Rezoluțiune contract. Decizia 544/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 544
Ședința publică de 17 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurică Avram
JUDECĂTOR 2: Cosmin Horia Mihăianu
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.9883/26.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul apelanta a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, obiecțiuni formulate la raportul de expertiză.
Referitor la obiecțiunile formulate AVAS, Curtea constată că acestea se rezumă la susținerea în sensul că față de reținerea creșterea datoriilor, scăderii veniturilor, activului net și a acțiunilor societății expertul nu a indicat și suma datorată AVAS, ceea ce înseamnă că nu s-a răspuns obiectivelor expertizei.
Apreciind că expertul nu a concluzionat în sensul stabilirii vreunui prejudiciu produs AVAS deoarece datele obținute nu au probat un astfel de prejudiciu și că nu este cazul să se rețină neîndeplinirea obiectivelor stabilite expertului, Curtea respinge obiectivele ca neîntemeiate.
De asemenea, cu privire la cererea de majorare a onorariului cu suma de 2500 lei, formulată de către expertul desemnat în cauză, Curtea, deliberând, o respinge ca neîntemeiată, apreciind că onorariul inițial achitat de 2000 lei corespunde volumului de muncă depus pentru întocmirea raportului.
Având în vedere că apelanta, prin cererea de apel, a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 16.03.2007 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI () a chemat în judecată pârâta ASOCIAȚIA S solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1.-rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.983/02.09.1996; 2.-restituirea de către pârâtă a acțiunilor ce au făcut obiectul contractului (24286 acțiuni în valoare nominală de 25000 ROL fiecare, reprezentând 40% din capitalul social al SC Conf SA); 3.-constatarea dreptului S de a reține toate sumele achitate de către cumpărător în contul contractului; 4.-obligarea pârâtei la repararea prejudiciului suferit de AVAS ca urmare a desfășurării contractului, prin plata de daune-interese, constituite din: a)dobânzi în cuantum de 196,51 RON; b)penalități în cuantum de 4300,47 RON; c)obligarea pârâtei la plata în continuare a daunelor interese constituite din dobânzi și penalități calculate până la data pronunțării hotărârii prin care se va dispune desființarea contractului; d)dividende în sumă de 121.395;63 RON încasate de cumpărător în perioada 1998 - 2001; e)daune interese altele decât cele precizate anterior, al căror cuantum se va stabili, în temeiul art.21 alin.3 din G 25/2002 prin expertiza ce se va efectua în cauză.
Reclamanta și-a precizat periodic în cursul judecății în primă instanță calculul dobânzilor și penalităților solicitate, ultima dată prin cererea formulată la 23.05.2008 prin care a precizat că în raport cu data referință 31.03.2008 cuantumul dobânzilor este de 415,24 lei iar cuantumul penalităților este de 17871,73 lei, aceasta în corelație cu răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză întocmit în cauză.
De asemenea, prin cererea formulată la 25.05.2007, reclamanta a precizat că pârâta a achitat, până la acea dată în contul contractului 983/02.09.1996, suma totală de 66537,40 lei.
Prin sentința comercială nr.9883 pronunțată la data de 26.09.2008 în dosarul - Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, 983/02.09.1996, a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a unui număr de 24.286 acțiuni (cu o valoare nominală de 25000 ROL fiecare, reprezentând 40% din capitalul social al SC Conf SA) ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.983/02.09.1996, numerotate de la 00001 la 24286 inclusiv, a constatat dreptul reclamantei de a reține suma de 66537,40 lei achitată de pârât în contul contractului, a obligat pârâta la plata către reclamantă a daunelor-interese constituite din 17871,73 lei penalități calculate până la 31.03.2008 cât și la plata penalităților în continuare, până la rămânerea definitivă a hotărârii, conform art.4 lit.b alin.5 din contractul menționat, aferente ratelor din preț nr.15 - 17 și pe de altă parte, din 415,24 lei dobânzi calculate până la 10.07.2005 cât și la plata dobânzilor în continuare până la rămânerea definitivă a valorii, conform art.4 lit.b alin.2-4 din contractul menționat, aferente aceleiași rate, și de asemenea, la plata sumei de -,8 lei reprezentând dividende încasate de pârâta-cumpărătoare și a respins capătul de cerere privind plata altor daune-interese, ca neîntemeiate, obligând pârâta la plata a 800 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință comercială tribunalul a reținut că potrivit art.4 din contractul 983/02.09.1996 pentru transmiterea către pârâtă a dreptului de proprietate asupra celor 24.286 acțiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC Conf SA s-a convenit un preț total de 546.435.000 ROL din care suma de 136.668.750 lei trebuia plătită până la 01.12.1996 iar diferența de 409.826.250 lei în 17 rate cu scadențe începând cu 30.08.1997, respectiv la datele de 28 februarie și 30 august în anii 1998 - 2004 ultimele două rate fiind scadente la 28.02.2005 și 20.07.2005. Pentru partea din preț prevăzută a fi plătită în rate s-a prevăzut o dobândă de 6% pe an, calculată la data scadenței fiecărei rate, inclusiv în cazul unei plăți anticipate. De asemenea prin contract s-a prevăzut clauza penală potrivit căreia în cazul neplății la scadență a vrunei rate pârâta va plăti penalități de 0,2% din valoarea ratei pe zi de întârziere.
