu titlu de dobânzi, de 105.549,72 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate la 28 martie 2006, la plata dobânzii la ratele 2-10 de 0,2 % în continuare până la rămânerea definitivă a hotărârii, a penalităților la ratele 2-10 de 0,2 % de la 28 martie 2007 până la rămânerea definitivă a hotărârii și la plata sumei de 1.702.10 dividende cu titlu de daune interese. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în ce privește prescripția dreptului material la acțiune referitor la ratele 3 și 5 și la accesoriile acestora, că termenul de prescripție este cel general de 3 ani prevăzut de articolul 3 din decretul nr.167/1958,că a început să curgă, potrivit articolului 7 alin.1 din același Decret de la data nașterii dreptului la acțiune, capetele de cerere având ca obiect pretenții fiind accesorii ale capătului de cerere principal privind rezoluțiunea contractului, iar în privința lor, cursul prescripției împlinindu-se odată cu cel al dreptului de a cere rezoluțiunea. În ce privește acest din urmă termen de prescripție, prima instanță a reținut că dreptul la acțiune s-a născut la momentul primei neexecutări a contractului,însă pentru ultima tranșă din preț acesta a luat naștere la 15 2006, cursul prescripției nefiind împlinit. Pentru aceste considerente, a respins ca neîntemeiată excepția prescripției.
Pe fondul cauzei, a reținut că între părțile litigante s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.1499 din 16 1996, pârâta dobândind 22.924 de acțiuni reprezentând 40 % din capitalul social al SC SA A reținut că pârâta nu și-a executat obligația contractuală de plata prețului în condițiile articolului 2 din contract, astfel că în cauză se impune rezoluțiunea contractului în conformitate cu dispozițiile articolelor 1020 și 1021 Cod civil.
În ce privește daune interese, a făcut aplicarea articolului 21 din OG nr. 25/2002 astfel cum a fost aprobată prin Legea nr.506/2002, reținând neachitarea ratelor 3-10 din restul de preț, astfel că a acordat reclamantei dobânda anuală de 2 % pe an prevăzută de articolul 4 lit.b din contract, precum și penalități de 0,2 % din valoarea ratelor neachitate, conform articolului 4 alin. 4 din contract.
Privitor la prejudiciul suferit de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ca urmare a diminuării valorilor de piață a acțiunilor, a reținut că expertiza economico-financiară nu a relevat alte prejudicii create de pârâtă, prin urmare scăderea valorii de piață până la valoarea zero nu poate fi imputată pârâtei, nefiind dovedită existența tuturor elementelor răspunderii civile.
făcut aplicarea articolului 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel motivat reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 3 martie 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului, a fost criticată hotărârea în primul rând sub aspectul greșitei respingeri a capătului de cerere relativ la restituirea acțiunilor,apelanta reclamantă susținând că este subsidiarul al admiterii primului capăt de cerere, în cauză fiind aplicabil principiul restitutio in integrum.
A criticat hotărârea pentru omisiunea de a se pronunța pe capătul de cerere privitor la autorizarea să rețină sumele achitate de cumpărător în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, fiind nesocotite astfel dispozițiile imperative ale articolului 21 alin. 1 din OG nr. 25/2002.
A criticat hotărârea și pentru soluția pronunțată cu privire la repararea prejudiciului suferit de AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI ca urmare a diminuării valorii de piață a acțiunilor, apelanta reclamantă susținând că intimata pârâtă, urmare a transmiterii acțiunilor din contractul de vânzare-cumpărare devine titularul unor drepturi derivate din lege și din contractul de societate, printre care trebuie subliniate dreptul la dividende prevăzut de articolul 67 din Legea nr. 31/1990 și dreptul la vot în adunarea generală prevăzut de dispozițiile articolului 101 din aceeași lege. aceluiași motiv de apel,s-a arătat că intimata pârâtă a participat în adunările generale ale acționarilor, fapt ce a permis adoptarea hotărârilor ce au exprimat voința socială, beneficiind de aceste drepturi deși nu-și îndeplinise toate obligațiile contractuale și privând-o pe reclamantă de exercitarea acestora, mai mult, prejudiciind-o prin modul în care a înțeles să-și exercite atribuțiile conferite de calitatea de acționar, dat fiind faptul că pe perioada de valabilitate a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni societatea înregistra pierderi foarte mari,culminând cu falimentul acesteia. Sub acest aspect, în condițiile în care AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI redevine acționar la o societate radiată, prejudiciul este evident, pachetul de acțiuni redobândit ca efect al rezoluțiunii nu mai are nici o valoare.
Tot sub aspectul răspunderii cumpărătorului, a arătat că aceasta este angajată întrucât conform prevederilor contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, culpa este prezumată, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor OG nr.40/2003 care modifică OG nr. 25/2002.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 282 și următoarele și 296 Cod procedură civilă, precum și pe dispozițiile articolului 21 din OG nr. 25/2002.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză,Curtea apreciază apelul ca întemeiat și îl va admite în limitele și pentru următoarele considerente:
Curtea constată că prin cererea introductivă de instanță apelanta reclamantă a investit instanța de judecată cu patru capete de cerere: rezoluțiunea contractului nr.1499/1996, restituirea acțiunilor transmise prin acest contract, daune interese estimate provizoriu la 555.052.269 lei, din care 16.567.562 lei dobânzi și 538.484.707 penalități, la care se adaugă dividendele, plus, cu titlu de al patrulea capăt de cerere, daune interese în continuare.