În raport cu actele de la dosar și expertiza întocmită în cauză, pârâta nu a achitat ratele 15-17 din preț, neexecutării sub acest aspect a obligației contractuale fiindu-i aplicabile prevederile art.969, 1020 și 1021 cod civil în sensul dispunerii rezoluțiunii contractului din culpa pârâtei.
În baza principiului restabilirii situației anterioare - restitutio in integrum - ca efect al rezoluțiunii pârâta trebuie să restituie acțiunile ce au constituit obiectul contractului.
Potrivit art.21 alin.1 OG 25/2002, în cazul desființării contractului pe cale judiciară, are dreptul să rețină suma de 66537,40 lei ce i-a fost achitată de pârâtă în contul contractului.
În baza art.1021, 1066 Cod civil și art.21 din G 25/2002 ca urmare a desființării contractului din culpa sa, pârâta datorează și daune interese constând în penalitățile de întârziere în sumă de 17871,73 RON calculate până la 31.03.2008 și 415,24 RON reprezentând dobânzi calculate până la 10.07.2005, conform calculelor reclamantei și expertului contabil.
Având în vedere că data desființării contractului este data rămânerii definitive a hotărârii, în raport cu art.21 din OG25/2002 și art.12 din Normele metodologice de aplicare a acesteia, pentru repararea prejudiciului instanța va obliga pârâta la plata în continuare a dobânzilor și penalităților până la rămânerea definitivă a hotărârii, având în vedere și art.4 lit.b alin.2 și 5 din contractul pârâtelor; De asemenea, în temeiul art.21 alin.11lit.b din G 25/2002 pârâta va fi obligată și la plata dividendelor în sumă de -,80 RON încasate de aceasta 40% din dividendele totale în sumă de 277,267 lei repartizate în perioada 1997 -2005.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că valoarea acțiunilor a scăzut de la momentul încheierii contractului până în anul 2003 la 20,08 lei, cauza fiind și faptul că societatea privatizată se afla în proces de lichidare, că valoarea activului net contabil al societății a scăzut începând cu anul 2001 din cauza creșterii datoriilor curente în special cu personalul și asigurările sociale, cea mai semnificativă scădere fiind în anul 2005. Înscrisurile la dosar și raportul de expertiză nu atestă însă condiția privind săvârșirea de către pârâtă a unei fapte ilicite sau legătura de cauzalitate dintre o astfel de faptă și diminuarea acțiunilor și a activului net contabil. Prin urmare cererea AVAS privind acoperirea de către pârâtă și a altor prejudicii nu este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe comerciale reclamanta AVAS a formulat apel, în termen, legal solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în tot a acțiunii reclamantei, respectiv, obligarea pârâtei și la plata sumei reprezentând alte prejudicii datorate ca urmare a desființării contractului 983/02.09.1996 ce vor fi cuantificate în urma efectuării în cauză a unei expertize contabile, în temeiul art.21 din G 25/2002, precum și obligarea pârâtei la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de expert achitat.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că dispozițiile art.21 din G 25/2002 prevăd că în cazul desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese prevăzute expres dar și a celor care la data acțiunii în justiție nu pot fi cuantificate, constituind prejudicii cauzate printr-o administrare defectuoasă, stabilirea și întinderea acestor realizându-se pe baza unei expertize. La judecata în primă instanță pentru efectuarea unei astfel de expertize AVAS a predat expertului înscrisurile deținute iar pentru celelalte înscrisuri de care avea nevoie expertul trebuia să se deplaseze la sediul SC Conf SA. Prin expertiza întocmită nu s-a determinat în concret prejudiciul creat AVAS în urma deprecierii valorii acțiunilor deși expertul a constatat că a avut loc odiminuare treptată a activului net contabil. În raport cu acestea, se impune efectuarea, în apel, a unei noi expertize contabile în baza art.21 alin.3 din G 25/2002.
De asemenea, prin sentința comercială atacată tribunalul a obligat pârâta la plata doar a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expert, deși la termenul de judecată tribunalul a admis cererea expertului de majorare a recursului cu suma de 1500 lei, pe care apelanta a achitat-o prin nr.8388/13.11.2008.
În dovedirea susținerilor formulate Curtea a încuviințat apelantei administrarea probei cu înscrisuri și o nouă expertiză contabilă în scopul prevăzut de art.21 alin.3 din G 25/2002, cu obiectivele solicitate de apelantă.
Intimata nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
După o perioadă de timp îndelungată, necesară pentru obținerea de la SC Conf SA, aflată în faliment, de la organele fiscale,etc. a actelor necesare, raportul de expertiză a fost depus la dosar.
Față de acestea, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Dispozițiile art.21 alin.3 din G 25/2002 oferă posibilitatea stabilirii printr-o expertiză și a altor prejudicii provocate S decât cele prevăzute la alin.2 atât sub aspectul identificării cât și sub aspectul cuantificării valorii lor, cu valoare probatorie în ambele cazuri.
În speță, din analiza comparativă a exercițiului financiar 1996 cu datele înregistrate de SC Conf SA la 30.04.2009, prin expertiză s-a stabilit, în raport cu obiectivele acesteia, că au crescut activele imobilizate, activele circulante (stocuri și creanțe), datoriile societății menționate. Au scăzut capitalurile proprii, veniturile și valoarea activului net contabil/acțiunilor (cu 811.451,20 lei, în raport cu activul net contabil și cu 1.397.430,16 lei în raport cu valoarea actualizată cu indicele prețului de consum), până la data raportului de expertiză, scăderea fiind mai mare în raport cu ultimul bilanț. În raport cu aceste date, la fel ca în cazul expertizei efectuate la judecata în primă instanță, expertul nu a fost în măsură să identifice și să evalueze, în raport cu prevederile art.21 alin.3 din OG25/2002, un eventual prejudiciu cauzat Aceasta cu mențiunea ca în cazul identificării unui prejudiciu concret s-ar fi impus probarea determinării acestuia ca urmare a săvârșirii de către pârât a unei fapte (management defectuos, etc).
Prin urmare, nu se poate reține că expertiza întocmită în apel, a doua în proces, efectuată în scopul prevăzut de art.21 alin.3 din G 25/2002 ar proba vreun alt prejudiciu produs Desigur că, eventualul prejudiciu fapta ilicită a pârâtului și legătura de cauzalitate dintre aceasta și prejudiciu puteau fi probate și prin înscrisuri, dar deși această probă a fost încuviințată apelantei, aceasta nu a fost în măsură să administreze acte doveditoare sub aspectele respective, toate acestea impunând concluzia că sentința atacată este temeinică și legală în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata altor daune interese în baza art.21 alin.3 G 25/2002.
Referitor la cel de al doilea motiv de apel și acesta este nefondat pentru că în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata cu titlu de cheltuieli de judecată doar a sumei de 800 lei, deoarece numai respectiva sumă a fost achitată de ca onorariu de expert până la data pronunțării sentinței apelate, iar dispozițiile art.274 pr.civ. au în vedere obligarea părții care cade în pretenții la plata cheltuielilor de judecată în măsura în care se probează efectuarea lor de partea care a avut câștig de cauză. Plata privind onorariul stabilit în completare, de 1500 lei, a fost efectuată după pronunțarea tribunalului, prin 8388/13.11.2008 și excede judecății în primă instanță, practic neputând fi luată în considerare de către tribunal. Prin urmare, sentința atacată nu poate fi considerată greșită sub aspectul în discuție, pentru a putea fi schimbată în apel, chiar și în contextul devoluțiunii. De asemenea, în raport cu 294.pr.civ. în apel nu se poate formula o nouă cerere referitor la suma de 1500 lei și, de altfel, nici nu ar trebui să se rețină că la judecata în primă instanță s-ar fi cerut de reclamant acordarea acestor cheltuieli de judecată, din moment ce nici nu erau efectuate, caz în care ele vor putea fi cerute pe cale separată.
În consecință, având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.296 pr.civ. va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.9883/26.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA S cu sediul în Comuna S,-, Județul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte:
Președinte:Aurică AvramJudecători:Aurică Avram, Cosmin Horia Mihăianu