Reține și că, urmare a efectuării în cauză a expertizei, apelanta reclamantă a formulat o cerere precizatoare, prin care și-a majorat câtimea obiectului pretențiilor la suma de 219.619,4369 lei noi.
În notele de ședință depuse la filele 288- 292 ale dosarului de fond, apelanta reclamantă și-a completat cererea de chemare în judecată și cu capătul de cerere privitor la autorizarea de a reține toate sumele achitate de intimata pârâtă în contul contractului.
Dacă în privința cererii precizatoare depusă ca urmare a depunerii raportului de expertiză și vizând cuantumul despăgubirilor solicitate Curtea apreciază că nu există nici un impediment de a fi primită, întrucât reprezintă o majorare a câtimii obiectului pricinii și respectă dispozițiile articolului 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, în schimb în ce privește capătul de cerere privitor la autorizarea apelantei reclamante de a reține sumele achitate conform contractului de către intimata pârâtă Curtea apreciază că această cerere nu poate fi primită, ea fiind apreciată ca o cerere modificatoare depusă cu încălcarea termenului prevăzut de articolul 132 alin. 1 Cod procedură civilă.
Ca atare, criticile din apel referitoare la omisiunea primei instanțe de a soluționa această cerere sunt nefondate și au fost înlăturate. Curtea apreciază, de altfel, că apelanta reclamantă nu suferă nici un prejudiciu sub acest aspect, pe de o parte pentru că este în posesia acestor sume și pe de altă parte pentru că este autorizată la reținerea acestor sume ope legis, ca efect al dispozițiilor articolului 21 alin.1 din OG nr. 25/2002, astfel cum a fost modificată, aceste prevederi legale neimpunând ca autorizarea de a reține sumele respective să fie acordată pe cale judiciară, ci doar prevăzând dreptul indiscutabil al autorității de a dispune de sume.
Critica referitoare la modul în care a fost soluționată cererea de restituire a acțiunilor este întemeiată și va fi admisă,întrucât măsura de restituire a acțiunilor este strict subsecventă celei de rezoluțiune a contractului, reprezentând restabilirea situației anterioare încheierii contractului, consacrată de principiul restitutio in integrum.
În ce privește solicitarea formulată în cadrul motivelor de apel, de acordare a sumei de 36.742,26 lei, reprezentând valoare a ratelor neachitate, respectiv valoarea actualizată a acțiunilor neachitate, Curtea o apreciază ca lipsită de temei.
În ce privește valoarea ratelor neachitate, Curtea apreciază că apelanta reclamantă nu este îndrituită la perceperea acestor sume, întrucât, a admite o astfel de cerere, echivalează cu a acorda eficiență juridică dispozițiilor articolului 1021 Teza I Cod civil. Or, deși este indiscutabil dreptul creditorului obligației neîndeplinită de a opta între executarea și desființarea contractului, în cauză, nu se mai pune problema opțiunii S pentru executarea contractului prin obligarea la plata ratelor restante, câtă vreme ab initio a optat pentru rezoluțiunea contractului,cu toate consecințele referitoare la repunerea în situația anterioară și la daunele interese cuvenite.
În ce privește valoarea actualizată a acțiunilor neachitate, Curtea apreciază că apelanta reclamantă nu este îndrituită să o obțină,de vreme ce a obținut, urmare admiterii acestui apel, restituirea acțiunilor ele însele, a admite astfel echivalând cu o dublă reparare a aceluiași prejudiciu.
În ce privește critica referitoare la neacordarea prejudiciului cauzat de diminuarea până la zero a valorii acțiunilor, Curtea o apreciază ca nefondată și a înlăturat-o, având în vedere că dispozițiile OG nr. 25/2002 astfel cum au fost modificate prin OG nr. 40/2003 nu fac nicăieri referire expresă la culpa prezumată a cumpărătorului acțiunilor,ceea ce impune, așa cum a reținut și instanța de fond,că apelanta reclamantă avea obligația să dovedească existența acestei culpe. Se reține, sub acest aspect, că nici în apel nu dovedește și nici măcar nu indică în ce a constat atitudinea culpabilă a intimatei pârâte în deprecierea valorii acțiunilor, neexistând o relație de cauzalitate legată exclusiv de calitatea de acționar. Altfel spus, apelanta reclamantă era obligată să precizeze și să dovedească în concret în ce a constatat acțiunea sau inacțiunea intimatei pârâte în legătură cu falimentul societății privatizate, cu atât mai mult cu cât, de vreme ce susține că societatea privatizată a fost și radiată urmare procedurii falimentului, era în drept, în calitate de creditor, să ceară ca administratorul judiciar, respectiv lichidatorul să stabilească cauzele ajungerii în insolvență, dacă aceste cauze ar fi fost puse în legătură cu intimata pârâtă din cauza de față, existând posibilitatea ca ele să fie produse ca probe în speță.
Toate aceste considerente au format convingerea Curții că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică mai puțin în ce privește soluționarea capătului de cerere referitor la restituirea acțiunilor înstrăinate, în acest caz fiind încălcate prevederile legale și principiul de drept restitutio integrum. Pe cale de consecință,în temeiul articolului 295 alin. 2 și 296 Cod procedură civilă Curtea va admite apelul, va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul că va obliga pe pârâtă să restituie reclamantei acțiunile ce au format obiectul contractului nr.1499/1996 încheiat între părți. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr.15564/27.12.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ASOCIAȚIA F cu sediul în F,-, Județ
Schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pe pârâtă să restituie reclamantei acțiunile ce au format obiectul contractului nr.1499/1996 încheiat între părți.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
4ex.
15.12.2008
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
